Decizia nr. 1925/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 28128/3/2009 — recurs

La data de 24 februarie 2009, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare B , condus de martorul S.C.M., a fost oprit, în zona complexului Doraly, de către echipajul de poliție din care făceau parte inculpații N.M. și S.C.M., pentru efectuarea unui viraj la stânga peste linia continuă. Discuțiile ulterioare acestui moment au avut loc doar între martor și inculpatul N.M., în timp ce inculpatul S.C.M. a rămas la o oarecare distanță de mașina de poliție, supraveghind traficul. Martorului i s-a adus la cunoștință că i se va suspenda permisul de conducere, fapt ce 1-a determinat să insiste pentru păstrarea acestuia. în acest context, inculpatul N.M. a acceptat primirea sumei de 100 lei de la martor, înmânându-i spre semnare un proces verbal care era completat doar la rubricile referitoare la datele de stare civilă, fără ca ulterior să îi comunice un exemplar al acestuia. Această situație de fapt a rezultat din declarațiile constante ale martorului, atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței (filele 16 și 20, vol. I, d.u.p. și fila 145, vol. I, d.i.), coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de 24 februarie 2009 (fila 133, vol. I, d.u.p.) și cu conținutul procesului verbal întocmit de inculpatul N.M. pe numele martorului, în care se precizează că acesta a fost sancționat cu 120 lei amendă, pentru lipsa centurii de siguranță și nefolosirea luminilor de drum (fila 59, vol. II, d.i.).

La data de 26 februarie 2009, autoturismul marca Fiat Ducato cu numărul de înmatriculare, condus de martorul A.G.I., a fost oprit pe DN2 de către echipajul de poliție din care făceau parte inculpații N.M. și S.C.M., pentru efectuarea unui viraj la stânga peste linia continuă. Martorul a prezentat documentele inculpatului S.C.M. , în timp ce inculpatul N.M. a scos carnetul de procese verbale, fără a completa nimic în acesta. Inculpații i-au adresat întrebări martorului, referitoare la profesia acestuia, i-au adus la cunoștință că, pentru abaterea săvârșită, se reține permisul de conducere, pentru ca, ulterior, să îi spună să meargă până la mașina sa, aspect înțeles de martor ca o sugestie pentru a le da o sumă de bani. In urma acestor discuții, martorul a introdus suma de 50 lei într-o foaie de parcurs, pe care a dat-o inculpatului N.M. Potrivit declarației martorului, în momentul în care a înmânat foaia de parcurs, bancnota a alunecat din aceasta, aspect observat de inculpați, care i-au înapoiat doar documentele. Această situație de fapt a rezultat din declarațiile constante ale martorului, atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței (filele 177-180, vol. II, d.u.p. și fila 123, v ol.I, d.i.), coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de 26 februarie 2009 (fila 137, vol.I, d.u.p.) și cu conținutul procesului verbal întocmit de inculpatul N.M. pe numele martorului, în care se precizează că acesta a fost sancționat cu 120 lei amendă, pentru lipsa centurii de siguranță și nefolosirea luminilor de drum (fila 60, vol. II, d.i.).

La aceeași dată, 26 februarie 2009, inculpații au oprit pentru control și autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare , condus de martorul L.G., tot pentru efectuarea unui viraj la stânga peste linia continuă. Inculpatul S.C.M. i-a comunicat martorului că, pentru contravenția săvârșită, se procedează la reținerea permisului de conducere, aspect care 1-a determinat pe acesta să adreseze mai multe rugăminți de a nu i se aplica acea măsură. La întrebarea adresată de inculpatul S.C.M. „Și acum ce facem?", martorul a introdus suma de 20 lei în talonul mașinii, pe care i l-a predat, iar acesta a luat banii și i-a dat spre semnare un proces verbal, nu însă și un exemplar al acestuia. Această situație de fapt a rezultat din declarațiile constante ale martorului, atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței (filele 186-189, vol. II, d.u.p. și fila 124, vol. I, d.i.), coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de 26 februarie 2009 (fila 136, vol.I, d.u.p.) și cu conținutul procesului verbal întocmit de inculpatul S.C.M. pe numele martorului, în care se precizează că acesta a fost sancționat cu avertisment, pentru lipsa centurii de siguranță și nesemnalizarea schimbării direcției de mers (fila 63, vol. II, d.i.). Chiar dacă martorul a precizat în cursul judecății că declarațiile de la urmărire penală i-ar fi fost dictate de către procurorul de caz, declarația dată de acesta în mod liber în fața instanței are un conținut identic cu cel al declarațiilor pretins „dictate", neexistând astfel motive pentru punerea la îndoială a exactității acestora.

