ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2857/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2857/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 451 din 11
mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția
I
penală, în Dosarul nr. 45185/3/2010 s-au dispus
următoarele:
În
baza art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
modificată, a condamnat pe inculpatul S.O.M.Z., la pedeapsa de 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului,
pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat
executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform
art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen. a suspendat
executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe
durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului.
A constatat că inculpatul a fost arestat
preventiv de la data de 07 septembrie 2010 la 15 octombrie 2010.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea
beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii
unei noi infracțiuni.
În baza art. 255 C. pen. raportat la
art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul N.H.,
la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat
executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform
art. 82 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost arestat
preventiv de la data de 07 septembrie 2010 la 15 octombrie 2010.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea
beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii
unei noi infracțiuni.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
a obligat inculpații să plătească fiecare suma de 2.000 RON cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul
a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3261/P/2010 din
21 septembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea
în judecată a inculpatului S.O.M.Z. - cercetat în stare de arest preventiv pentru
săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă
prev. de
art. 255 C. pen. raportat la art. 7
alin. (2) din Legea nr. 78/2000 modificată, și a inculpatului N.H. - cercetat în
stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă
prev. de
art. 255 C. pen. raportat la art. 7
alin. (2) din Legea nr. 78/2000 modificată.
În fapt, s-a reținut că inculpatul N.H.,
împreună cu inculpatul S.O.M.Z., i-au oferit agentului de poliție V.V., din cadrul
I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigații Criminale suma de 10.000 euro, pentru a
le restitui suma de 55.000 euro, ridicata cu ocazia unei acțiuni întreprinse de
Serviciul de Investigații Criminale Ilfov în cursul aceleiași zile la Complexul
Comercial D.R., de la un număr de 8 persoane de cetățenie străină, conduse la sediul
I.P.J. Ilfov, și pentru a le elibera pe acestea.
Actul de inculpare a avut în vedere următoarele
mijloace de probă: denunțul și declarațiile numitului V.V.; înregistrările audio
video ale convorbirilor purtate in mediul ambiental, interceptate în baza Ordonanței
nr. 3261/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, confirmată de Tribunalul
București prin încheierea de ședință nr. 998/A.L din 24 august 2010; procese-verbale
de transcriere a înregistrărilor și interceptărilor sus-menționate; proces-verbal
de flagrant; fotocopia fișei postului ocupat de către denunțător în cadrul I.P.J.
Ilfov - Serviciul Investigații Criminale, fotocopiile proceselor-verbale de constatare
a contravențiilor și infracțiunilor întocmite de lucrătorii de politie din cadrul
I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigații Criminale cu ocazia acțiunii întreprinse
în Complexul Comercial D.R.; CD înregistrări audio video Complex D.R. și declarațiile
inculpaților.
Analizând actele și lucrările dosarului
Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20 august 2010, numitul V.V.,
agent de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigații Criminale,
a denunțat faptul că o persoana de cetățenie străină a încercat să-i ofere o sumă
de bani în schimbul restituirii unei sume de bani ridicate de la mai multe persoane,
depistate în cursul zilei de 20 august 2010 efectuând operațiuni valutare ilegale
în Complexul Comercial D.R.
Potrivit denunțătorului, la data de 20
august 2010, în timp ce efectua o acțiune pe linia de activitate a I.P.J. Ilfov
- Serviciul de Investigații Criminale la Complexul Comercial D.R., în calitate de
agent de poliție judiciară, mai multe persoane care realizau operațiuni valutare
ilegale au fost identificate și au fost întocmite procese-verbale de constatare
a infracțiunilor și contravențiilor. La fața locului, la agentul V.V. s-a prezentat
un cetățean străin în vârstă de aproximativ 50 de ani, care i-a solicitat sa-l ajute,
în sensul neîntocmirii actelor de constatare în cauză pentru cele 8 persoane depistate
în urma acțiunii, oferindu-i suma de 5.000, fără a preciza lei sau valută, pentru
fiecare dintre persoanele respective. În continuare, agentul V.V. i-a spus că nu
dorește să îi ajute, însă acesta a insistat, lăsându-i un bilet pe care era scris
un nume, Z., și un număr de telefon, spunându-i de asemenea că îi va caută la sediul
I.J.P. Ilfov. Discuțiile purtate de denunțător cu inculpații în incinta Complexului
Comercial D.R. sunt surprinse în parte de una dintre camerele video cu care se realiza
filmarea acțiunii întreprinse de organele de poliție din cadrul I.P.J. Ilfov - Serviciul
de Investigații Criminale și Serviciul de Investigare a Fraudelor, CD-ul conținând
aceste înregistrări și atașat la dosar.
