ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2521/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2521/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursurilor de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.
Prin
sentința penală nr. 59/P din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins cererea de schimbare
a încadrării juridice, ca nefondată.
S-a
respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru excepția nulității
absolute a urmăririi penale, ca neîntemeiată.
Legalitatea
administrării probelor, respectiv a înregistrărilor audio-video din mediul
ambiental a fost analizată în considerentele hotărârii, când se evidențiază
probele ce stau la baza acesteia sau care se înlătură.
În baza
art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin.
(2) - art. 76 lit. c) C. pen. (în raport cu denunțul martorului D.G.N.),
a fost condamnat inculpatul V.V., la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza
art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin.
(2) - art. 76 lit. c) C. pen., în raport cu denunțul martorului L.M.,
a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza
art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse și
a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza
art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la
terminarea executării pedepsei, a fost interzis exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
Conform
art. 88 C. pen., a fost dedusă durata reținerii și arestului preventiv de 1a 24
noiembrie 2008 la zi.
Potrivit
art. 350 alin. (1) și art. l60
b
C. proc. pen., a fost menținută
starea de arest preventiv a inculpatului V.V. o perioadă de 60 zile cu începere
de la 30 aprilie 2009.
Ia act
că banii și bunurile ce au făcut obiectul mitei s-au restituit denunțătorilor
în condițiile legii.
Conform
art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei
cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.
189 C. proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat M.D. se va plăti
din fondurile Ministerului Justiției.
S-a
reținut că în toamna anului 2008, preluându-se mai multe dosare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, din cauza volumului mare, o parte din acestea s-au
repartizat inculpatului V.V., printre acele cauze fiind și dosarul nr. 324/P/2008
privind pe D.G.N. și dosarul nr. 331/P/2008 având ca obiect infracțiunea
prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu
ocazia soluționării celor două dosare de urmărire penală, în ziua de noiembrie
2008, inculpatul a pretins de la martorul D.G.N. (învinuit în dosarul nr. 324/P/2008)
suma de 1.200 lei pentru a-i aplica doar o amendă administrativă.
În
aceeași zi, susținând că îi va da o amendă administrativă, inculpatul i-a
solicitat niște ciuperci de pădure martorului L.M. (învinuit în dosarul nr. 331/P/2008)
și a acceptat un ied oferit de acesta.
Ca
urmare, în dimineața zilei de 24 noiembrie 2008, în parcare, în prezența și la
indicația inculpatului, martorul L.M. i-a pus în portbagajul autoturismului un
sac cu un ied și 2 pungulițe cu ciuperci de pădure, bunuri care au fost găsite
cu ocazia percheziției.
Apoi,
fiind de acord în aparență (în realitate sesizând D.N.A. și luându-se măsurile
de organizare a flagrantului), în cursul aceleiași zile de 24 noiembrie 2008,
martorul D.G.N. a revenit la biroul inculpatului și i-a înmânat (la solicitarea
acestuia) numai suma de 800 lei, după care la scurt timp au intervenit organele
de anchetă și au constatat fapta.
Conform
art. 64 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă trebuie obținute în mod
legal, în caz contrar neputând fi folosite în susținerea vinovăției.
Ori,
starea de fapt anterior descrisă s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare,
fiind legal modul lor de obținere: declarațiile martorilor denunțători D.G.N.
și L.M., procesul-verbal din 24 noiembrie 2008 privind consemnarea seriilor
bancnotelor și predarea lor denunțătorului în vederea realizării flagrantului,
suportul magnetic tip miniDV, marca SONY și planșa foto, procesul-verbal din 24
noiembrie 2008 de restituire a sumei de 400 lei și planșa foto, procesul-verbal
din 24 noiembrie 2008 de constatare a faptei în flagrant, două suporturi
magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce conține
aspecte privind intervenția și planșa foto, declarațiile martorilor asistenți F.M.A.