Tot la data de 26 februarie 2009, inculpații au oprit pentru control și autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare, condus de martorul M.C., pentru săvârșirea aceleiași contravenții în zona complexului Doraly. La fel ca în cazul celorlalți martori, și acestuia i s-a adus la cunoștință că urma să i se suspende dreptul de a conduce, aspect care l-a determinat să insiste pentru păstrarea permisului. In timp ce inculpatul N.M. completa procesul verbal de sancționare, inculpatul S.C.M. i-a restituit martorului certificatul de înmatriculare al mașinii, spunându-i să se întoarcă doar cu acesta. Martorul a înțeles din această atitudine că i se sugera să ofere o sumă de bani, motiv pentru care a introdus suma de 100 lei în certificatul pe care 1-a restituit inculpatului S.C.M., primind înapoi doar actele, fără suma de bani. Martorului i-a fost prezentat ulterior, pentru semnare, un proces verbal care avea consemnate doar datele sale de stare civilă, dându-i-se asigurări că i se va aplica numai sancțiunea avertismentului, fără a i se remite un exemplar al acelui proces verbal. Această situație de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor martorului, date în faza de urmărire penală și menținute în fața instanței, chiar dacă acesta, după trecerea unui interval de 1 an și 6 luni, nu a putut să își mai amintească exact cele inițial afirmate (filele 196-199, vol. II, d.u.p.), cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de 26 februarie 2009 (fila 136, vol. I, d.u.p.) și cu conținutul procesului verbal întocmit de inculpatul N.M. pe numele martorului, în care se precizează că acesta a fost sancționat cu avertisment, pentru lipsa centurii de siguranță și folosirea telefonul mobil în timpul deplasării (fila 61, vol.II, d.i.).

La data de 18 martie 2009, inculpații au oprit în zona complexului Doraly autoturismul condus de investigatorul sub acoperire „P.A.", pentru încălcarea marcajului continuu. Și investigatorului i s-a adus la cunoștință că urma să i se rețină permisul de conducere pentru 60 de zile, inculpatul S.C.M. adresându-i întrebări legate de domiciliu și ocupația sa, de importanța permisului de conducere și de modalitatea în care 1-a obținut. In urma stăruințelor investigatorului, legate de nereținerea permisului de conducere, inculpatul N.M. i-a înmânat acestuia documentele, atrăgându-i atenția ca fapta să nu se mai repete, după care inculpatul S.C.M. i-a prezent spre semnare un proces verbal ce cuprindea doar datele de stare civilă ale acestuia, fără mențiuni referitoare la contravenția săvârșită sau la sancțiunea aplicată (aspect pe deplin vizibil la minutul 03 37 -03 39 din înregistrarea în mediul ambiental), aducându-i la cunoștință că nu i se va aplica amendă și nimic altceva. Ulterior acestui moment, investigatorul a oferit inculpatului S.C.M. suma de 100 lei, care a fost primită de acesta. Această situație de fapt a rezultat din coroborarea procesului verbal de redare a conținutului înregistrării în mediul ambiental (fila 24, vol.I, d.u.p.) cu declarațiile constante ale investigatorului sub acoperire (fila 31, vol.I, d.u.p. și fila 171, vol.I, d.i.) și cu conținutul procesului verbal întocmit de inculpatul N.M., prin care investigatorul a fost sancționat cu avertisment, pentru lipsa centurii de siguranță și nesemnalizarea schimbării direcției de mers (fila 58, vol.II, d.i.). La momentul înmânării sumei de bani către inculpatul S.C.M., activitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție nu era finalizată, lipsind elemente esențiale ale acestuia (abaterea săvârșită și sancțiunea aplicată), astfel că suma respectivă a fost primită de acesta în scopul de a aplica o sancțiune contravențională mai blândă. Apărătorul inculpatului a încercat, prin concluziile scrise, să acrediteze ideea că suma de 100 lei nu ar fi intrat în posesia acestuia, fiind doar „fluturată" de investigator dintr-o mână în alta, apărare contrazisă însă de declarațiile investigatorului, dar și de înregistrarea vizionată în ședință publică, în care se poate observa cu claritate momentul în care inculpatul a ridicat mâna și a primit bancnota de 100 lei, oferită de investigator (minutul 05 18 -05 20 ).