Având în vedere că din actul de sesizare
au rezultat indicii privind săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prev.
și ped., de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78 din 2000
modificată, la data de 20 august 2010 s-a organizat acțiunea de surprindere în flagrant,
după ce în prealabil a fost emisă de procuror Ordonanța nr. 3261/P/2010 de autorizare,
pe o durată de 48 de ore, a interceptării și înregistrării, cu titlu provizoriu,
audio și video în mediul ambiental a convorbirilor purtate de denunțătorul V.V.
cu persoanele care urmau să se prezinte la data de 20 august 2010 în biroul denunțătorului.
Astfel, la data sus-menționată, în jurul
orelor 18:30, denunțătorul V.V. s-a deplasat la sediul I.P.J. Ilfov, iar în curtea
Inspectoratului a fost oprit de cetățeanul străin care anterior se recomandase Z.
și care i-a spus că dorește să discute cu el, iar agentul l-a invitat în biroul
său, numitul Z. fiind însoțit de un alt cetățean străin. În biroul agentului V.V.,
cei doi identificați ulterior ca inculpații S.O.M.Z. și N.H. i-au propus lucrătorului
de poliție să-i ajute să recupereze suma de 55.000 euro ridicată cu ocazia derulării
acțiunii Serviciul de Investigații Criminale Ilfov, deoarece o parte din bani le
aparțin, și i-au oferit acestuia suma de 10.000 de euro, care urma să fie oprită
de agentul V.V. din cei 55.000 ridicați, iar restul banilor să le revină.
Deoarece V.V. i-a refuzat, spunându-le
că nu le poate restitui suma de bani ridicată, aceștia au insistat, spunându-i că-i
vor da suma de 1.000 de euro, pentru ca acesta să aibă încredere în promisiunea
făcută, urmând ca ulterior să-i remită și restul banilor.
Apoi, inculpații au revenit în biroul agentului
V.V., spunându-i că nu au reușit să găsească suma de 1.000 euro, iar la finalul
discuției, au intervenit organele de urmărire penală care i-au identificat pe cei
doi inculpați S.O.M.Z. și N.H. și i-au condus la sediul Parchetului de pe lângă
Tribunalul București.
Coroborând declarațiile denunțătorului
cu împrejurările care au rezultat din înregistrările convorbirilor purtate în mediul
ambiental dintre denunțător și inculpați a rezultat că inculpații se fac vinovați
de săvârșirea infracțiunii de dare de mită faptă prev. de art. 255 C. pen. raportat
la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 modificată.
Susținerile apărării în sensul că inculpații
nu au încercat să ofere mită ci să rezolve în mod legal problema concetățenilor
acestora, fapt dovedit de prezența avocatei F. în curtea I.J.P. Ilfov nu au fost
suficiente și nu au exclus aspectele dovedite prin convorbirile purtate în mediul
ambiental, declarațiile denunțătorului și chiar o parte din relatările făcute de
inculpați cu ocazia audierilor.
S-a mai susținut că propunerea de oferire
a banilor nu era una serioasă și nu poate constitui dare de mită de vreme ce acțiunea
de surprindere în flagrant a avut loc la ora 17:00, după ce actele pe care agentul
de poliție judiciară V.V. le avea în competență fuseseră epuizate. Nici această
împrejurare nu are relevanță asupra existenței infracțiunii de dare de mitei întrucât
inculpații nu fuseseră informați asupra stadiului cercetărilor în cauza privind
deținerea ilegală a valutei.
Instanța a apreciat că nu poate fi reținută
provocarea întrucât actele săvârșite de agentul V.V. astfel cum s-au derulat nu
constituie o provocare. Astfel, împrejurarea că agentul V. a ieșit din biroul său
și i-a invitat pe cei doi inculpați să-l însoțească nu constituie o cerere de primire
a mitei, inițiativa oferirii sumei de bani a aparținut în mod evident inculpaților.
