ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3703/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința

penală nr. 1493 din 16 decembrie 2008, în baza art. 254 C. pen., raportat la

art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art.

76 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de

1 an după executarea pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o

durată de 4 (patru) ani.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv de la 11 aprilie 2008 la 27 mai 2008 (Încheierea

nr. 177, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a dispus

și suspendarea executării pedepselor accesorii.

Prin aceeași sentință penală, în

baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C.

pen., a condamnat pe inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 6 (șase) luni pentru

săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită.

În baza art. 81 C. pen. a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o

durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, calculat conform

art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv de la 11 aprilie 2008 la 21 aprilie 2008.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus

și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen.,

a fost obligat inculpatul C.M.F. la restituirea către denunțătorii C.R. și

G.V., ambii domiciliați în Tg. Jiu, jud. Gorj, a sumei de 200 RON.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București întocmit la data de 20 iunie 2008 în Dosarul nr. 929/P/2008, s-a

dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților C.M.F.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și B.G.C. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de

art. 26 raportat la art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 78/2000.

Prin actul de sesizare a instanței

s-a arătat că inculpatul C.M.F. a pretins și a primit de la G.V. și de la mama

acestuia, C.R., în perioada martie - aprilie 2008, direct și prin intermediul

inculpatului B.G.C., suma de 1.550 RON, sub pretextul de a fi restituiți părții

civile și pentru a propune soluția de neîncepere a urmăririi penale față de

G.V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt în Dosarul nr.

622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6.

Au fost avute în vedere următoarele

mijloace de probă: denunțul și declarațiile numiților C.R. și G.V.;

declarațiile martorului P.I.; înregistrările video și audio a convorbirilor

telefonice și în mediul ambiental, interceptate în baza Autorizației nr.

241/A.I./2008; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a

celor purtate în mediul ambiental; înscrisuri; declarațiile inculpaților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 25136/3/2008.

Fiind audiat inculpatul C.M.F. a

declarat inițial că nu a pretins denunțătorilor vreo sumă de bani însă ulterior

datorită insistențelor acestora a acceptat să primească și să rețină banii

remiși acestuia în scopul achitării de către G.V. a prejudiciului cauzat prin

fapta de furt comisă.

Ulterior, inculpatul a declarat că

era presat de datorii la diverse bănci iar banii solicitați

martorilor-denunțători urmau să fie folosiți pentru achitarea acestora după

care i-ar fi restituit la momentul la care lua salariul. A mai declarat că

inculpatul B. George nu are nicio vină, că acesta nu a cunoscut nimic din ceea

ce coinculpatul C. a discutat și stabilit cu martorii-denunțători și că acesta

ar fi știut că banii pe care urma să-i primească de la cei doi martori aveau ca

destinație acoperirea prejudiciului în cauza în care era cercetat G.V..

Inculpatul B.G.C. a declarat că din

anul 2006 a fost detașat la compartimentul la care lucra coinculpatul C., că nu

se ocupa efectiv de activitatea de cercetare penală, ci doar îi ajuta pe

colegii săi la întocmirea de citații, cercetare la fața locului, consemnări de plângeri.

A arătat că pe martorul-denunțător G.V. l-a cunoscut cu ocazia deplasării

efectuate la domiciliul acestuia împreună cu coinculpatul în scopul înmânării

unei citații în cauza în care martorul era cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de furt, de cauza respectivă ocupându-se coinculpatul C.. A mai

declarat că a fost solicitat de coinculpatul C. să primească de la martorul

G.V. suma de 500 RON spunându-i-se de către coinculpat că acești bani sunt

destinați acoperirii prejudiciului cauzat prin fapta de furt săvârșită de

denunțător. A arătat inculpatul că inițial a negat faptul că ar fi primit banii

dintr-un sentiment de teamă inexplicabil.

Prima instanță i-a audiat pe

martorii G.V., C.R., P.I., B.D. și D.C., ultimii doi propuși de inculpați în circumstanțiere

și a reținut că inculpații au săvârșit cu vinovăție faptele.

A motivat că faptele inculpatului

C.M.F. - care în perioada martie - aprilie 2008 a primit de la denunțătorii

C.R. și G.V. direct și prin intermediul inculpatului B.G.C., suma de 1.550 RON

- sub pretextul de fi restituiți părții civile și pentru a propune soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de G.V., cercetat pentru furt, în Dosarul

nr. 622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută și

pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

78/2000 (inculpatul avea atribuții de urmărire a infractorilor).

În ce-l privește pe inculpatul

B.G.C. prima instanță a reținut și motivat că fapta de a primi la 8 aprilie

2008 de la denunțători suma de 500 RON, pentru a-i remite celuilalt inculpat,

cunoscând și acceptând că banii reprezentau foloase ce nu i se cuveneau

agentului C., întrunește elementele constitutive ale complicității la

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor, a

avut în vedere conduita bună a inculpaților, modul de săvârșire a infracțiunilor,

atitudinea corectă în familie și societate, faptul că inculpații sunt angajați

în muncă, că inculpatul C. este tatăl unui copil minor, și reținând

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. proc. pen., a apreciat

că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.G.C..

Prin apelul procurorului sentința a

fost criticată ca fiind nelegală și netemeinică deoarece:

- prima instanță a omis să indice

pedepsele accesorii aplicate inculpatului;

- a omis să facă aplicarea

dispozițiilor art. 88 C. pen.;

- instanța a reținut greșit

circumstanțele atenuante și se impune schimbarea modalității de executare prin

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. în locul art. 81 C. pen.

Inculpatul B., a criticat sentința

ca fiind nelegală și a cerut achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. pen., cu motivarea că nu a cunoscut ce

intenționa să facă inculpatul C., iar el fiind angajat de puțină vreme nu avea

atribuții de a efectua acte de urmărire penală și pe denunțător l-a cunoscut

doar în momentul în care l-a însoțit pe inculpat pentru a executa un mandat de

aducere privind pe G.V..

Prin Decizia penală nr. 60 din 12

martie 2009 pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A fost desființată în parte sentința

și în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaților drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 6 C. pen., pedepse accesorii a

căror execuție a fost suspendată în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost respins apelul declarat de

inculpatul B.G.C.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Nemulțumit și de această hotărâre

inculpatul B. a declarat, în termen legal, recurs. Prin motivele de recurs

scrise a criticat decizia ca nelegală și netemeinică deoarece nu au fost

analizate criticile aduse sentinței fiind reluată motivarea din hotărârea

primei instanțe. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a cerut casarea hotărârilor și prin reaprecierea

probelor să se constate că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă pericol

social în sensul art. 18

1

C. pen., urmând să i se aplice în temeiul

art. 91 C. pen. o amendă administrativă.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă susținută de

probele administrate și au făcut o justă individualizare a pedepsei.

Faptele săvârșite de inculpați

prezintă un pericol social ridicat, de aceea legiuitorul a stabilit pedepse cu

închisoarea între 3 și 12 ani pentru luarea de mită săvârșită de un funcționar,

pedeapsă care este situată între 3 și 15 ani atunci când potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 fapta este săvârșită de o persoană care potrivit

legii are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de

constatare, urmărire sau judecarea infractorilor, așa cum este cauza de față.

Faptele săvârșite de doi polițiști

în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu - de luare de mită și respectiv

complicitate la luare de mită, așa cum au fost săvârșite prezintă un pericol

social ridicat, astfel că motivele invocate de recurent nu pot fi primite.

Așa fiind urmează ca în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) recursul să fie respins, iar inculpatul

obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 12 martie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

10 noiembrie 2009.