ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr.9 38/F din data de 23 noiembrie 2011, pronunțată în

dosarul nr. 28128/3/2009, Tribunalul București,

secția I penală, a hotărât astfel:

În temeiul

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, cu privire la fiecare

dintre inculpații N.M. și S.C.M.

, din

infracțiunea prevăzută de art. 254 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de

art. 254 alin. (1), (2) cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000.

În temeiul art. 254 alin. (1), (2) cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7

alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul N.M.

la pedeapsa de

3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în

formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului, cu titlu de pedeapsă

accesorie,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și lit. c)

C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c)

C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului

durata reținerii de 24 de ore din data de 01/02

aprilie 2009.

În temeiul art. 254 alin. (1), (2) cu aplic,

art.41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

a condamnat pe inculpatul S.C.M.

la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, pentru

săvârșirea

infracțiunii de luare de mită, în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului, cu titlu de pedeapsă

accesorie,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și lit. c)

C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c)

C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului

durata reținerii de 24 de ore din data de 01/02

aprilie 2009.

În temeiul

art. 254 alin. (3) rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. în ref. la art. 19

din Legea nr. 78/2000, a confiscat de la fiecare inculpat suma de 200 lei, în

vederea restituirii către Direcția Generală Anticorupție.

În temeiul

art. 20 din Legea nr. 78/2000, a dispus instituirea sechestrului asigurător

asupra veniturilor de natură salarială obținute de inculpatul S.C.M. și asupra

pensiei obținute de inculpatul N.M.,

până

la concurența sumei de câte 200 lei, în vederea executării măsurii confiscării.

În temeiul

art. 255 alin. (5) C. pen., a obligat pe fiecare inculpat la restituirea, către

martorii denunțători, a următoarelor sume: 100 lei, către C.M.; 25 lei, către A.G.I.;

10 lei, către L.G.; 50 lei, către M.C.

În temeiul

art. 255 alin. (5) C. pen., a obligat pe inculpatul N.M.

la restituirea sumei de 100 lei, către martorul denunțător S.C.M.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a

obligat pe fiecare

inculpat la plata

sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul,

analizând întregul probatoriu al cauzei (prezentat pe larg în considerentele

hotărârii și examinat inclusiv sub aspectul legalității obținerii și

administrării sale), a stabilit următoarea situație de fapt:

În perioada februarie - aprilie 2009, cei doi

inculpați, în calitate de agenți de

poliție

în cadrul I.P.J. Ilfov, Serviciul Poliției Rutiere, dezvoltând un mod de

operare

propriu, au primit de la mai multe persoane sume de bani, pentru

a nu le aplica

sancțiuni contravenționale

sau pentru a le aplica sancțiuni contravenționale într-un

cuantum inferior celui legal. Astfel, profitând

de necunoașterea legilor și de poziția de

inferioritate în care se aflau contravenienții, inculpații le prezentau

acestora o situație

deformată cu privire la sancțiunile care le puteau

fi aplicate, tocmai pentru a-i

determina pe

aceștia, într-un mod indirect, să le ofere anumite foloase materiale. Toți

cei cinci martori denunțători și cei trei

investigatori sub acoperire au fost opriți pentru

încălcarea marcajului longitudinal continuu,

inculpații aducându-le la cunoștință că

această contravenție se

sancționează cu reținerea permisului de conducere și

suspendarea dreptului de a conduce pentru o durată de 60 de zile. însă,

potrivit art. 108

alin. (1) lit. d)

pct. 9 și art. 102 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, schimbarea direcției de

mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal

continuu care separă sensurile de circulație, se sancționează cu 6 puncte de

penalizare și 9-20 puncte

amendă

(punctul de amendă având valoarea de 60 lei), fără ca această contravenție să

atragă reținerea permisului de conducere sau

suspendarea dreptului de a conduce (a se

vedea în acest sens

art. 111

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002). Tot în

conturarea modului

de operare al

inculpaților, se înscriu discuțiile pe care aceștia le purtau cu cei opriți la

control,

discuții referitoare la persoana acestora, la motivul pentru care se aflau în

zona în care s-a săvârșit contravenția, la

importanța pentru aceștia a permisului de

conducere, elemente de natură să creeze convingerea pentru

contravenienți că cei doi

inculpați

sunt persoane cu care s-ar putea ajunge la o „ înțelegere " și să îi

determine

să le ofere anumite sume de

bani, fără ca acestea să fi fost solicitate în mod expres. De

asemenea, o altă caracteristică a activității

inculpaților a constat în faptul că aceștia

înmânau, în general, procesele verbale, spre semnare contravenienților,

fără ca acestea

să fi fost

completate cu datele referitoare la contravenția săvârșită și la sancțiunea

aplicată și fără a le comunica un exemplar.

Procesele verbale erau completate ulterior,

prin menționarea unor contravenții mai puțin grave și aplicarea fie a

sancțiunii

avertismentului, fie a

amenzii în cuantum de 120 lei. In acest context, au fost săvârșite

de

către inculpați următoarele acte materiale:

1.

La

data de 24 februarie 2009, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare

B , condus de martorul S.C.M., a fost oprit,

în zona complexului Doraly,

de către echipajul de poliție din care făceau parte inculpații N.M. și S.C.M.,

pentru efectuarea

unui viraj la stânga peste

linia continuă. Discuțiile ulterioare acestui moment au avut loc doar între

martor și inculpatul N.M., în timp ce inculpatul S.C.M.

a rămas la o

oarecare distanță de mașina de poliție,

supraveghind

traficul. Martorului i s-a adus la cunoștință că i se va suspenda permisul

de

conducere, fapt ce 1-a determinat să insiste pentru păstrarea acestuia. în

acest context, inculpatul N.M. a acceptat primirea sumei de 100 lei de la martor,

înmânându-i spre semnare un proces verbal care era completat doar la rubricile

referitoare la datele de stare civilă, fără ca ulterior să îi comunice un exemplar

al acestuia.

Această situație de fapt a rezultat din

declarațiile constante ale martorului, atât

din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței (filele 16 și

20, vol. I, d.u.p. și fila

145, vol.