La data de 26 martie 2009, inculpații au oprit, în aceleași condiții, autoturismul condus de investigatorul sub acoperire „S.A.", căruia i-au prezentat aceeași posibilă sancțiune, discuțiile urmând același tipic prezentat anterior. Astfel, investigatorul a fost întrebat de inculpatul S.C.M. despre profesia sa, importanța permisului de conducere, motivul pentru care se afla în zonă, repetându-i de mai multe ori că „îi este simpatic". în urma insistențelor investigatorului de a nu i se reține permisul de conducere și a declarației univoce, în contextul menționat, a acestuia „deci, sunt și eu domn, șeful", inculpatul S.C.M. a luat de la inculpatul N.M. talonul mașinii și i 1-a restituit, solicitându-i să se întoarcă doar cu acesta (minutul 04 48 -04 51 al înregistrării în mediul ambiental), cerere de înțeles doar în contextul în care i se sugera investigatorului să aducă și ceva „în plus", o dată cu talonul. Urmare a solicitării inculpatului, investigatorul s-a deplasat la mașina sa, fiind vizibil pe înregistrare momentul în care acesta a introdus mai multe bancnote în talon (minutul 05 19 ), pe care i 1-a înmânat inculpatului S.C.M., întrebând dacă „trei milioane, e bine, șefu', nu? ". Totodată, investigatorului i s-a prezentat spre semnare, de către inculpatul N.M., un proces verbal care avea completate doar datele sale de identitate, spunându-i-se de către celălalt inculpat că „nu are amendă, nu are nimic". Cu toate acestea, pe numele investigatorului, a fost întocmit un proces verbal de către inculpatul N.M., prin care acesta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 120 lei, pentru lipsa centurii de siguranță și nesemnalizarea schimbării direcției de mers {fila 62, vol. II, d.i.). Această situație de fapt a rezultat din coroborarea procesului verbal de redare a conținutului înregistrării în mediul ambiental (fila 43, vol. I, d.u.p.) cu declarațiile constante ale investigatorului sub acoperire (fila 50, vol. I, d.u.p. și fila 172, vol. I, d.i.). în concluziile scrise, inculpatul S.C.M. a insistat pe faptul că ar fi existat un refuz de primire a banilor, prin replica sa „Băi! Nu fi nebun!". Această susținere a inculpatului a fost considerată nereală de Tribunal, fiind contrazisă de succesiunea evenimentelor și de declarațiile investigatorului sub acoperire. Astfel, după cum deja s-a arătat, inculpatul este cel care i-a restituit investigatorului talonul mașinii, solicitându-i să se întoarcă doar cu acesta, dar și cel care a primit acel talon, după introducerea în acesta a unei sume de bani. Acest mod de a acționa exclude existența unui refuz de primire a banilor, afirmația inculpatului fiind determinată probabil de teama de a nu exista o înregistrare audio a convorbirii purtate cu investigatorul, în care să fie evidentă acceptarea unei sume de bani.

La data de 01 aprilie 2009, autoturismul marca Citroen cu numărul de înmatriculare, condus de martorul C.M., a fost oprit pe E85-DN2 de către echipajul de poliție din care făceau parte inculpații N.M. și S.C.M., pentru efectuarea unui viraj la stânga peste linia continuă. Martorului i s-a adus la cunoștință de către inculpați că, pentru contravenția săvârșită, urma să i se suspende dreptul de a conduce pe o perioadă de 2 luni, solicitându-i-se, totodată, să prezinte toate actele. La insistențele martorului, legate de nereținerea permisului de conducere, inculpatul S.C.M. i-a restituit doar certificatul de înmatriculare, gest care a fost înțeles de acesta ca o sugestie pentru a introduce o sumă de bani în interiorul său. In aceste condiții, martorul a introdus suma de 200 lei în acel certificat, pe care 1-a predat din nou inculpatului S.C.M., acesta luând banii și predându-i apoi certificatul, împreună cu restul documentelor. Potrivit declarațiilor martorului, nu i s-a solicitat să semneze un proces verbal de contravenție și nici nu i-a fost înmânat un exemplar al acestuia. Această situație de fapt a rezultat din declarațiile constante ale martorului, atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței (filele 93-100, vol.I, d.u.p. și fila 145, vol.I, d.i.), coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de 01 aprilie 2009 (fila 124, vol.I, d.u.p.).