Nu a fost reținută nici apărarea inculpaților
potrivit căreia nu au știut că vor comite o ilegalitate oferind o sumă de bani,
întrucât denunțătorul V. i-a invitat să discute. Inculpații au încercat să-l determine
pe denunțător prin oferirea unei sume de bani pe care acesta urma să și-i însușească
din cei confiscați să le restituie suma confiscată concetățenilor acestora, sumă
ce conținea și bani pe care inculpatul N.H. îi avea la una dintre persoanele ce
realizau operațiuni valutare ilegale.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului
S.O.M.Z., constând în aceea că împreună cu inculpatul N.H., i-a oferit agentului
de poliție V.V., din cadrul I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigații Criminale suma
de 10.000 euro, pentru a nu întocmi acte de constatare a infracțiunilor și contravențiilor
și a le restitui suma de 55.000 euro, ridicata cu ocazia unei acțiuni întreprinse
în cursul aceleiași zile la Complexul Comercial D.R., de la un număr de 8 persoane
de cetățenie străină, conduse la sediul I.P.J. Ilfov, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art.
7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 modificată.
Fapta inculpatului N.H., constând în aceea
că împreună cu inculpatul S.O.M.Z., i-a oferit agentului de poliție V.V., din cadrul
I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigații Criminale suma de 10.000 euro, pentru a
le restitui suma de 55.000 euro, ridicata cu ocazia unei acțiuni întreprinse de
Serviciul de Investigații Criminale Ilfov in cursul aceleiași zile la Complexul
Comercial D.R., de la un număr de 8 persoane de cetățenie străină, conduse la sediul
I.P.J. Ilfov, și pentru a le elibera pe acestea, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 7
alin. (2) din Legea nr. 78/2000 modificată.
În procesul de individualizare judiciară
a pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale
de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă prevăzute
de textul incriminator pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoare de la
3 la 15 ani), dispozițiile generale ale C. pen. relative la participația penală
a inculpaților (calitate de autori), la forma consumată a infracțiunii și la forma
de vinovăție cu care au comis fapta, intenție directă, gradul concret de pericol
social al faptei relevat de natura infracțiunii comise, de împrejurările în care
s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și de urmarea socialmente periculoasă
produsă - atingerea relațiilor sociale care privesc corecta și legala îndeplinire
de către funcționari a îndatoririlor de serviciu, dar și circumstanțele personale
ale inculpaților, necunoscuți cu antecedente penale.
Instanța a aplicat inculpaților o pedeapsă
orientată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv o pedeapsă de 3 ani închisoare,
apreciind-o ca fiind suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut
de dispozițiile art. 52 C. pen.
Față de gravitatea faptei reținute în sarcina
inculpatului S.O.M.Z., tribunalul a apreciat că se impune aplicarea disp. art. 71
C. pen., respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a
II-a, b) C. pen.
În ceea ce privește însă pe inculpatul
N.H. a reținut că nu este cetățean român, nu i-au fost interzise drepturile pe care
oricum acesta nu le avea pe teritoriul României, respectiv drepturile electorale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară
a modalității de executare a pedepselor, s-a apreciat că în raport cu circumstanțele
personale ale inculpaților, scopul preventiv și educativ al pedepsei reglementat
de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără privarea de libertate, astfel încât, fiind
îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unui termen de
încercare stabilit conform art. 82 C. pen.
A constatat că inculpații au fost arestați
preventiv de la data de 07 septembrie 2010 la 15 octombrie 2010.
Împotriva sentinței Tribunalului București
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații S.O.M.Z.,
N.H.
Prin decizia penală nr. 38/A din 14 februarie
2012, Curtea de Apel București a respins ca nefondate apelurile declarate.
S-a reținut că instanța de fond a făcut
o analiză corectă și completă a materialului probator administrat, stabilind situația
de fapt corespunzătoare adevărului și dând activității infracționale a inculpaților
încadrarea juridică legală.
Probatoriile administrate în cauză (procesele-verbale
încheiate de organele de urmărire penală, declarațiile denunțătorului și recunoașterile
inițiale ale inculpaților, conținutul discuțiilor, care nu a fost contestat), au
atestat că inculpații au avut inițiativa de a oferi mită și au transpus în practică,
în mod explicit, această propunere adresată lucrătorului de poliție.
S-a constatat de asemenea, că s-a făcut
o aplicare corectă a prevederilor art. 72 C. pen., stabilind pedepse adecvate ansamblului
circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.