I, d.i.),

coroborate cu procesul

verbal de supraveghere operativă din data de

24 februarie 2009 (fila 133, vol. I, d.u.p.) și cu conținutul

procesului verbal întocmit de

inculpatul

N.M. pe numele martorului, în care se precizează că acesta a fost sancționat cu

120 lei amendă, pentru lipsa centurii de siguranță și nefolosirea

luminilor

de drum (fila 59, vol. II, d.i.).

2.

La data de 26 februarie 2009, autoturismul marca

Fiat Ducato cu numărul de înmatriculare, condus de martorul A.G.I., a fost

oprit

pe DN2 de către echipajul de

poliție din care făceau parte inculpații N.M.

și S.C.M., pentru efectuarea unui viraj la stânga peste linia

continuă.

Martorul a prezentat documentele inculpatului S.C.M.

, în timp ce inculpatul N.M. a scos carnetul de procese verbale,

fără a completa nimic în acesta. Inculpații i-au

adresat întrebări martorului, referitoare

la profesia acestuia, i-au adus la cunoștință că, pentru abaterea

săvârșită, se reține

permisul de

conducere, pentru ca, ulterior, să îi spună să meargă până la mașina sa,

aspect înțeles de martor ca o sugestie pentru a

le da o sumă de bani. In urma acestor

discuții,

martorul a introdus suma de 50 lei într-o foaie de parcurs, pe care a dat-o

inculpatului N.M. Potrivit declarației martorului,

în momentul în care a

înmânat foaia de parcurs, bancnota a alunecat din

aceasta, aspect observat de inculpați, care i-au înapoiat doar documentele.

Această situație de fapt a rezultat din

declarațiile constante ale martorului, atât

din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței (filele 177-180,

vol. II, d.u.p. și fila

123,

v

ol.I, d.i.),

coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de

26 februarie 2009 (fila 137, vol.I, d.u.p.) și cu

conținutul procesului verbal întocmit de

inculpatul N.M. pe numele martorului, în care se precizează că acesta a fost

sancționat cu 120 lei amendă, pentru lipsa centurii de siguranță și nefolosirea

luminilor de drum (fila 60, vol. II, d.i.).

3.

La

aceeași dată, 26 februarie 2009, inculpații au oprit pentru control și

autoturismul

marca Dacia cu numărul de înmatriculare , condus de martorul L.G., tot pentru

efectuarea unui viraj la stânga peste linia continuă. Inculpatul S.C.M. i-a

comunicat martorului că, pentru contravenția săvârșită, se procedează la

reținerea permisului de conducere, aspect care 1-a determinat pe acesta să

adreseze mai multe rugăminți de a nu i se aplica acea măsură. La întrebarea

adresată de inculpatul S.C.M. „Și acum ce facem?", martorul a introdus

suma de 20 lei în talonul

mașinii, pe care

i l-a predat, iar acesta a luat banii și i-a dat spre semnare un proces

verbal,

nu însă și un exemplar al acestuia.

Această situație de fapt a rezultat din

declarațiile constante ale martorului, atât

din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței (filele 186-189,

vol. II, d.u.p. și fila

124,

vol. I, d.i.),

coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de

26 februarie 2009 (fila 136, vol.I, d.u.p.) și cu

conținutul procesului verbal întocmit de

inculpatul S.C.M. pe numele

martorului, în care se

precizează că acesta

a fost sancționat cu avertisment, pentru lipsa centurii de siguranță

și

nesemnalizarea schimbării direcției de mers (fila 63, vol. II, d.i.). Chiar

dacă

martorul a precizat în cursul judecății

că declarațiile de la urmărire penală i-ar fi fost

dictate de către

procurorul de caz, declarația dată de acesta în mod liber în fața instanței are

un conținut identic cu cel al declarațiilor pretins „dictate", neexistând astfel

motive pentru punerea la îndoială a exactității acestora.

4.

Tot la data de 26 februarie 2009, inculpații

au oprit pentru control și

autoturismul

marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare, condus de martorul M.C., pentru

săvârșirea aceleiași contravenții în zona complexului

Doraly. La fel ca în cazul celorlalți martori, și

acestuia i s-a adus la cunoștință că urma

să i se suspende dreptul de a conduce, aspect care l-a determinat să

insiste pentru

păstrarea permisului. In timp ce inculpatul N.M. completa

procesul verbal de sancționare, inculpatul S.C.M. i-a restituit

martorului certificatul de înmatriculare al

mașinii, spunându-i să se întoarcă doar cu acesta. Martorul a înțeles din

această atitudine că i se sugera să ofere o sumă de bani,

motiv pentru

care a introdus suma de 100 lei în certificatul pe care 1-a restituit

inculpatului S.C.M., primind înapoi doar actele,

fără suma de bani. Martorului i-a fost prezentat ulterior, pentru semnare, un

proces verbal care avea

consemnate doar datele sale de stare civilă,

dându-i-se asigurări că i se va aplica numai sancțiunea avertismentului, fără a

i se remite un exemplar al acelui proces verbal.

Această situație de fapt a rezultat din

coroborarea declarațiilor martorului, date

în faza de urmărire penală și

menținute în fața instanței, chiar dacă acesta, după trecerea unui interval de

1 an și 6 luni, nu a putut să își mai amintească exact cele

inițial afirmate (filele 196-199, vol. II,

d.u.p.), cu procesul verbal de supraveghere

operativă din data de 26

februarie 2009 (fila 136, vol. I, d.u.p.) și cu conținutul

procesului verbal întocmit de inculpatul N.M. pe

numele martorului, în care se precizează că acesta a fost sancționat cu

avertisment, pentru lipsa centurii de

siguranță

și folosirea telefonul mobil în timpul deplasării (fila 61, vol.II, d.i.).