și S.G. din 24 noiembrie 2008, adresa nr. 6372/VI/1/2008 din 27 noiembrie 2008
emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reșița și actele anexă (fișa
postului, ordinul nr. 5318/1/7/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Caraș-Severin, ordinul nr. 1862 din 01 septembrie 2008 al Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ordonanța nr. 5076/II/6/2008 a
Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, ordinele de delegare a
dreptului de semnătură), fotocopia procesului-verbal privind predarea dosarelor
pe care le avea în lucru inculpatul V.V., fotocopiile adreselor nr. 331/P/2008
din 13 noiembrie 2008 și nr. 1959/P/2008, fotocopiile dosarelor nr. 324/P/2008
și nr. 331/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Reșița, adresa nr. 6370/II/6/2008
emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reșița, procesul-verbal din 25
noiembrie 2008 de percheziție asupra autoturismului marca Volkswagen Passat cu
număr de înmatriculare, suportul marca Verbatim tip DVD-R, inscripționat cu nr.
5 și planșa foto, procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de restituire către L.M.
a bunurilor date ca mită, declarațiile inculpatului care nu contestă pretinderea,
acceptarea ofertei, primirea banilor și a celorlalte bunuri, dar are o altă
explicație pentru fapta referitoare la D.G.N., iar în legătură cu L.M. afirmă
că discuțiile și celelalte acte au fost ulterioare pronunțării soluției.
În ceea
ce privește procesul-verbal de redare a convorbirii purtată în mediul ambiental
între inculpat și D.G.N., suportul ce conține copia înregistrării discuției
purtată în mediul ambiental de cei doi, nu sunt luate în considerare, critica
apărării fiind întemeiată deoarece înregistrarea s-a efectuat anterior
începerii urmăririi penale contrar dispozițiilor art. 91
1
C. proc.
pen.
Faptele
inculpatului care, în perioada 21 noiembrie - 24 noiembrie 2008, în calitate de
procuror, a pretins și primit bani și alte bunuri de la martorii D.G.N. și L.M.,
învinuiți în două dosare penale, pentru a dispune scoaterea fiecăruia de sub
urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, întrunește
elementele constitutive a două infracțiuni de „luare de mită”, prevăzută de
art. 254 alin. (1) și alin. (2) raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000 modificată.
Fiind
săvârșite mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele,
cele două infracțiuni sunt în concurs real, ceea ce atrage aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.
Referitor
la infracțiunea privind pe martorul D.G.N., apărarea inculpatului că ar fi
încercat instrumentarea unui dosar de corupție nu este confirmată de probe (așa
cum inculpatul recunoaște și a conștientizat că nu poate fi crezut), ci mijloacele
de probă-declarațiile martorului D.G.N., darea banilor și găsirea acestora în
dosarul penal aflat în cercetarea și posesia inculpatului, urmele de substanță
fluorescentă prezentate de inculpat pe mâini și îmbrăcăminte, nefiind
plauzibilă explicația provenienței acestora, numai că ar fi dat mâna cu
martorul conduc la convingerea fermă că a pretins cu intenție și a primit cei
800 lei pentru soluționarea favorabilă a dosarului nr. 324/P/2008.
Nici
susținerea referitoare la martorul L.M. că nu a solicitat bunuri și ar fi fost
soluționat dosarul anterior primirii acestora nu este fondată, deoarece nu a
comunicat soluția decât după acceptarea martorului să aducă ciupercile și după
oferta acestuia de a da și un ied. Împrejurarea că în ambele cazuri ordonanțele
de scoatere de sub urmărire penală datau din 21 noiembrie 2008 nu confirmă
apărările inculpatului, cât timp la aceeași dată s-a pretins, respectiv s-a
acceptat oferta mitei și, numai după ce au fost urmate de executare, inculpatul
a luat măsuri de comunicare a soluțiilor.
În
concluzie, în niciunul dintre cazuri, nu sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunii de „primire de foloase necuvenite”, așa încât cererea de
schimbare a încadrării juridice urmează a fi respinsă.
Cum
existența faptelor s-a stabilit fără dubiu, că acestea constituie cele două
infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu intenție, conform art. 345 C.
proc. pen., este justificată condamnarea sa.
