ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3572/2013

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 05 martie

2013 pronunțată în Dosarul nr. 3037/108/2013, Tribunalul Arad în baza art. 257

alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.I.A. la 1 (un) an și

6 (șase) luni închisoare pentru trafic de influență.

Pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

A dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani

și 6 luni și a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A obligat pe inculpat

să plătească denunțătorului P.N.I. suma de 400 euro, sau echivalentul în RON a

valutei la data restituirii.

A obligat pe inculpat

să plătească statului 600 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință penală, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul din

14 februarie 2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, întocmit în Dosar

nr. 425/P/2012, a fost trimis in judecată inculpatul N.I.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fapt s-a reținut

că la data de 3 octombrie 2012, a pretins și primit de la denunțătorul P.N.I.,

suma de 400 euro, pentru a interveni pe lângă un lucrător al poliției de

frontieră din cadrul P.T.F. Turnu, pentru a facilita ieșirea din țară a

denunțătorului și a prietenei acestuia, numita P.A.M., minoră în vârstă de 15

ani, fără a fi îndeplinite condițiile legale privind tranzitarea frontierei de

către persoanele minore.

Trecerea frontierei

urma să aibă loc în dimineața zilei de 4 octombrie 2013, însă inculpatul N.I.A.

nu și-a ținut promisiunea, astfel că denunțătorul a solicitat restituirea sumei

de bani și a sesizat organele judiciare.

Înainte de începerea

cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei

reținută în sarcina lui prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se

facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen..

Analizând probatoriul

administrat la urmărirea penală, respectiv declarația dată de inculpat și

declarațiile martorilor audiați, s-a constatat că din probele administrate

rezultă că vinovăția inculpatului este dovedită și că sunt date suficiente cu

privire la persoana acestuia pentru a se stabili pedeapsa potrivit prevederilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de

inculpat.

Admițând cererea

formulată de inculpat, pentru aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate,

instanța a individualizat pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului având în

vedere pericolul social al faptei săvârșite și persoana inculpatului care nu

este cunoscut cu antecedente penale și care a recunoscut comiterea

infracțiunii, astfel că a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase)

luni închisoare pentru trafic de influență.

Reținând că fapta

comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, au

fost înlăturate susținerilor apărării potrivit cărora fapta acestuia nu

întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență, fapta fiind în mod vădit lipsită de importanță sub aspectul

pericolului social care este unul foarte mic, câtă vreme fapta acestuia, așa

cum a fost reținută, prezintă pericol social întrucât s-a lezat autoritatea de

care trebuie să se bucure funcționarii ce desfășoară activitatea la frontiera

de stat a României.

Împotriva sentinței

penale nr. 70 din 5 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

3037/108/2013 din 18 februarie 2013 a declarat apel în termen inculpatul N.I.A.,

înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală sub nr.

3037/108/2013 din 29 martie 2013.

Pentru motivarea apelului,

inculpatul a depus la dosar, prin apărător ales, un memoriu, prin care a solicitat

desființarea sentinței apelate și reducerea pedepsei, arătând că: a recunoscut infracțiunea

atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății; instanța a reținut extrem

de lapidar că pericolul social a constat în lezarea autorității funcționarilor ce

a desfășurat activități frontiera României; fapta s-a comis în varianta „lăsării

să se creadă că ar avea vreo influență asupra unui funcționar vamal”, fără să nominalizeze

vreo persoană, astfel încât lezarea a fost minimă; prejudiciul a fost extrem de

redus, de doar 1.600 RON; nu a fost cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut

fapta și a avut o atitudine cooperantă cu organele de anchetă.

Prin decizia penală

nr. 94/A din 8 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a respins, ca nefondat

apelul declarat de inculpatul N.I.A. împotriva sentinței penale nr. 70 din 5 martie

2013 pronunțată de Tribunalul Arad.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul N.I.A.

Criticile formulate de

recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea

unei pedepse într-un cuantum mai redus.

În susținerea acestor

critici, inculpatul N.I.A. invocă disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Analizând decizia penală

atacată în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit

cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare

prev. de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat

de inculpatul N.I.A. este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse

în continuare.

Înalta Curte amintește

că decizia penală nr. 94/A împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost

pronunțată la data de 8 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care

a fost modificat conținutul art. 385

9

C. proc. pen., prin abrogarea unor

cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în

vigoare.

În cauza dedusă judecății,

recurentul inculpat solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând

în susținerea recursului disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte amintește

că prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. a fost modificat, fapt pentru care apreciază că nu poate analiza motivele

de recurs invocate de inculpat din perspectiva acestui caz de casare.

În noua reglementare

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen. are un nou conținut și se referă la

pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cum pedeapsa aplicată

inculpatului în prezenta cauză este stabilită în limitele legale, ca urmare a reținerii

disp. art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu poate supune

analizei motivul de recurs invocat de inculpat din perspectiva cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nu lasă loc de interpretări.

De altfel, din expunerea

de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea

acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel că este

lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme

ce exced conținutului acestora.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.A., conform

dispozitivului.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul N.I.A. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 08 mai 2013

a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2013

.