în zona complexului Doraly autoturismul condus de investigatorul sub acoperire „P.A.",

pentru

încălcarea marcajului

continuu. Și investigatorului i s-a adus la cunoștință că urma să

i se rețină permisul de conducere pentru 60 de

zile, inculpatul S.C.M. adresându-i întrebări legate de domiciliu și ocupația

sa, de importanța permisului de conducere și de modalitatea în care 1-a

obținut. In urma stăruințelor investigatorului, legate de nereținerea

permisului de conducere, inculpatul N.M. i-a înmânat acestuia documentele,

atrăgându-i atenția ca fapta să nu se mai

repete, după care inculpatul S.C.M. i-a prezent spre semnare

un proces verbal ce cuprindea doar datele de stare

civilă ale acestuia, fără mențiuni

referitoare

la contravenția săvârșită sau la sancțiunea aplicată (aspect pe deplin vizibil

la minutul 03

37

-03

39

din înregistrarea în mediul

ambiental), aducându-i la cunoștință

că

nu i se va aplica amendă și nimic altceva. Ulterior acestui moment,

investigatorul a oferit inculpatului S.C.M. suma de 100 lei, care a fost

primită

de acesta.

Această situație de fapt a rezultat din

coroborarea procesului verbal de redare a

conținutului înregistrării în mediul ambiental (fila 24, vol.I, d.u.p.) cu

declarațiile constante ale investigatorului sub acoperire (fila 31, vol.I,

d.u.p. și fila 171, vol.I, d.i.)

și

cu conținutul procesului verbal întocmit de inculpatul N.M., prin care

investigatorul a fost sancționat cu avertisment, pentru lipsa centurii de

siguranță și

nesemnalizarea schimbării direcției de mers (fila 58,

vol.II, d.i.). La momentul

înmânării sumei

de bani către inculpatul S.C.M., activitatea

de întocmire a procesului verbal de contravenție nu era finalizată,

lipsind elemente

esențiale ale acestuia (abaterea săvârșită și

sancțiunea aplicată), astfel că suma

respectivă

a fost primită de acesta în scopul de a aplica o sancțiune contravențională mai

blândă. Apărătorul inculpatului a încercat, prin concluziile scrise, să

acrediteze

ideea că suma de 100 lei

nu ar fi intrat în posesia acestuia, fiind doar „fluturată" de

investigator

dintr-o mână în alta, apărare contrazisă însă de declarațiile

investigatorului, dar și de înregistrarea

vizionată în ședință publică, în care se poate

observa cu claritate momentul în care inculpatul a ridicat mâna și a

primit bancnota de

100 lei, oferită de investigator (minutul 05

18

-05

20

).

martie 2009, inculpații au oprit, în aceleași condiții,

autoturismul condus de investigatorul sub acoperire „S.A.", căruia

i-au

prezentat aceeași posibilă

sancțiune, discuțiile urmând același tipic prezentat anterior.

Astfel,

investigatorul a fost întrebat de inculpatul S.C.M.

despre profesia sa, importanța permisului de conducere, motivul pentru

care se afla în

zonă, repetându-i de mai multe ori că „îi este

simpatic". în urma insistențelor

investigatorului

de a nu i se reține permisul de conducere și a declarației univoce, în

contextul menționat, a acestuia „deci, sunt și eu domn, șeful", inculpatul

S.C.M.

a luat de la inculpatul N.M.

talonul mașinii și i 1-a

restituit,

solicitându-i să se întoarcă doar cu acesta (minutul 04

48

-04

51

al înregistrării în

mediul ambiental), cerere de înțeles doar în

contextul în care i se sugera

investigatorului

să aducă și ceva „în plus", o dată cu talonul. Urmare a solicitării

inculpatului,

investigatorul s-a deplasat la mașina sa, fiind vizibil pe înregistrare

momentul în care acesta a introdus mai multe bancnote în talon (minutul 05

19

),

pe

care i 1-a înmânat inculpatului S.C.M.,

întrebând dacă „trei

milioane,

e bine, șefu', nu? ".

Totodată, investigatorului i s-a prezentat spre

semnare,

de către inculpatul N.M., un proces verbal care avea completate

doar

datele sale de identitate,

spunându-i-se de către celălalt inculpat că „nu are amendă,

nu are nimic".

Cu toate acestea, pe numele investigatorului, a

fost întocmit un proces

verbal de către inculpatul N.M., prin care

acesta a fost sancționat cu

amendă în

cuantum de 120 lei, pentru lipsa centurii de siguranță și nesemnalizarea

schimbării

direcției de mers {fila 62, vol. II, d.i.).

Această situație de fapt a rezultat din

coroborarea procesului verbal de redare a

conținutului înregistrării în mediul ambiental (fila 43, vol. I,

d.u.p.) cu declarațiile

constante

ale investigatorului sub acoperire (fila 50, vol. I, d.u.p. și fila 172, vol. I,

d.i.).

în concluziile scrise,

inculpatul S.C.M. a insistat pe faptul că ar fi existat un refuz de primire a

banilor, prin replica sa „Băi! Nu fi nebun!". Această susținere a

inculpatului a fost considerată nereală de Tribunal, fiind contrazisă de

succesiunea

evenimentelor și de declarațiile investigatorului sub acoperire. Astfel,

după cum deja s-a arătat, inculpatul este cel care

i-a restituit investigatorului talonul

mașinii,

solicitându-i să se întoarcă doar cu acesta, dar și cel care a primit acel

talon,

după introducerea în acesta a unei sume de bani. Acest mod de a

acționa exclude existența unui refuz de primire a banilor, afirmația

inculpatului fiind determinată probabil de teama de a nu exista o înregistrare

audio a convorbirii purtate cu

investigatorul,

în care să fie evidentă acceptarea unei sume de bani.

7.

La

data de 01 aprilie 2009, autoturismul marca Citroen cu numărul de înmatriculare,

condus de martorul C.M., a fost oprit pe E85-DN2

de către echipajul de

poliție din care făceau parte inculpații N.M. și

S.C.M., pentru efectuarea unui viraj la stânga peste linia continuă.