Sub
aspectul individualizării pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art.
72 C. pen., printre care pericolul social concret sporit al faptelor dat de
caracterul repetat al actelor materiale, de calitatea de magistrat a
inculpatului, de urmările grave produse prin afectarea pe de o parte a
încrederii justițiabililor în actul de justiție, iar de altă parte a imaginii
justiției, se impune aplicarea pedepsei închisorii pentru a asigura prevenția
generală, reeducarea inculpatului, pentru a răspunde indignării, reacției
extrem de negative din partea societății civile în cazul unor asemenea fapte.
Apoi,
natura și cantitatea produselor pretinse și primite de inculpat, în condițiile
în care nu a mai avut alte sancțiuni într-o carieră profesională de peste 20
ani, constituie circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.
care, cu ocazia stabilirii cuantumului pedepselor, vor conduce la reducerea
acestuia sub minimul prevăzut de textul incriminator, conform art. 76 lit. c) C.
pen. pentru fiecare infracțiune.
În baza
art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate se vor
contopi și se va executa pedeapsa cea mai grea.
În baza
art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la
terminarea executării pedepsei, se va interzice exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
Conform
art. 88 C. pen., se va deduce durata reținerii și arestului preventive de la 24
noiembrie 20008 la zi.
Conform
art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prin hotărâre, instanța are obligația să se
pronunțe asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a
inculpatului
Astfel,
potrivit art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de
excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost,
inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare
competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior,
măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității
infracțiunilor generate de natura acestora și a reacției publicului față de
acestea.
Pronunțând
condamnarea la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentința nu este definitivă,
dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității inculpatului,
față de probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat
la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea
sa de libertate, motiv pentru care arestarea va fi menținută cu referire și la art.
160
b
alin. (3) C. proc. pen.
II.
Împotriva
acestei sentințe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial
Constanța și inculpatul V.V.
În recursul
declarat de Direcția Națională Anticorupție hotărârea atacată este criticată ca
nelegală pentru faptul că în mod greșit instanța de fond a înlăturat
probatoriul cu privire la convorbirile ambientale purtate între inculpat și
denunțătorul D. pe motiv că acestea au fost efectuate înainte de începerea
urmăririi penale.
Acest probatoriu
a fost înlăturat în mod nejustificat, întrucât era îndeplinită singura condiție
cerută de lege și anume să existe date și indicii temeinice cu privire la
existența unei infracțiuni, considerând că este permisă interceptarea
convorbirilor ambientale și înainte de începerea urmăririi penale.
A mai susținut
că a fost greșită și individualizarea pedepsei în raport de gradul de pericol
social, faptele au fost comise de către inculpat în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, acesta făcând demersuri pe lângă primul procuror pentru a-i fi
confirmate soluțiile dispuse în cauze, a mai susținut faptul că inculpatul a
fost prins în flagrant.
A mai susținut
că în mod nejustificat i-au fost reținute circumstanțele atenuante, fapta
acestuia prezentând un pericol social deosebit. A mai susținut că acesta avea
obiceiul de a modifica data înscrisă pe rezoluții.
Față de aceste
susțineri a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și
trimiterea cauzei la curtea de apel pentru ca instanța să se pronunțe și cu
privire la proba ce a fost înlăturată în mod nejustificat.
Odată cu
concluziile în recursul inculpatului, reprezentantul parchetului a revenit și
cu privire la individualizarea pedepsei solicitând majorarea acesteia.
În
recursul declarat de inculpatul V.V., sentința recurată a fost criticată ca
neîntemeiată sub aspectul:
-
respingerii cererii apărării de schimbare a încadrării juridice dată faptei
prin rechizitoriu din două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin.
(1) și (2) raportat la art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.
