ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3572/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 05 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3037/108/2013, Tribunalul Arad în baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.I.A. la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru trafic de influență. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. A dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni și a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A obligat pe inculpat să plătească denunțătorului P.N.I. suma de 400 euro, sau echivalentul în RON a valutei la data restituirii. A obligat pe inculpat să plătească statului 600 RON, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul din 14 februarie 2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, întocmit în Dosar nr. 425/P/2012, a fost trimis in judecată inculpatul N.I.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În fapt s-a reținut că la data de 3 octombrie 2012, a pretins și primit de la denunțătorul P.N.I., suma de 400 euro, pentru a interveni pe lângă un lucrător al poliției de frontieră din cadrul P.T.F.

Turnu, pentru a facilita ieșirea din țară a denunțătorului și a prietenei acestuia, numita P.A.M., minoră în vârstă de 15 ani, fără a fi îndeplinite condițiile legale privind tranzitarea frontierei de către persoanele minore. Trecerea frontierei urma să aibă loc în dimineața zilei de 4 octombrie 2013, însă inculpatul N.I.A. nu și-a ținut promisiunea, astfel că denunțătorul a solicitat restituirea sumei de bani și a sesizat organele judiciare. Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în sarcina lui prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen.. Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală, respectiv declarația dată de inculpat și declarațiile martorilor audiați, s-a constatat că din probele administrate rezultă că vinovăția inculpatului este dovedită și că sunt date suficiente cu privire la persoana acestuia pentru a se stabili pedeapsa potrivit prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat. Admițând cererea formulată de inculpat, pentru aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța a individualizat pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului având în vedere pericolul social al faptei săvârșite și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a recunoscut comiterea infracțiunii, astfel că a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru trafic de influență.

Reținând că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, au fost înlăturate susținerilor apărării potrivit cărora fapta acestuia nu întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, fapta fiind în mod vădit lipsită de importanță sub aspectul pericolului social care este unul foarte mic, câtă vreme fapta acestuia, așa cum a fost reținută, prezintă pericol social întrucât s-a lezat autoritatea de care trebuie să se bucure funcționarii ce desfășoară activitatea la frontiera de stat a României.

Împotriva sentinței penale nr. 70 din 5 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3037/108/2013 din 18 februarie 2013 a declarat apel în termen inculpatul N.I.A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală sub nr. 3037/108/2013 din 29 martie 2013. Pentru motivarea apelului, inculpatul a depus la dosar, prin apărător ales, un memoriu, prin care a solicitat desființarea sentinței apelate și reducerea pedepsei, arătând că: a recunoscut infracțiunea atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății; instanța a reținut extrem de lapidar că pericolul social a constat în lezarea autorității funcționarilor ce a desfășurat activități frontiera României; fapta s-a comis în varianta „lăsării să se creadă că ar avea vreo influență asupra unui funcționar vamal”, fără să nominalizeze vreo persoană, astfel încât lezarea a fost minimă; prejudiciul a fost extrem de redus, de doar 1.600 RON; nu a fost cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta și a avut o atitudine cooperantă cu organele de anchetă.

Prin decizia penală nr. 94/A din 8 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.I.A. împotriva sentinței penale nr. 70 din 5 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul N.I.A. Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus. În susținerea acestor critici, inculpatul N.I.A. invocă disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul N.I.A. este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 94/A împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 8 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385 9 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare. În cauza dedusă judecății, recurentul inculpat solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului disp.

art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte amintește că prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat, fapt pentru care apreciază că nu poate analiza motivele de recurs invocate de inculpat din perspectiva acestui caz de casare. În noua reglementare pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen. are un nou conținut și se referă la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cum pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză este stabilită în limitele legale, ca urmare a reținerii disp. art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei motivul de recurs invocat de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și nu lasă loc de interpretări. De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel că este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutului acestora. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.A., conform dispozitivului. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.I.A. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 08 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013 .