Martorului i s-a adus la cunoștință de către inculpați că, pentru contravenția

săvârșită, urma să i se suspende dreptul de a

conduce pe o perioadă de 2 luni,

solicitându-i-se,

totodată, să prezinte toate actele. La insistențele martorului, legate de

nereținerea permisului de conducere, inculpatul S.C.M.

i-a

restituit doar certificatul de înmatriculare, gest care a fost

înțeles de acesta ca o sugestie pentru a introduce o sumă de bani în interiorul

său. In aceste condiții,

martorul a

introdus suma de 200 lei în acel certificat, pe care 1-a predat din nou

inculpatului S.C.M., acesta luând banii și

predându-i apoi certificatul, împreună cu restul documentelor. Potrivit

declarațiilor martorului, nu i s-a

solicitat

să semneze un proces verbal de contravenție și nici nu i-a fost înmânat un

exemplar

al acestuia.

Această situație de fapt a rezultat din

declarațiile constante ale martorului, atât din faza de urmărire penală, cât și

din fața instanței (filele 93-100, vol.I, d.u.p. și fila

145, vol.I, d.i.),

coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă din data de

01

aprilie 2009 (fila 124, vol.I, d.u.p.).

8.

Tot la data de 01 aprilie 2009, inculpații au

procedat la oprirea în zona

complexului Doraly și a investigatorului sub

acoperire „T.R.", pentru

efectuarea

unui viraj la stânga peste linia continuă. Și în acest caz, inculpații au

inițiat

o discuție cu

investigatorul, aducându-i la cunoștință că „amenda e mare, 5.400.000

... și reținerea permisului ... 60 de zile",

i-au adresat întrebări referitoare la motivul

pentru care se afla în zonă, adresa unde

locuiește, profesie și importanța permisului,

inculpații glumind chiar

pe tema unei eventuale căsătorii a investigatorului. La

întrebarea investigatorului „Cum facem?", inculpatul S.C.M. a

răspuns, în două rânduri „ Cum vreți dumneavoastră ", ulterior inculpații

părând să

fie dispuși să îi aplice

doar un avertisment, deși inculpatul N.M. insista asupra cuantumului ridicat al

amenzii, arătându-i investigatorului alte procese verbale

întocmite pentru aceeași abatere. Investigatorul a

oferit inculpatului N.M.

suma de 300

lei, compusă din două bancnote de 50 lei și două bancnote de 100 lei,

capcanate în prealabil, fiindu-i restituite actele,

iar, ulterior, cele 2 bancnote de 50 lei, fără să îi fie dat spre semnare vreun

proces verbal de contravenție. Cu ocazia

percheziției efectuate asupra

inculpatului S.C.M., au fost găsite celelalte două bancnote oferite de

investigator.

Această situație de fapt a rezultat din

declarațiile constante ale investigatorului

sub acoperire (fila 74,

vol.I, d.u.p. și fila 173, vol.I, d.i.), coroborate cu procesul

verbal de redare a conținutului înregistrării în

mediul ambiental (fila 74, vol. I, d.u.p.)

și cu procesul verbal de

percheziție. Apărările inculpaților cu privire la acest act

material au fost considerate neîntemeiate de

Tribunal. Astfel, aceștia au susținut că

investigatorul ar fi aruncat suma de bani în interiorul mașinii, că

aceasta i-ar fi fost

restituită în totalitate, că nu au observat că

unele bancnote ar fi căzut și că investigatorul ar fi fugit înainte de a putea

să îi fie înmânat procesul verbal, spre

semnare.

Or, pe înregistrarea efectuată este vizibil, la minutul 06

53

-06

58

,

momentul în

care investigatorul i-a

înmânat inculpatului N.M. mai multe bancnote de

100 și 50 lei, pentru ca, la minutul 07

09

, să se observe că

acesta i-a restituit doar două

bancnote de 50 lei. De asemenea, se poate

observa destul de clar faptul că, în

momentul

în care investigatorul i-a înmânat inculpatului N.M. suma de 300 lei, nu a

existat niciun gest brusc, de aruncare a banilor, astfel încât o parte din

aceștia să fi căzut în interiorul mașinii, fără a fi observată de inculpați

(înregistrarea aflată în fișierul Afumați / momentul 2 - minutul 05

08

).

Totodată, de la momentul în

care

investigatorul a primit „restul" de 100 lei până la momentul când

autoturismul

condus de acesta a părăsit locul în care a fost oprit, a

trecut un interval de timp

suficient de

mare, în care inculpații ar fi putut reacționa, pentru a-i prezenta procesul

verbal, în vederea semnării. De altfel, investigatorul nu a fugit, astfel cum

au susținut

inculpații, ci a plecat de lângă mașina de poliție numai

după folosirea de către

inculpatul S.C.M. a

formulei de salut „O zi bună", fără a-i fi fost dat însă, spre semnare,

procesul verbal. Deși, în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul S.C.M. a negat că suma de 200 lei

înseriată ar fi

fost găsită asupra sa, în prima declarație dată în fața

organelor de urmărire penală,

asistat de

același apărător ales care i-a asigurat asistența juridică și în fața

instanței, acesta a precizat că a primit, după plecarea investigatorului, suma

de 200 lei, de la

colegul său,

inculpatul N.M., care a luat banii din torpedo și i-a oferit lui

,,cu ocazia zilei de 1 aprilie" (filele 87,

verso și 90, verso, vol.I, d.u.p.).

Tot

cu acea

ocazie, inculpatul a arătat

că suma respectivă a introdus-o în buzunarul de la piept al

jachetei de la uniformă, unde aceasta a și fost

găsită cu ocazia percheziției corporale

efectuate asupra sa (fila 65, vol.I, d.u.p.). Aceeași poziție a avut-o

inculpatul S.C.M. și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă,

când a precizat, în mod expres, că suma de 200 lei înseriată a fost găsită în

buzunarul hainei

de poliție pe care o purta (fila 116, verso, vol.I,

d.u.p.). Revenirea ulterioară a

inculpatului

asupra recunoașterii realizate în prezența apărătorului ales (fila 88, vol.I,

d.i.)