33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de primire de foloase necuvenite,
prevăzute de art. 256 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
-
respingerii cererii apărării privind nulitatea absolută a tuturor actelor și
măsurilor procesuale efectuate pe parcursul urmăririi penale în dosarul nr. 289/P/2008
a Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală, prin încălcarea competenței
a Serviciului Teritorial Timișoara al D.N.A.;
- că
instanța de fond, în mod neîntemeiat, nu a constatat că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale luării de mită și, prin urmare, în mod eronat a
pronunțat o soluție de condamnare.
Examinând
actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de
critică invocate în recursurile de față, iar pe ce al inculpatului și din
oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri
declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța și de inculpatul
V.V. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
A 1)
Sub
aspectul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța,
cu referire la primul motiv de critică prin care se tinde la casarea sentinței
recurate și trimiterea cauzei la curtea de apel pentru ca instanța să se
pronunțe și cu privire la proba ce a fost înlăturată în mod nejustificat,
Înalta Curte are în vedere justețea acestei critici, dar nu și temeinicia
cererii de retrimitere a dosarului cauzei la prima instanță.
Într-adevăr
în mod greșit instanța de fond a reținut ca întemeiată critica apărării, în
sensul constatării nelegalității interceptării și înregistrării discuției
purtate în mediul ambiental între inculpatul V.V. și denunțătorul D.G.N., cu
motivarea că aceste activități autorizate au avut loc anterior începerii
urmăririi penale, contrar dispozițiilor art. 91
1
C. proc. pen.,
consecința fiind aceea a înlăturării mijloacelor de probă, constând în
procesul-verbal de redare a convorbirii și suportul conținând copia
înregistrării discuției celor doi.
Se are
în vedere practica contrară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a
statuat că, din analiza prevederilor art. 91
1
alin. (1) și (2) C.
proc. pen., ce stabilesc în mod strict condițiile legale de realizare a
interceptărilor și înregistrărilor audio sau video, rezultă că legalitatea
acestora nu este condiționată de începerea urmăririi penale, putând fi
autorizate și în faza actelor premergătoare (Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008).
Dar,
deși validată pentru argumentele mai sus-expuse, critica primă iterată de parchet
nu generează și consecința retrimiterii cauzei la prima instanță, întrucât o
atare măsură ar fi minimal sterilă și de un formalism indubitabil exagerat de
vreme ce soluția de condamnare a fost dispusă prin examinarea coroborată a
altor multiple probe (analizate prin considerentele hotărârii atacate) și care
au creat convingerea intimă a instanței de fond în sensul statuării vinovăției
inculpatului V.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor imputate.
2)
Nu este
fondat nici motivul de critică secund invocat de parchet, prin care se tinde la
majorarea pedepsei stabilite într-un cuantum de 10 luni închisoare, întrucât se
apreciază că aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și
finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să
constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului V.V., cât
și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni similare de către agenți ai unor
autorități publice, inclusiv cei din unitățile de parchet.
Concomitent,
justificat de datele speței, respectiv natura și cantitatea produselor pretinse
și primite de inculpatul V.V., în condițiile în care acesta nu a mai avut alte
sancțiuni într-un traseu profesional de peste 20 ani s-a reținut de către
instanța de fond existența în cauză a circumstanțelor atenuante, în sensul
dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., cu incidența prevăzută de art. 76 lit.
c) C. pen. în sensul reducerii pedepsei aplicate sub minimul specială prevăzut
de textul de lege incriminator.
Tot
astfel au fost avute în vedere în mod judicios și criteriile legale de
individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat, pe de o parte
la pericolul social generic și concret al faptelor comise, la urmarea
socialmente periculoasă transfigurată și în încrederea celor ce apelează la
serviciul public al justiției, cât și față de datele personale totuși
favorabile ale inculpatului – procuror, anterior datei faptelor fiind
caracterizat pozitiv în mediul profesional.
Se
conchide în sensul că existența unei conduite profesionale și sociale
ireproșabile anterioară faptelor comise evidențiază imposibilitatea obiectivă a
stabilirii unei pedepse mai severe ce se pretinde a fi aplicată, iar tiparul de
tip net pozitiv al personalității inculpatului, configurează garanții pentru un
viitor comportament radical modificat al inculpatului V.V. și, în consecință,
se are în vedere inexistența unor elemente care să justifice majorarea pedepsei
deja stabilită.