Tot la data de 01 aprilie 2009, inculpații au procedat la oprirea în zona complexului Doraly și a investigatorului sub acoperire „T.R.", pentru efectuarea unui viraj la stânga peste linia continuă. Și în acest caz, inculpații au inițiat o discuție cu investigatorul, aducându-i la cunoștință că „amenda e mare, 5.400.000 ... și reținerea permisului ... 60 de zile", i-au adresat întrebări referitoare la motivul pentru care se afla în zonă, adresa unde locuiește, profesie și importanța permisului, inculpații glumind chiar pe tema unei eventuale căsătorii a investigatorului. La întrebarea investigatorului „Cum facem?", inculpatul S.C.M. a răspuns, în două rânduri „ Cum vreți dumneavoastră ", ulterior inculpații părând să fie dispuși să îi aplice doar un avertisment, deși inculpatul N.M. insista asupra cuantumului ridicat al amenzii, arătându-i investigatorului alte procese verbale întocmite pentru aceeași abatere. Investigatorul a oferit inculpatului N.M. suma de 300 lei, compusă din două bancnote de 50 lei și două bancnote de 100 lei, capcanate în prealabil, fiindu-i restituite actele, iar, ulterior, cele 2 bancnote de 50 lei, fără să îi fie dat spre semnare vreun proces verbal de contravenție. Cu ocazia percheziției efectuate asupra inculpatului S.C.M., au fost găsite celelalte două bancnote oferite de investigator. Această situație de fapt a rezultat din declarațiile constante ale investigatorului sub acoperire (fila 74, vol.I, d.u.p. și fila 173, vol.I, d.i.), coroborate cu procesul verbal de redare a conținutului înregistrării în mediul ambiental (fila 74, vol. I, d.u.p.) și cu procesul verbal de percheziție. Apărările inculpaților cu privire la acest act material au fost considerate neîntemeiate de Tribunal. Astfel, aceștia au susținut că investigatorul ar fi aruncat suma de bani în interiorul mașinii, că aceasta i-ar fi fost restituită în totalitate, că nu au observat că unele bancnote ar fi căzut și că investigatorul ar fi fugit înainte de a putea să îi fie înmânat procesul verbal, spre semnare. Or, pe înregistrarea efectuată este vizibil, la minutul 06 53 -06 58 , momentul în care investigatorul i-a înmânat inculpatului N.M. mai multe bancnote de 100 și 50 lei, pentru ca, la minutul 07 09 , să se observe că acesta i-a restituit doar două bancnote de 50 lei. De asemenea, se poate observa destul de clar faptul că, în momentul în care investigatorul i-a înmânat inculpatului N.M. suma de 300 lei, nu a existat niciun gest brusc, de aruncare a banilor, astfel încât o parte din aceștia să fi căzut în interiorul mașinii, fără a fi observată de inculpați (înregistrarea aflată în fișierul Afumați / momentul 2 - minutul 05 08 ). Totodată, de la momentul în care investigatorul a primit „restul" de 100 lei până la momentul când autoturismul condus de acesta a părăsit locul în care a fost oprit, a trecut un interval de timp suficient de mare, în care inculpații ar fi putut reacționa, pentru a-i prezenta procesul verbal, în vederea semnării. De altfel, investigatorul nu a fugit, astfel cum au susținut inculpații, ci a plecat de lângă mașina de poliție numai după folosirea de către inculpatul S.C.M. a formulei de salut „O zi bună", fără a-i fi fost dat însă, spre semnare, procesul verbal. Deși, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul S.C.M. a negat că suma de 200 lei înseriată ar fi fost găsită asupra sa, în prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală, asistat de același apărător ales care i-a asigurat asistența juridică și în fața instanței, acesta a precizat că a primit, după plecarea investigatorului, suma de 200 lei, de la colegul său, inculpatul N.M., care a luat banii din torpedo și i-a oferit lui ,,cu ocazia zilei de 1 aprilie" (filele 87, verso și 90, verso, vol.I, d.u.p.). Tot cu acea ocazie, inculpatul a arătat că suma respectivă a introdus-o în buzunarul de la piept al jachetei de la uniformă, unde aceasta a și fost găsită cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra sa (fila 65, vol.I, d.u.p.). Aceeași poziție a avut-o inculpatul S.C.M. și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, când a precizat, în mod expres, că suma de 200 lei înseriată a fost găsită în buzunarul hainei de poliție pe care o purta (fila 116, verso, vol.I, d.u.p.). Revenirea ulterioară a inculpatului asupra recunoașterii realizate în prezența apărătorului ales (fila 88, vol.I, d.i.) și încercarea sa de înlăturare a procesului verbal de percheziție, prin susținerea că, în înregistrarea video efectuată, nu este vizibil momentul în care a fost găsită suma de bani capcanată, au fost apreciate de Tribunal nejustificate din punct de vedere obiectiv, astfel că nu le-a luat în considerare. In aceeași notă, s-a înscris și susținerea inculpatului N.M. din fața instanței, acesta precizând că, în momentul în care a fost efectuată percheziția corporală asupra inculpatului S.C.M. , acesta nu purta haina în care s-ar fi găsit suma de 200 lei, afirmație contrazisă însă de planșele foto realizate cu acea ocazie (fila 131, vol.I, d.u.p.), dar și de imaginile vizionate în ședință publică. în plus, același inculpat a susținut, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, că a observat că, în haina colegului său, a fost găsită o sumă de bani, inclusiv două bancnote inscripționate cu mențiunea „mită" (fila 115, vol.l, d.u.p.). În ceea ce privește valoarea probatorie a declarațiilor martorilor denunțători, Tribunalul a constatat că, deși fiecare privește un act material separat, acestea se coroborează, atât între ele, cât și cu celelalte probe administrate în cauză, creionând