și încercarea sa de înlăturare a procesului verbal de percheziție, prin

susținerea

că, în înregistrarea video

efectuată, nu este vizibil momentul în care a fost găsită suma

de bani

capcanată, au fost apreciate de Tribunal nejustificate din punct de vedere

obiectiv, astfel că nu le-a luat în considerare.

In aceeași notă, s-a înscris și susținerea inculpatului N.M. din fața

instanței, acesta precizând că, în momentul în

care a fost efectuată percheziția corporală asupra inculpatului S.C.M.

,

acesta nu purta haina în care s-ar fi găsit suma de 200 lei, afirmație

contrazisă însă de planșele foto realizate cu

acea ocazie (fila 131, vol.I, d.u.p.), dar și

de imaginile vizionate în

ședință publică. în plus, același inculpat a susținut, cu prilejul soluționării

propunerii de arestare preventivă, că a observat că, în haina

colegului său, a fost găsită o sumă de bani,

inclusiv două bancnote inscripționate cu

mențiunea „mită" (fila

115, vol.l, d.u.p.).

În ceea ce privește valoarea probatorie a

declarațiilor martorilor denunțători, Tribunalul a constatat că, deși fiecare

privește un act material separat, acestea se

coroborează, atât între ele, cât și cu celelalte probe administrate în

cauză, creionând

mai multe elemente

comune, evidențiate anterior, ce conturează modul de operare al

inculpaților.

De asemenea, nu există vreun element care să pună la îndoială cele

declarate de martorii denunțători, cu atât mai

mult cu cât, prin declarațiile lor, aceștia

ar fi putut să atragă propria răspundere penală. Totodată, faptul că

dispozițiile art. 255 alin. (5) C. pen. prevăd posibilitatea ca martorilor

denunțători să li se restituie

sumele

de bani date cu titlu de mită nu îi transformă pe aceștia în părți civile, cu

consecințele atrase de art. 75 C. proc. pen. (sens în care Tribunalul a

citat,

ca jurisprudență, Decizia penală nr. 3690/2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție). Tribunalul a mai constatat că

împrejurarea potrivit căreia, în alte situații,

inculpații nu au primit sume de bani în schimbul îndeplinirii

necorespunzătoare a

atribuțiilor de serviciu, prin nesancționarea sau

sancționarea mai ușoară a unor persoane (martorii V.A.S., P.M., B.M.A.,

căruia totuși inculpatul S.C.M. i-a solicitat

sprijinul pentru achiziționarea unui teren, I.V., P.A.M., B.C.D. și

G.M.F.), nu este de natură să determine

înlăturarea declarațiilor

martorilor denunțători și a celorlalte probe

administrate în cauză. De altfel,

declarațiile

martorilor anterior menționați confirmă modul de acțiune al inculpaților,

prezentat mai sus, deschiderea manifestată de

aceștia spre neaplicarea unei sancțiuni

în cuantumul prevăzut de lege, purtarea unor discuții fără legătură cu

contravenția

constatată și

consemnarea în procesele verbale a unor abateri repetitive, precum

nefolosirea

centurii de siguranță și a luminilor de întâlnire, în condițiile în care

contravenția săvârșită de toți consta, în

realitate, în încălcarea marcajului longitudinal

continuu. De asemenea,

aceste declarații nu contrazic cele reținute cu privire la modalitatea de

operare a inculpaților și la faptul că, deși aceștia nu au solicitat

niciodată mită, au creat totuși condiții propice

pentru acordarea ei.

În drept,

Tribunalul a constatat că faptele inculpaților, astfel cum au fost

descrise mai sus, întrunesc, în cazul fiecăruia,

elementele constitutive ale infracțiunii

de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1),

(2) cu aplic. art. 41

alin. (2) C.

pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în șapte acte

materiale

săvârșite de inculpatul S.C.M. în perioada 26 februarie - 01 aprilie 2009 și

respectiv în opt acte materiale comise de inculpatul N.M. în perioada 24

februarie - 01 aprilie 2009.

Astfel, inculpații au acceptat diverse sume de

bani de la martorii denunțători și de la investigatorii sub acoperire, pentru a

nu le aplica amenda în cuantumul prevăzut

de lege, în raport cu

contravențiile săvârșite de aceștia. Chiar dacă inculpații nu au

cerut niciodată acordarea unor astfel de sume,

scopul pentru care acestea le-au fost

oferite

de către contravenienți era evident, iar, prin acceptarea lor, pentru

îndeplinirea

necorespunzătoare a

atribuțiilor de serviciu, inculpații au săvârșit infracțiunea de luare de mită

în forma menționată. După cum s-a subliniat anterior, sumele de bani au fost

primite întotdeauna înainte de finalizarea

proceselor verbale de contravenție, prin completarea tuturor rubricilor,

inclusiv a abaterii săvârșite și a sancțiunii aplicate sau prin prezentarea lor

spre semnare, astfel încât acceptarea acestora s-a realizat anterior

îndeplinirii

necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, nefiind incidente, prin

urmare, dispozițiile art. 256 C. pen., care

incriminează infracțiunea de primire de foloase necuvenite. In ceea ce privește

situația martorilor denunțători C.M.,

M.C.,

L.G. și A.G.I. și a investigatorilor cu

identități protejate „P.A.",

„S.A." și „T.R.",

Tribunalul a

constatat că, deși redactarea procesului verbal nu s-a realizat întotdeauna

de către inculpatul care a primit suma de bani,

prin specificul activității de lucru în

echipă, prin faptul că celălalt

inculpat se afla în imediata apropiere, în interiorul mașinii, sunt întrunite

condițiile pentru a se reține, în sarcina ambilor inculpați, săvârșirea

infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, având în vedere și

intervalul redus de timp între actele materiale și

modul similar de acțiune, ceea ce

determină

concluzia că a existat o rezoluție infracțională unică, menținută până la

intervenția organelor de cercetare. în cazul

martorului denunțător S.C.M.

, Tribunalul a constatat că discuțiile

dintre acesta și inculpatul N.M. au avut loc la o oarecare distanță de

inculpatul S.C.M.