B 1) Sub
aspectul primului motiv de critică invocat în recursul declarat de inculpatul V.V.
, prin
care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptelor din două
infracțiuni de luare de mită în două infracțiuni de primire de foloase
necuvenite, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.
Cu titlu
de premisă, pentru examinarea diferențelor ce interesează în vederea unei
judicioase încadrări juridice dată faptelor comise, se reține că prima
instanță, în baza unui examen convingător al mijloacelor de probă administrate
în cauză, respectiv denunțul și declarațiile lui D.G.N., denunțul și
declarațiile lui L.M., procesul verbal de sesizare din oficiu în ceea ce
privește fapta de luare de mită de la L.M. din 24 noiembrie 2008 și procesul
verbal de îndreptare a erorii materiale, procesul verbal din 24 noiembrie 2008
privind consemnarea seriilor bancnotelor și predarea lor denunțătorului în
vederea realizării flagrantului, suportul magnetic tip miniDV, marca SONY și
planșa foto, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de restituire a sumei de 400
lei și planșa foto, adresa nr. 3609329 din 23 noiembrie 2008 emisă de U.M. 0653
Reșița, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de prindere în flagrant, două
suporturi magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce
conține aspecte privind intervenția și planșa foto, procesul verbal de acte
premergătoare din 24 noiembrie 2008, declarațiile inculpatului V.V.,
declarațiile martorilor asistenți F.M.A. și S.G. din 24 noiembrie 2008,
procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de sigilare a autoturismului marca
Volksvvagen Passat cu număr de înmatriculare, procesul verbal din 24 noiembrie
2008 de ridicare în fotocopie a dosarelor nr. 324/P/2008 și nr. 331/P/2008 ale
Parchetului de pe lângă Tribunalul Reșița și fotocopiile acestora, adresa nr. 6372/VI/1/2008
din 27 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reșița și
actele anexă (fișa postului, ordinul nr. 5318/I/7/2008 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Caraș-Severin, ordinul nr. 1862 din 01 septembrie 2008 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordonanța nr. 5076/II/6/2008
a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, ordinele de delegare a
dreptului de semnătură), adresa nr. 6370/II/6/2008 emisă de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Reșița împreună cu fotocopia procesului verbal privind
predarea dosarelor pe care le avea în lucru inculpatul V.V., adresa nr. 98804
din 27 noiembrie 2008 emisă de I.P.J. Caraș-Severin împreună cu fotocopia adresei
nr. 324/P/2008 din 24 noiembrie 2008, adresa nr. 65058 din 11 decembrie 2008
emisă de I.P.J. Caraș-Severin împreună cu fotocopiile adreselor nr. 331/P/2008
din 13 noiembrie 2008 și nr. 1959/P/2008, adresa nr. 289/P/2008 din 02
decembrie 2008 a D.N.A. către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
privind trimiterea legitimației de serviciu emisă pe numele inculpatului V.V.,
procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de percheziție asupra autoturismului
marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare, suportul marca Verbatim tip
DVD-R, inscripționat cu nr. 5 și planșa foto, procesul verbal din 25 noiembrie
2008 de restituire către L.M. a bunurilor date ca mită, adresa nr. 2028/II-1/2008
din 27 noiembrie 2008 emisă de Serviciul Tehnic din cadrul D.N.A., adresa
Vodafone cu nr. 11988 din 09 decembrie 2008, adresa Cosmote cu nr. COS290/CS/10613
din 08 decembrie 2008, procesul verbal de redare a convorbirii purtată în mediu
ambiental între V.V. și D.G.N. și suportul ce conține copia înregistrării
discuției audio-video purtată în mediu ambiental de cei doi, procesul verbal
din 11 decembrie 2008 privind vizionarea înregistrării audio-video efectuată în
mediul ambiental în data de 24 noiembrie 2008, procesul verbal din 28 noiembrie
2008 privind desigilarea plicurilor, toate coroborate cu declarațiile
inculpatului V.V. date atât în faza de urmărire penală, cât și la cercetarea
judecătorească a instanței de fond a stabilit corect situația de fapt imputată,
constând în esență în aceea că la data de 21 noiembrie 2008, inculpatul V.V., a
pretins de la D.G.N. suma de 1.200 RON pentru a-i da soluție favorabilă în
dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului
Caraș-Severin, în care acesta era cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni
la regimul circulației pe drumurile publice, iar în data de 24 noiembrie 2008 a primit de la D.G.N. suma de 800 lei în scopul arătat mai sus, fiind prins în flagrant.