Fapta a prezentat un grad de pericol social
generic și concret ridicat, însă inculpații nu au antecedente penale, cu o comportare
anterioară bună, au familii organizate, astfel încât au existat temeiuri să se considere
că atingerea scopurilor educative și preventive prevăzute de art. 52 C. pen. poate
fi atinsă prin condamnarea la pedepse de câte 3 ani închisoare, a căror executare
să fie suspendată condiționat.
Împotriva deciziei penale nr. 38.A din
14 februarie 2012 a Curții de Apel București au declarat recurs inculpații S.O.M.Z.
și N.H., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385
9
pct. 18 și 14 C. proc. pen.
În motivare, au susținut că instanța a
comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite
de condamnare, întrucât nu există probe că au săvârșit infracțiunea de dare de mită,
fiind instigați de către denunțător să comită fapta, solicitând achitarea în temeiul
dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
De asemenea, au solicitat reducerea pedepselor
aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile.
Examinând motivele de recurs invocate,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților S.O.M.Z.
și N.H. sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este incident dacă s-a comis o eroare gravă de
fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.
Eroarea de fapt există atunci când situația
de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin
urmare, există o eroare de fapt dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o
anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele
administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când
situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și
nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute
de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente
care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul
probator o susține.
Pentru a constitui motiv de casare, eroarea
de fapt trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată
în cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare
sau de condamnare.
În cauză nu este incident cazul de casare
prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., invocat de
apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilite contrar
probelor dosarului.
În urma analizării materialului probator
administrat, s-a reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptelor
inculpaților, constatând că vinovăția acestora a fost dovedită și întrunite condițiile
legale pentru răspunderea penală a inculpaților S.O.M.Z. și N.H. pentru comiterea
infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7
alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Acțiunile infracționale ale inculpaților
au fost dovedite cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere
denunțul formulat de numitul V.V., declarațiile date de acesta coroborate cu înregistrările
audio-video ale convorbirilor în mediu ambiental interceptate în baza Ordonanței
nr. 3261/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, confirmată de Tribunalul
București prin încheierea de ședință nr. 998 din 24 august 2010, procesele-verbale
de transcriere a înregistrărilor și interceptărilor, proces-verbal de constatare
a infracțiunii flagrante, înscrisuri, inclusiv relatările inculpaților făcute pe
parcursul procesului.
Martorul V.V. - agent de poliție judiciară
în cadrul I.P.J. Ilfov a declarat constant că la data de 20 august 2010 în timp
ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în Complexul Comercial D.R.
au fost identificate mai multe persoane care realizau tranzacții valutare ilegale
și au fost întocmite procese-verbale de constatare a contravențiilor și infracțiunilor.
Inculpatul S.O.M.Z. l-a abordat, oferindu-i
suma de 5.000 (fără a preciza moneda) pentru a nu întocmi acte de constatare cu
privire la persoanele depistate cu tranzacții ilegale.
V.V. a refuzat oferta, dar inculpatul S.O.M.Z.
a insistat, spunându-i că îl va căuta la sediul I.J.P. Ilfov.
La aceeași dată, în jurul orelor 18:30,
agentul de poliție judiciară V.V. a revenit la sediul I.P.J. Ilfov, iar în incinta
Inspectoratului a fost oprit de inculpatul S.O.M.Z. care i-a spus că dorește să
poarte o discuție, inculpatul fiind însoțit de această dată și de inculpatul N.H.
V.V. i-a invitat în birou, iar inculpații i-au oferit suma de 10.000 euro pentru
a le facilita recuperarea sumei de 55.000 euro ridicată în aceeași zi de poliție
în urma acțiunii desfășurate în Complexul Comercial D.R.
Oferta inculpaților a fost refuzată de
martorul V.V., în biroul denunțătorului fiind identificați de către organele de
urmărire penală cei doi inculpați.
Relatările martorului V.V. au fost confirmate
de înregistrările convorbirilor ambientale purtate la data de 20 august 2010 de
inculpați și denunțător. Din cuprinsul acestora, realizate în conformitate cu dispozițiile
art. 91
1
și urm. C. proc. pen., a reieșit fără echivoc că inculpații
S.O.M.Z. și N.H. i-au oferit suma de 10.000 euro pentru a le restitui suma de 55.000
euro confiscată în ziua respectivă de poliție.