, neputându-se prezuma că

acesta ar fi avut cunoștință de cele întâmplate,

astfel încât, pentru

acest act material, a fost reținută doar contribuția primului

inculpat. Totodată, Tribunalul a constatat că este

justificată reținerea incidenței art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpații fiind persoane cu atribuții

legate de constatarea

și sancționarea

contravențiilor, iar faptele reținute în sarcina lor fiind săvârșite în

exercitarea

acestor atribuții. De asemenea, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 face

trimitere expresă, în ceea ce privește pedeapsa

aplicabilă, la dispozițiile art. 254 alin. (2)

C. pen., iar încadrarea juridică a faptei cuprinde stabilirea temeiului

juridic al

răspunderii penale, dar

și a limitelor și felului pedepselor aplicabile, impunându-se

astfel

reținerea incidenței atât a alin. (1), cât și a alin. (2) al art. 254 C. pen.

(sens în care Tribunalul a citat, ca jurisprudență, Deciziile penale nr. 1050/2004

și nr. 693/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție).

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere,

în condițiile art. 72 C. pen., limitele speciale prevăzute de lege (închisoare

de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social al faptelor săvârșite și

circumstanțele personale ale acestora. Sub aspectul gradului de pericol social

al

faptelor, Tribunalul a evidențiat

importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere prin activitatea

inculpaților, caracterul continuat al infracțiunilor, întinderea în timp a

acestora și numărul mare de acte materiale

reținute. De asemenea, a menționat că

inculpații, prin calitatea lor de

agenți de poliție în cadrul I.PJ. Ilfov, aveau, ca principale îndatoriri de

serviciu, verificarea modului în care erau respectate

dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice,

activitate de o

importanță deosebită

și a cărei îndeplinire necorespunzătoare poate avea consecințe

grave. Astfel, nesancționarea unor persoane vinovate

de săvârșirea unor abateri de la

regulile

instituite prin O.U.G. nr. 195/2002 (cu urmările sale, respectiv crearea unei

senzații de impunitate pentru contravenienții

nesancționați, neridicarea dreptului de a conduce al celor vinovați de

săvârșirea unor contravenții grave sau repetate) pune în

pericol

siguranța circulației rutiere și, implicit, viața și integritatea corporală a

persoanelor ce desfășoară astfel de activități. în

același timp, Tribunalul a apreciat că

nu

poate fi ignorat nici faptul că săvârșirea infracțiunii de luare de mită de

către

reprezentanți ai Ministerului

Administrației și Internelor este de natură să genereze o

stare de insecuritate socială, avându-se în vedere

îndeosebi natura relațiilor socio-

profesionale afectate. Aceste aspecte,

combinate cu caracterul continuat al infracțiunilor (care au presupus și trei

acte materiale săvârșite într-o singură zi, ceea

ce duce la concluzia că acest mod de a acționa reprezenta o constantă

în activitatea

inculpaților), au fost

considerate de Tribunal ca justificând reținerea unui grad ridicat

de pericol social. în privința datelor personale

ale inculpaților, Tribunalul a apreciat că

lipsa antecedentelor penale și obținerea unor calificative bune la

evaluări nu sunt

suficiente pentru reținerea unor circumstanțe atenuante

judiciare, acestea fiind

elemente în lipsa

cărora inculpații nici nu ar fi putut desfășura activitatea în cadrul

căreia au săvârșit infracțiunile reținute. De

altfel, și în ipoteza acordării unor astfel de

circumstanțe, față de concursul cu cauza de agravare prevăzută de art. 41

alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că nu s-ar fi justificat coborârea

pedepsei sub

minimul special. Aceste

elemente au fost avute însă în vedere de către Tribunal, la stabilirea pedepsei

în cadrul limitelor speciale, aceasta fiind orientată, sub aspectul

cuantumului, doar cu puțin peste minimul de 3 ani

închisoare. Raportat la toate aceste împrejurări, Tribunalul a pronunțat

condamnarea ambilor inculpați la câte o pedeapsă

de 3 ani și 9 luni

închisoare, apreciind că, deși în sarcina inculpatului N.M.

s-a reținut un act material în plus față de

inculpatul S.C.M.

, împrejurările

concrete de săvârșire a infracțiunilor, astfel cum au fost

prezentate mai sus, justifică aplicarea unor

pedepse într-un cuantum egal.

În privința pedepselor accesorii și complementare,

Tribunalul le-a interzis

inculpaților,

cu acest titlu, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a

, lit. b) și lit. c) C.

pen., apreciind că săvârșirea infracțiunii îi face pe aceștia

nedemni de ocuparea unei funcții elective

publice, a unei funcții implicând exercițiul

autorității de stat și a unei funcții ce implică atribuții de constatare

sau sancționare a

contravențiilor.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor

astfel aplicate, raportat la

gradul concret de pericol social al

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, Tribunalul a apreciat că

aceasta nu poate fi decât executarea efectivă, doar în acest mod putându-se

atinge scopul preventiv general și scopul de exemplaritate al pedepsei, pentru

evitarea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor, nu doar de inculpați,

dar și de alte persoane aflate în poziții

similare. La alegerea modalității de executare a pedepselor, Tribunalul a avut

în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților, care nu

au înțeles să își modifice poziția de

nerecunoaștere nici în momentul în care au fost

confruntați cu

înregistrările vizionate în ședință publică și nu au manifestat vreun

regret pe tot parcursul soluționării procesului

penal. Or, o atitudine de nerecunoaștere și de neacceptare a consecințelor

săvârșirii infracțiunii este, în general, incompatibilă

cu suspendarea

condiționată ori cu suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, la fel ca o atitudine sfidătoare la adresa

organelor de cercetare (sens în care

Tribunalul a făcut referire la

explicația inculpatului S.C.M. cu privire la suma de 200 lei înseriată, găsită

asupra sa, despre care a afirmat că era ,,cadou de 1 aprilie").