mai multe elemente comune, evidențiate anterior, ce conturează modul de operare al inculpaților. De asemenea, nu există vreun element care să pună la îndoială cele declarate de martorii denunțători, cu atât mai mult cu cât, prin declarațiile lor, aceștia ar fi putut să atragă propria răspundere penală. Totodată, faptul că dispozițiile art. 255 alin. (5) C. pen. prevăd posibilitatea ca martorilor denunțători să li se restituie sumele de bani date cu titlu de mită nu îi transformă pe aceștia în părți civile, cu consecințele atrase de art. 75 C. proc. pen. (sens în care Tribunalul a citat, ca jurisprudență, Decizia penală nr. 3690/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Tribunalul a mai constatat că împrejurarea potrivit căreia, în alte situații, inculpații nu au primit sume de bani în schimbul îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, prin nesancționarea sau sancționarea mai ușoară a unor persoane (martorii V.A.S., P.M., B.M.A., căruia totuși inculpatul S.C.M. i-a solicitat sprijinul pentru achiziționarea unui teren, I.V., P.A.M., B.C.D. și G.M.F.), nu este de natură să determine înlăturarea declarațiilor martorilor denunțători și a celorlalte probe administrate în cauză. De altfel, declarațiile martorilor anterior menționați confirmă modul de acțiune al inculpaților, prezentat mai sus, deschiderea manifestată de aceștia spre neaplicarea unei sancțiuni în cuantumul prevăzut de lege, purtarea unor discuții fără legătură cu contravenția constatată și consemnarea în procesele verbale a unor abateri repetitive, precum nefolosirea centurii de siguranță și a luminilor de întâlnire, în condițiile în care contravenția săvârșită de toți consta, în realitate, în încălcarea marcajului longitudinal continuu. De asemenea, aceste declarații nu contrazic cele reținute cu privire la modalitatea de operare a inculpaților și la faptul că, deși aceștia nu au solicitat niciodată mită, au creat totuși condiții propice pentru acordarea ei. În drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc, în cazul fiecăruia, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în șapte acte materiale săvârșite de inculpatul S.C.M. în perioada 26 februarie - 01 aprilie 2009 și respectiv în opt acte materiale comise de inculpatul N.M. în perioada 24 februarie - 01 aprilie 2009. Astfel, inculpații au acceptat diverse sume de bani de la martorii denunțători și de la investigatorii sub acoperire, pentru a nu le aplica amenda în cuantumul prevăzut de lege, în raport cu contravențiile săvârșite de aceștia. Chiar dacă inculpații nu au cerut niciodată acordarea unor astfel de sume, scopul pentru care acestea le-au fost oferite de către contravenienți era evident, iar, prin acceptarea lor, pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, inculpații au săvârșit infracțiunea de luare de mită în forma menționată. După cum s-a subliniat anterior, sumele de bani au fost primite întotdeauna înainte de finalizarea proceselor verbale de contravenție, prin completarea tuturor rubricilor, inclusiv a abaterii săvârșite și a sancțiunii aplicate sau prin prezentarea lor spre semnare, astfel încât acceptarea acestora s-a realizat anterior îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, nefiind incidente, prin urmare, dispozițiile art. 256 C. pen., care incriminează infracțiunea de primire de foloase necuvenite. In ceea ce privește situația martorilor denunțători C.M., M.C., L.G. și A.G.I. și a investigatorilor cu identități protejate „P.A.", „S.A." și „T.R.", Tribunalul a constatat că, deși redactarea procesului verbal nu s-a realizat întotdeauna de către inculpatul care a primit suma de bani, prin specificul activității de lucru în echipă, prin faptul că celălalt inculpat se afla în imediata apropiere, în interiorul mașinii, sunt întrunite condițiile pentru a se reține, în sarcina ambilor inculpați, săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, având în vedere și intervalul redus de timp între actele materiale și modul similar de acțiune, ceea ce determină concluzia că a existat o rezoluție infracțională unică, menținută până la intervenția organelor de cercetare. în cazul martorului denunțător S.C.M. , Tribunalul a constatat că discuțiile dintre acesta și inculpatul N.M. au avut loc la o oarecare distanță de inculpatul S.C.M. , neputându-se prezuma că acesta ar fi avut cunoștință de cele întâmplate, astfel încât, pentru acest act material, a fost reținută doar contribuția primului inculpat. Totodată, Tribunalul a constatat că este justificată reținerea incidenței art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpații fiind persoane cu atribuții legate de constatarea și sancționarea contravențiilor, iar faptele reținute în sarcina lor fiind săvârșite în exercitarea acestor atribuții. De asemenea, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 face trimitere expresă, în ceea ce privește pedeapsa aplicabilă, la dispozițiile art. 254 alin. (2) C. pen., iar încadrarea juridică a faptei cuprinde stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale, dar și a limitelor și felului pedepselor aplicabile, impunându-se astfel reținerea incidenței atât a alin. (1), cât și a alin. (2) al art. 254 C. pen. (sens în care Tribunalul a citat, ca jurisprudență, Deciziile penale nr. 1050/2004 și nr. 693/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție). La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere, în condițiile art. 72 C. pen., limitele speciale prevăzute de lege (închisoare de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social al faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale acestora. Sub aspectul gradului de pericol social al faptelor, Tribunalul a evidențiat importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere prin activitatea inculpaților, caracterul continuat al infracțiunilor, întinderea în timp a acestora și numărul mare de acte materiale reținute. De asemenea, a menționat că inculpații, prin calitatea lor de agenți de poliție în cadrul I.PJ. Ilfov, aveau, ca principale îndatoriri de serviciu, verificarea modului în care erau respectate dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, activitate de o importanță deosebită și a cărei îndeplinire necorespunzătoare poate avea consecințe grave. Astfel, nesancționarea unor persoane vinovate de săvârșirea unor abateri de la regulile instituite prin O.U.G. nr. 195/2002 (cu urmările sale, respectiv crearea unei senzații de impunitate pentru contravenienții nesancționați, neridicarea dreptului de a conduce al celor vinovați de săvârșirea unor contravenții grave sau repetate) pune în pericol siguranța circulației rutiere și, implicit, viața și integritatea corporală a persoanelor ce desfășoară astfel de activități. în același timp, Tribunalul a apreciat că nu poate fi ignorat nici faptul că săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către reprezentanți ai Ministerului Administrației și Internelor este de natură să genereze o stare de insecuritate socială, avându-se în vedere îndeosebi natura relațiilor socio- profesionale afectate. Aceste aspecte, combinate cu caracterul continuat al infracțiunilor (care au presupus și trei acte materiale săvârșite într-o singură zi, ceea ce duce la concluzia că acest mod de a acționa reprezenta o constantă în activitatea inculpaților), au fost considerate de Tribunal ca justificând reținerea unui grad ridicat de pericol social. în privința datelor personale ale inculpaților, Tribunalul a apreciat că lipsa antecedentelor penale și obținerea unor calificative bune la evaluări nu sunt suficiente pentru reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, acestea fiind elemente în lipsa cărora inculpații nici nu ar fi putut desfășura activitatea în cadrul căreia au săvârșit infracțiunile reținute. De altfel, și în ipoteza acordării unor astfel de circumstanțe, față de concursul cu cauza de agravare prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că nu s-ar fi justificat coborârea pedepsei sub minimul special. Aceste elemente au fost avute însă în vedere de către Tribunal, la stabilirea pedepsei în cadrul limitelor speciale, aceasta fiind orientată, sub aspectul cuantumului, doar cu puțin peste minimul de 3 ani închisoare. Raportat la toate aceste împrejurări, Tribunalul a pronunțat condamnarea ambilor inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare, apreciind că, deși în sarcina inculpatului N.M. s-a reținut un act material în plus față de inculpatul S.C.M. , împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor, astfel cum au fost prezentate mai sus, justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum egal. În privința pedepselor accesorii și complementare, Tribunalul le-a interzis inculpaților, cu acest titlu, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a , lit. b) și lit. c) C. pen., apreciind că săvârșirea infracțiunii îi face pe aceștia nedemni de ocuparea unei funcții elective publice, a unei funcții implicând exercițiul autorității de stat și a unei funcții ce implică atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor. Referitor la modalitatea de executare a pedepselor astfel aplicate, raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, Tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi decât executarea efectivă, doar în acest mod putându-se atinge scopul preventiv general și scopul de exemplaritate al pedepsei, pentru evitarea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor, nu doar de inculpați, dar și de alte persoane aflate în poziții similare. La alegerea modalității de executare a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților, care nu au înțeles să își modifice poziția de nerecunoaștere nici în momentul în care au fost confruntați cu înregistrările vizionate în ședință publică și nu au manifestat vreun regret pe tot parcursul soluționării procesului penal. Or, o atitudine de nerecunoaștere și de neacceptare a consecințelor săvârșirii infracțiunii este, în general, incompatibilă cu suspendarea condiționată ori cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, la fel ca o atitudine sfidătoare la adresa organelor de cercetare (sens în care Tribunalul a făcut referire la explicația inculpatului S.C.M. cu privire la suma de 200 lei înseriată, găsită asupra sa, despre care a afirmat că era ,,cadou de 1 aprilie"). In temeiul art. 254 alin. (3) rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. în ref. la art. 19 și art. 20 din Legea nr. 78/2000, Tribunalul a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 200 lei (din suma totală de 400 lei, remisă de investigatorii sub acoperire „P.A." și „S.A."), în vederea restituirii către Direcția Generală Anticorupție și instituirea sechestrului asigurător asupra veniturilor obținute de inculpați, din salariu și respectiv din pensie, până la concurența sumei anterior menționate, în vederea executării măsurii de siguranță astfel dispuse. De asemenea, în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen., Tribunalul a obligat pe inculpați, în cotă egală, în condițiile în care solidaritatea lor este exclusă, dat fiind caracterul personal al sancțiunii penale și lipsa unor probe care să permită stabilirea unei alte proporții, la restituirea către martorii denunțători a sumelor de bani care le-au fost remise de aceștia. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal inculpatul S.C.M. (la data de 24 noiembrie 2011, data poștei, prin avocatul ales) și inculpatul N.M. (la aceeași dată, prin avocatul ales). Apelurile inculpaților (nemotivate în scris) au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 15 decembrie 2011. Prin motivele scrise de apel (atașate la filele 15-17, d.a.), susținute întocmai cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 20 februarie 2012 (consemnate în încheierea de amânare a pronunțării), inculpatul S.C.M., care a beneficiat de asistența juridică a avocatului ales, a criticat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând să i se acorde beneficiul prevăzut de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în raport cu noua sa declarație, de recunoaștere, în totalitate, a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precum și circumstanțele atenuante judiciare reglementate de art. 74 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., având în vedere conduita anterioară săvârșirii infracțiunii, plata integrală a sumelor datorate, conform hotărârii primei instanțe, martorilor denunțători și noua lui poziție procesuală sinceră și, drept urmare, să se dispună coborârea pedepsei sub minimul special redus cu o treime, până la un nivel care să permită suspendarea executării acesteia, fie condiționată, potrivit art. 81 C. pen. , fie sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen. Inculpatul N.M. nu și-a motivat în scris apelul declarat, însă, cu ocazia acelorași dezbateri, beneficiind și el de asistența juridică a avocatului ales, a criticat sentința penală atacată tot numai sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând să i se acorde beneficiul prevăzut de art. 320 1 alin. (79 C. proc. pen., în raport cu noua sa declarație, de recunoaștere, în totalitate, a faptelor pentru care a fost trimis în judecată și să se dispună reducerea corespunzătoare a pedepsei, ținându-se seama și de circumstanțele personale favorabile, până la un nivel care să permită suspendarea executării acesteia, în oricare dintre modalitățile reglementate de art.81 și art. 86 1 C. pen. La termenul din data de 20 februarie 2012, Curtea a procedat, în mod nemijlocit, la ascultarea ambilor inculpați apelanți, care au precizat, în declarațiile lor {atașate la filele 49-50, d.a.), că recunosc, în întregime, faptele de care sunt acuzați și, de asemenea, că își însușesc, întru-totul, probatoriul administrat în faza de urmărire penală, solicitând să beneficieze astfel de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. La cererea inculpaților apelanți, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri noi, în cadrul căreia inculpatul S.C.M. a depus o declarație de recunoaștere a faptelor, în același sens cu cele afirmate personal în fața Curții, autentificată de notarul public A.M.D. sub nr. 79 din data de 10 februarie 2012 (atașată la fila 28, d.a.) și patru facturi privind plata către martorii denunțători a sumelor de bani stabilite prin sentința primei instanțe (atașate la filele 21-24, d.a.), ambii inculpați apelanți prezentând, în cadrul probei respective, și mai multe înscrisuri în circumstanțiere (atașate la filele 25-27 și 29-48, d.a.). Prin decizia penală nr. 54 din 27 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. , s-au admis apelurile declarate de inculpații S.C.M. și N.M. împotriva Sentinței penale nr. 938/F din data de 23 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 28128/3/2009. S-a desființat în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: I. In temeiul art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. , a fost condamnat inculpatul S.C.M. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată. In temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 C. pen. și executarea pedepsei complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. , pe o perioadă de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata aceluiași termen de încercare. In temeiul art. 86 alin. (1) lit. a)-d) și alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; - să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice, aceluiași serviciu de probațiune, schimbarea locului de muncă; - să comunice, aceluiași serviciu de probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. In temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut preventiv la data de 01/02 aprilie 2009. S-a constatat că inculpatul a restituit integral, către martorii denunțători, sumele de bani datorate acestora, astfel: 100 lei, către martorul denunțător C.M., conform facturii nr. MAN00002574 din 07 februarie 2012 emisă de C.N.P.R. SA; 25 lei, către martorul denunțător A.G.I., conform facturii nr. MAN00002575 din 07 februarie 2012 emisă de C.N.P.R. SA; 10 lei, către martorul denunțător L.G., conform facturii nr. MAN00002576 din 07 februarie 2012 emisă de C.N.P.R.SA; 50 lei, către martorul denunțător M.C., conform facturii nr. MAN00002577 din 07 februarie 2012 emisă de C.N.P.R. SA. II. În temeiul art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. , a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată. În temeiul art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 11 C. pen. și executarea pedepsei complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. , pe o perioadă de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata aceluiași termen de încercare. În temeiul art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) și alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov; - să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice, aceluiași serviciu de probațiune, schimbarea locului de muncă; - să comunice, aceluiași serviciu de probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut preventiv la data de 01/02 aprilie 2009. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că ambele apeluri cu care a fost sesizată sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează: S-a arătat că inculpații S.C.M. și N.M. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de procuror la data de 26 iunie iar, după sesizarea instanței, cercetarea judecătorească a început, conform art. 322 C. proc. pen., la termenul din data de 15 iulie 2010 (fila 92, vol.I, d.fi), prin urmare mai înainte de intrarea în vigoare, la data de 25 noiembrie a Legii nr. 202/2010, care, prin art. XVIII pct. 43, a introdus în Codul de procedură penală art. 320 1 , privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Prin Deciziile nr. 1470 și nr. 1483, ambele din data de 08 noiembrie 2011 (publicate în M.Of. nr. 853 din data de 02 decembrie 2011, prin urmare ulterior pronunțării sentinței penale apelate), Curtea Constituțională, admițând excepțiile de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, a constatat că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale, în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile. în considerentele acelor decizii, Curtea Constituțională a arătat că, deși legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpații trimiși în judecată sub imperiul legii vechi, față de care, la data intrării în vigoare a legii noi, era depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, fără a fi fost pronunțată însă o hotărâre definitivă, într-o atare situație este incident principiul legii penale mai favorabile și că textul art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (care reglementează o cauză legală de atenuare a răspunderii penale) instituie o normă de drept penal substanțial, susceptibilă de a fi aplicată retroactiv, dacă este mai blândă. Pentru punerea în acord a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. cu deciziile Curții Constituționale, anterior menționate, prin O.U.G. nr. 121/2011 (publicată în M.Of. nr. 931 din data de 29 decembrie 2011), s-a prevăzut, în art. XI, că, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească în primă instanță a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile respective se aplică în mod corespunzător, la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a acestui nou act normativ. In speță, cercetarea judecătorească în primă instanță a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (astfel cum s-a evidențiat deja), sentința penală atacată a fost pronunțată la data de 23 noiembrie 2011, apelurile declarate de inculpați au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 15 decembrie 2011, la întâiul termen al cauzei, stabilit în data de 23 ianuarie 2012, judecata a fost amânată, pentru lipsa de apărare a ambilor apelanți [în condițiile în care asistența juridică a acestora este obligatorie, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen.], iar, la termenul imediat următor, din data de 20 februarie 2012, primul cu procedură completă după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, inculpații au formulat, în prezența avocaților aleși, conform art. 320 1 alin. (1)-(3) C. proc. pen., declarații de recunoaștere, în totalitate, a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, precizând, totodată, că își însușesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală. O declarație similară a fost formulată de inculpatul S.C.M., între cele două termene din apel, respectiv la data de 10 februarie 2012, și în formă autentică. Raportat la această împrejurare, Curtea de apel, luând act de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, a constatat că situația de fapt expusă în rechizitoriu, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, confirmată ca atare și de cercetarea judecătorească realizată de prima instanță, prin readministrarea nemijlocită a acelor probe, în detaliu expuse și just evaluate în considerentele sentinței penale atacate (aspect, de altfel, necontestat în apelurile declarate), este corectă și dovedește, în afara oricărui dubiu, săvârșirea de către inculpați, cu vinovăție, în forma intenției directe, a opt acte materiale de luare de mită, având ca obiect suma totală de 1.070 lei (în cazul inculpatului N.M.) și respectiv a șapte asemenea acte materiale, având ca obiect suma totală de 970 lei (în cazul inculpatului S.C.M. ), toate comise în variantele pretinderii implicite și primirii directe a acelor sume de bani, în scopul efectuării unor acte contrare îndatoririi de serviciu privind constatarea și sancționarea contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, prin întocmirea, în fals, a unor procese verbale în care erau menționate alte contravenții, mai ușoare, decât cele real comise și alte sancțiuni, evident mai blânde, decât cele pe care le-ar fi impus contravențiile într-adevăr săvârșite. De asemenea, în raport cu această situație de fapt, Curtea a constatat că încadrarea juridică stabilită de prima instanță este legală, întrucât actele materiale anterior menționate, săvârșite conform aceleiași rezoluții infracționale (dovadă fiind comiterea lor printr-un mod identic de operare, într-un interval de timp de numai aproximativ o lună), realizează, într-adevăr, în cazul fiecă