Elementele de fapt indicate de martorul
V.V., surprinderea celor doi inculpați în biroul denunțătorului de către organele
de urmărire penală, convorbirile purtate între V.V. și inculpați, care au atestat
că au oferit bani pentru ca martorul V.V. să îndeplinească un act contrar îndatoririlor
sale de serviciu, discuțiile dintre denunțător și inculpați din incinta Complexului
Comercial D.R. surprinse de una din camerele video ale poliției, vin să infirme
apărarea inculpaților ce au negat implicarea în acțiunea infracțională.
Concluzionând, a fost dovedită vinovăția
inculpaților S.O.M.Z. și N.H., ce au acționat cu intenție directă, în sensul dispozițiilor
art. 19 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., au prevăzut rezultatul faptelor, urmărind
producerea lui prin săvârșirea acelor fapte.
Susținerea apărării, anume că inculpații
au fost instigați, determinați de denunțător să săvârșească infracțiunea de dare
de mită nu poate fi reținută. Se are în vedere că inculpatul S.O.M.Z. l-a abordat
pe denunțător, i-a oferit banii, ambii inculpați s-au deplasat la sediul I.P.J.
Ilfov, iar în biroul denunțătorului i-au oferit acestuia 10.000 euro.
Acțiunile denunțătorului nu au avut drept
consecință determinarea inculpaților să săvârșească infracțiuni, activitatea sa
rezumându-se la observarea, investigarea pasivă a faptelor inculpaților. Împrejurarea
relevată de apărare, că denunțătorul a fost cel care i-a invitat pe cei doi inculpați
în biroul său, nu poate avea semnificația unei provocări, de vreme ce rezoluția
infracțională de a comite fapta dar și săvârșirea infracțiunii propriu-zise le-a
aparținut inculpaților, dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nefiind incidente
în cauză (este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea
unei fapte penale în scopul obținerii unei probe).
De asemenea, susținerea recurenților în
sensul că oferta banilor a fost neserioasă, întrucât nu dețineau suma respectivă,
nu are nicio relevanță juridică pentru consumarea infracțiunii de dare de mită care
are loc la momentul promisiunii, oferirii, remiterii de bani sau foloase, nu și
la deținerea banilor, legea penală neprevăzând o astfel de acțiune alternativă a
elementului material al laturii obiective a faptei de dare de mită.
Cât privește promisiunea, oferirea, darea
de bani trebuie să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii, etc. actului avut
în vedere de mituitor, ceea ce în speță s-a realizat, avându-se în vedere că suma
de 10.000 euro a fost oferită de inculpați anterior îndeplinirii actului contrar
îndatoririlor de serviciu ale funcționarului ce consta în restituirea sumei de 55.000
euro confiscată de poliție.
În recurs, inculpații au invocat și cazul
de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., pedepse
greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Înalta Curte constată că la individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților S.O.M.Z. și N.H. pentru faptele săvârșite, au fost
avute în vedere corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura și gravitatea faptelor
comise - infracțiuni în legătură cu serviciul și de corupție cu un grad ridicat
de pericol social, de natură a perturba normala desfășurare a activității de serviciu
a funcționarului și de a-i știrbi prestigiul, împrejurările comiterii faptelor,
precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
Fiind stabilite pedepse într-un cuantum
orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut într-o măsură suficientă
atât datele care circumstanțiază persoana inculpaților (vârstă, antecedente penale),
cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și
modalitatea în care au acționat.
Circumstanțele personale favorabile inculpaților
- necunoscuți cu antecedente penale, căsătoriți, cu copii minori - sunt insuficiente
a conduce la reținerea circumstanțelor atenuante și implicit la reducerea pedepselor
sub minimul special în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor. De
altfel, lipsa antecedentelor penale a fost reținută și avută în vedere la individualizarea
pedepselor, în sensul aplicării unor pedepse spre minimul special.
Constatând că decizia atacată este legală
și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile
declarate de inculpații S.O.M.Z. și N.H. împotriva deciziei penale nr. 38/A din
14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, iar în temeiul
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurenților
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații S.O.M.Z. și N.H. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 14 februarie
2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurenții-inculpați la plata sumei
de câte 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte
50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, până
la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limba persană
se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie
2012.