In temeiul

art. 254 alin. (3) rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. în ref. la

art. 19 și art. 20 din Legea nr. 78/2000,

Tribunalul a dispus confiscarea de la fiecare

inculpat a sumei de 200 lei (din suma totală de 400 lei, remisă de

investigatorii sub

acoperire „P.A." și „S.A."), în vederea

restituirii către

Direcția Generală Anticorupție

și instituirea sechestrului asigurător asupra veniturilor

obținute de inculpați, din salariu și respectiv

din pensie, până la concurența sumei

anterior

menționate, în vederea executării măsurii de siguranță astfel dispuse.

De asemenea, în temeiul art. 255 alin. (5) C.

pen., Tribunalul a obligat pe

inculpați,

în cotă egală, în condițiile în care solidaritatea lor este exclusă, dat fiind

caracterul personal al sancțiunii penale și lipsa unor probe care să permită

stabilirea

unei alte proporții, la

restituirea către martorii denunțători a sumelor de bani care le-au

fost

remise de aceștia.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal inculpatul S.C.M. (la data

de 24 noiembrie 2011, data poștei, prin

avocatul

ales) și inculpatul N.M. (la aceeași dată, prin avocatul ales).

Apelurile inculpaților (nemotivate în scris) au

fost înaintate de Tribunal și

înregistrate

pe rolul acestei Curți la data de 15 decembrie 2011.

Prin motivele scrise de apel (atașate la filele

15-17, d.a.), susținute întocmai cu

ocazia dezbaterilor de la termenul

din data de 20 februarie 2012 (consemnate în

încheierea

de amânare a pronunțării),

inculpatul

S.C.M.,

care a beneficiat de

asistența juridică a avocatului ales, a criticat sentința penală atacată numai

sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând să i se acorde

beneficiul prevăzut de art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., în raport cu noua

sa declarație, de recunoaștere, în

totalitate, a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precum și

circumstanțele atenuante judiciare reglementate de art. 74 alin. (1) lit. a), lit.

b) și lit. c) C. pen., având în vedere conduita anterioară săvârșirii

infracțiunii, plata integrală a sumelor datorate, conform hotărârii primei instanțe,

martorilor denunțători și noua lui poziție

procesuală sinceră și, drept urmare, să se dispună coborârea pedepsei sub

minimul special redus cu o treime, până la un nivel care să permită suspendarea

executării acesteia, fie condiționată, potrivit art. 81 C. pen.

, fie sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen.

Inculpatul N.M.

nu și-a motivat în scris apelul declarat, însă, cu

ocazia acelorași dezbateri, beneficiind și el de

asistența juridică a avocatului ales, a

criticat sentința penală atacată tot numai sub aspectul

individualizării pedepsei,

solicitând

să i se acorde beneficiul prevăzut de art. 320

1

alin. (79 C. proc.

pen., în raport cu noua sa declarație, de recunoaștere, în totalitate, a

faptelor pentru

care a fost trimis în

judecată și să se dispună reducerea corespunzătoare a pedepsei, ținându-se

seama și de circumstanțele personale favorabile, până la un nivel care să

permită suspendarea executării acesteia, în

oricare dintre modalitățile reglementate de

art.81 și art. 86

1

C. pen.

La termenul

din data de 20 februarie 2012, Curtea a procedat, în mod

nemijlocit, la ascultarea ambilor inculpați

apelanți, care au precizat, în declarațiile

lor {atașate la filele

49-50, d.a.), că recunosc, în întregime, faptele de care sunt

acuzați și, de asemenea, că își însușesc,

întru-totul, probatoriul administrat în faza de

urmărire penală, solicitând să beneficieze astfel de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

La cererea inculpaților apelanți, a fost

încuviințată și administrată proba cu înscrisuri noi, în cadrul căreia

inculpatul S.C.M. a depus o

declarație

de recunoaștere a faptelor, în același sens cu cele afirmate personal în fața

Curții, autentificată de notarul public A.M.D. sub nr. 79 din data de 10

februarie 2012 (atașată la fila 28, d.a.) și patru facturi privind plata către

martorii

denunțători a sumelor de

bani stabilite prin sentința primei instanțe (atașate la filele

21-24, d.a.),

ambii inculpați apelanți prezentând, în cadrul probei respective, și mai

multe înscrisuri în circumstanțiere (atașate

la filele 25-27 și 29-48, d.a.).

Prin decizia penală nr. 54 din 27 februarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel

București,

secția

a I-a

penală, în temeiul art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

, s-au admis apelurile declarate de

inculpații S.C.M.

și N.M.

împotriva Sentinței penale nr. 938/F din data de

23

noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în dosarul nr. 28128/3/2009.

S-a desființat în parte, sentința penală apelată

și, în fond, rejudecând:

I. In temeiul

art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în

ref. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

, a fost condamnat inculpatul S.C.M. la

pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită,

în formă continuată.

In temeiul

art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de

6 ani, stabilit

conform art. 86 C.

pen. și executarea pedepsei complementare, constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

, pe o perioadă de 4 ani, începând cu data

rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare.

In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

suspendarea executării

pedepsei

accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata aceluiași termen de

încercare.

In temeiul

art. 86 alin. (1) lit. a)-d) și alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca,

pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București;

- să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu de probațiune,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice

și să justifice, aceluiași serviciu de probațiune, schimbarea locului de muncă;

-

să comunice, aceluiași serviciu de probațiune,

informații de natură a putea fi

controlate mijloacele sale de existență.

In temeiul

art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind

cazurile de revocare

a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a

constatat că inculpatul a fost reținut

preventiv la data de 01/02

aprilie 2009.

S-a constatat că inculpatul a restituit integral,

către martorii denunțători, sumele

de bani datorate acestora, astfel:

100 lei, către martorul denunțător C.M.,

conform

facturii nr. MAN00002574 din 07 februarie 2012 emisă de C.N.P.R. SA;

25 lei, către martorul denunțător A.G.I., conform

facturii

nr. MAN00002575 din 07

februarie 2012 emisă de C.N.P.R. SA; 10 lei, către

martorul denunțător L.G., conform facturii nr. MAN00002576

din 07 februarie 2012 emisă de C.N.P.R.SA; 50 lei, către martorul denunțător M.C.,

conform facturii nr. MAN00002577 din 07 februarie 2012 emisă de C.N.P.R. SA.

