ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3703/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 1493 din 16 decembrie 2008, în baza art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 11 aprilie 2008 la 27 mai 2008 (Încheierea nr. 177, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală). În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii. Prin aceeași sentință penală, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 6 (șase) luni pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, calculat conform art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 11 aprilie 2008 la 21 aprilie 2008. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii. În baza art. 255 alin. (5) C. pen., a fost obligat inculpatul C.M.F. la restituirea către denunțătorii C.R. și G.V., ambii domiciliați în Tg. Jiu, jud. Gorj, a sumei de 200 RON. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București întocmit la data de 20 iunie 2008 în Dosarul nr. 929/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților C.M.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și B.G.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000. Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că inculpatul C.M.F. a pretins și a primit de la G.V.

și de la mama acestuia, C.R., în perioada martie - aprilie 2008, direct și prin intermediul inculpatului B.G.C., suma de 1.550 RON, sub pretextul de a fi restituiți părții civile și pentru a propune soluția de neîncepere a urmăririi penale față de G.V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt în Dosarul nr. 622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6. Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile numiților C.R. și G.V.; declarațiile martorului P.I.; înregistrările video și audio a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, interceptate în baza Autorizației nr. 241/A.I./2008; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental; înscrisuri; declarațiile inculpaților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 25136/3/2008. Fiind audiat inculpatul C.M.F. a declarat inițial că nu a pretins denunțătorilor vreo sumă de bani însă ulterior datorită insistențelor acestora a acceptat să primească și să rețină banii remiși acestuia în scopul achitării de către G.V. a prejudiciului cauzat prin fapta de furt comisă. Ulterior, inculpatul a declarat că era presat de datorii la diverse bănci iar banii solicitați martorilor-denunțători urmau să fie folosiți pentru achitarea acestora după care i-ar fi restituit la momentul la care lua salariul. A mai declarat că inculpatul B. George nu are nicio vină, că acesta nu a cunoscut nimic din ceea ce coinculpatul C. a discutat și stabilit cu martorii-denunțători și că acesta ar fi știut că banii pe care urma să-i primească de la cei doi martori aveau ca destinație acoperirea prejudiciului în cauza în care era cercetat G.V..

Inculpatul B.G.C. a declarat că din anul 2006 a fost detașat la compartimentul la care lucra coinculpatul C., că nu se ocupa efectiv de activitatea de cercetare penală, ci doar îi ajuta pe colegii săi la întocmirea de citații, cercetare la fața locului, consemnări de plângeri. A arătat că pe martorul-denunțător G.V. l-a cunoscut cu ocazia deplasării efectuate la domiciliul acestuia împreună cu coinculpatul în scopul înmânării unei citații în cauza în care martorul era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, de cauza respectivă ocupându-se coinculpatul C.. A mai declarat că a fost solicitat de coinculpatul C. să primească de la martorul G.V. suma de 500 RON spunându-i-se de către coinculpat că acești bani sunt destinați acoperirii prejudiciului cauzat prin fapta de furt săvârșită de denunțător.

A arătat inculpatul că inițial a negat faptul că ar fi primit banii dintr-un sentiment de teamă inexplicabil. Prima instanță i-a audiat pe martorii G.V., C.R., P.I., B.D. și D.C., ultimii doi propuși de inculpați în circumstanțiere și a reținut că inculpații au săvârșit cu vinovăție faptele. A motivat că faptele inculpatului C.M.F. - care în perioada martie - aprilie 2008 a primit de la denunțătorii C.R. și G.V. direct și prin intermediul inculpatului B.G.C., suma de 1.550 RON - sub pretextul de fi restituiți părții civile și pentru a propune soluția de neîncepere a urmăririi penale față de G.V., cercetat pentru furt, în Dosarul nr. 622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 (inculpatul avea atribuții de urmărire a infractorilor). În ce-l privește pe inculpatul B.G.C. prima instanță a reținut și motivat că fapta de a primi la 8 aprilie 2008 de la denunțători suma de 500 RON, pentru a-i remite celuilalt inculpat, cunoscând și acceptând că banii reprezentau foloase ce nu i se cuveneau agentului C., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000. La individualizarea pedepselor, a avut în vedere conduita bună a inculpaților, modul de săvârșire a infracțiunilor, atitudinea corectă în familie și societate, faptul că inculpații sunt angajați în muncă, că inculpatul C. este tatăl unui copil minor, și reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. proc.

pen., a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.G.C.. Prin apelul procurorului sentința a fost criticată ca fiind nelegală și netemeinică deoarece: - prima instanță a omis să indice pedepsele accesorii aplicate inculpatului; - a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen.; - instanța a reținut greșit circumstanțele atenuante și se impune schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. în locul art. 81 C. pen.

Inculpatul B., a criticat sentința ca fiind nelegală și a cerut achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., cu motivarea că nu a cunoscut ce intenționa să facă inculpatul C., iar el fiind angajat de puțină vreme nu avea atribuții de a efectua acte de urmărire penală și pe denunțător l-a cunoscut doar în momentul în care l-a însoțit pe inculpat pentru a executa un mandat de aducere privind pe G.V.. Prin Decizia penală nr. 60 din 12 martie 2009 pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. A fost desființată în parte sentința și în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 6 C. pen., pedepse accesorii a căror execuție a fost suspendată în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost respins apelul declarat de inculpatul B.G.C. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul B. a declarat, în termen legal, recurs. Prin motivele de recurs scrise a criticat decizia ca nelegală și netemeinică deoarece nu au fost analizate criticile aduse sentinței fiind reluată motivarea din hotărârea primei instanțe. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., a cerut casarea hotărârilor și prin reaprecierea probelor să se constate că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă pericol social în sensul art. 18 1 C. pen., urmând să i se aplice în temeiul art. 91 C. pen. o amendă administrativă. Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă susținută de probele administrate și au făcut o justă individualizare a pedepsei. Faptele săvârșite de inculpați prezintă un pericol social ridicat, de aceea legiuitorul a stabilit pedepse cu închisoarea între 3 și 12 ani pentru luarea de mită săvârșită de un funcționar, pedeapsă care este situată între 3 și 15 ani atunci când potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 fapta este săvârșită de o persoană care potrivit legii are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecarea infractorilor, așa cum este cauza de față. Faptele săvârșite de doi polițiști în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu - de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, așa cum au fost săvârșite prezintă un pericol social ridicat, astfel că motivele invocate de recurent nu pot fi primite.

Așa fiind urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) recursul să fie respins, iar inculpatul obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.