II. În temeiul art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

, a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani și

9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă

continuată.

În temeiul

art. 86

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării acestei pedepse pe un

termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

11

C. pen. și

executarea pedepsei complementare, constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

, pe

o perioadă de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare.

În temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii, constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen., pe durata aceluiași termen de încercare.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d)

și alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului

ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Ilfov;

- să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu de

probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice

și să justifice, aceluiași serviciu de probațiune, schimbarea locului de muncă;

-

să comunice, aceluiași serviciu de probațiune,

informații de natură a putea fi

controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul

art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind

cazurile de revocare

a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a

constatat că inculpatul a fost reținut

preventiv la data de 01/02

aprilie 2009.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că ambele

apeluri

cu

care a fost sesizată sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care

se

vor arăta în cele ce urmează:

S-a arătat că inculpații S.C.M. și N.M. au

fost

trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de procuror la data de 26 iunie

iar, după sesizarea instanței, cercetarea judecătorească a început, conform

art. 322 C. proc. pen., la termenul din data de 15

iulie 2010 (fila 92,

vol.I, d.fi), prin urmare mai înainte de intrarea

în vigoare, la data de 25 noiembrie a Legii nr. 202/2010, care, prin art. XVIII

pct. 43, a introdus în Codul de

procedură

penală art. 320

1

, privind judecata în cazul recunoașterii

vinovăției.

Prin Deciziile

nr. 1470 și nr. 1483, ambele din data de 08 noiembrie 2011

(publicate în M.Of. nr. 853 din data de 02

decembrie 2011, prin urmare

ulterior pronunțării sentinței penale

apelate), Curtea Constituțională, admițând

excepțiile

de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, a constatat că dispozițiile

art.

320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale, în măsura în care

înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.

în considerentele acelor decizii, Curtea

Constituțională a arătat că, deși legiuitorul nu a prevăzut

in

terminis

care este calea de

urmat în cazul recunoașterii vinovăției

de către inculpații trimiși în judecată sub

imperiul

legii vechi, față de care, la data intrării în vigoare a legii noi, era depășit

momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, fără a fi fost

pronunțată însă o hotărâre definitivă, într-o atare situație este incident

principiul legii penale mai

favorabile și că textul art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (care

reglementează

o cauză legală de atenuare a răspunderii penale) instituie o normă de

drept penal substanțial, susceptibilă de a fi

aplicată retroactiv, dacă este mai blândă.

Pentru punerea în acord a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

cu deciziile Curții Constituționale, anterior menționate,

prin O.U.G. nr. 121/2011

(publicată în M.Of.

nr. 931 din data de 29 decembrie 2011), s-a prevăzut,

în art. XI, că, în cauzele aflate în curs de

judecată, în care cercetarea judecătorească în

primă instanță a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

dispozițiile respective se aplică în mod corespunzător, la primul termen cu

procedură completă

imediat următor intrării în vigoare a acestui nou act

normativ.

In speță,

cercetarea judecătorească în primă instanță a început înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (astfel

cum s-a evidențiat deja), sentința penală atacată a fost pronunțată la data de

23 noiembrie 2011, apelurile declarate de inculpați

au fost înregistrate

pe rolul acestei Curți la data de 15 decembrie 2011, la întâiul

termen al cauzei, stabilit în data de 23 ianuarie

2012, judecata a fost amânată, pentru

lipsa de apărare a ambilor

apelanți [în condițiile în care asistența juridică a acestora

este obligatorie, potrivit art. 171 alin. (3) C.

proc. pen.], iar, la termenul

imediat

următor, din data de 20 februarie 2012, primul cu procedură completă după

intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, inculpații au formulat, în prezența

avocaților aleși, conform art. 320

1

alin.

(1)-(3) C. proc. pen., declarații

de

recunoaștere, în totalitate, a faptelor

pentru care au fost trimiși în judecată,

precizând, totodată, că își însușesc probatoriul administrat în faza de

urmărire penală. O declarație similară a fost formulată de inculpatul S.C.M.,

între cele două termene din apel, respectiv la data de 10 februarie 2012, și în

formă

autentică.

Raportat la această împrejurare, Curtea de apel,

luând act de declarațiile de

recunoaștere

ale inculpaților, a constatat că situația de fapt expusă în rechizitoriu, pe

baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale, confirmată ca atare și de

cercetarea judecătorească realizată de prima

instanță, prin readministrarea nemijlocită

a acelor probe, în detaliu

expuse și just evaluate în considerentele sentinței penale

atacate (aspect, de altfel, necontestat în

apelurile declarate), este corectă și dovedește, în afara oricărui dubiu,

săvârșirea de către inculpați, cu vinovăție, în forma intenției directe, a opt

acte materiale de luare de mită, având ca obiect suma totală de 1.070 lei

(în cazul inculpatului N.M.) și respectiv a șapte

asemenea acte materiale,

având ca

obiect suma totală de 970 lei (în cazul inculpatului S.C.M.

), toate comise în variantele pretinderii

implicite și primirii directe a acelor

sume

de bani, în scopul efectuării unor acte contrare îndatoririi de serviciu

privind

constatarea și sancționarea

contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice,

prin

întocmirea, în fals, a unor procese verbale în care erau menționate alte

contravenții, mai ușoare, decât cele real comise

și alte sancțiuni, evident mai blânde,

decât

cele pe care le-ar fi impus contravențiile într-adevăr săvârșite.

De asemenea,

în raport cu această situație de fapt, Curtea a constatat că

încadrarea juridică stabilită de prima instanță

este legală, întrucât actele materiale

anterior

menționate, săvârșite conform aceleiași rezoluții infracționale (dovadă fiind

comiterea lor printr-un mod identic de operare,

într-un interval de timp de numai

aproximativ

o lună), realizează, într-adevăr, în cazul fiecă