De
asemenea, inculpatul V.V. a pretins de la L.M. și a primit, chiar în ziua
flagrantului, 24 noiembrie 2008, două pungi cu ciuperci și un animal sacrificat
pentru consum (caprină) pentru a da o soluție favorabilă în dosarul nr. 331/P/2008
al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin în care acesta era
cercetat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe
drumurile publice.
Ceea ce
interesează în privința existenței infracțiunii de luare de mită este ca
pretinderea sau, în lipsa acesteia, primirea folosului să fie făcute înainte de
a îndeplini actul privitor la îndatoririle sale de serviciu, întrucât această
conduită infracțională a celui mituit se face tocmai în scopul exercitării
atribuțiilor de serviciu într-un anumit fel dorit de către mituitor, deci
anterior actului; mai mult decât atât, pe latură subiectivă legiuitorul a impus
o intenție calificată prin scop și anume pretinderea, primirea folosului să fie
făcute numai în scopul îndeplinirii actului de serviciu în acord cu cele dorite
de mituitor.
Ori în
speță, din depozițiile denunțătorului L.M. a rezultat că pretinderea bunurilor
a fost efectuată de inculpatul V.V. la data de 13 noiembrie 2008 mai înainte de
ordonanța de scoatere de sub urmărire penală ce îl viza și a fost datată 19
noiembrie 2008, iar în mod simetric la 21 noiembrie 2008 a fost pretinsă suma de 800 sau 900 lei de către recurentul inculpat V.V. de la denunțătorul D.G.N.
pentru a fi dată în aceeași zi o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală
în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.
Astfel,
în primul caz la data de 24 noiembrie 2008 numitul L.M. a formulat un
autodenunț cu privire la faptul că, în urmă cu aproximativ două săptămâni,
inculpatul V.V., i-a pretins un ied și niște ciuperci pentru a-i da o soluție
favorabilă în dosarul penal nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Tribunalului Caraș-Severin în care acesta era cercetat pentru săvârșirea unei
infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, iar în data de 24
noiembrie 2008 a primit iedul și ciupercile pretinse anterior.
În data
de 22 noiembrie 2008, L.M. i-a comunicat telefonic inculpatului, de la numărul
de telefon la nr. faptul că va sosi în Reșița în data de 24 noiembrie 2008. L.M.
a mai arătat că în dimineața zilei de 24 noiembrie 2008, în jurul orelor 09
00
, a fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin, unde s-a
întâlnit cu inculpatul V.V. de la care a primit soluția pronunțată în dosarul
penal nr. 331/P/2008 și căruia i-a spus că i-a adus produsele solicitate,
produse ce se aflau în autoturismul său marca Renault Laguna cu nr. aflat în
parcarea din fața Casei de Cultură. Câteva minute mai târziu, cei doi s-au
întâlnit la autoturismul lui L.M., acesta din urmă mutând produsele aduse din
portbagajul autoturismului său în portbagajul autoturismului inculpatului V.V.,
marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare.
Pe de
altă parte, în ceea ce îl privește pe al doilea denunțător, la data de 23
noiembrie 2008, numitul D.G.N. a formulat un autodenunț din care rezultă că, în
ziua de 21 noiembrie 2008, procurorul V.V. din cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalului Caraș-Severin i-a pretins suma de 1.200 RON pentru a-i da o
soluție favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Tribunalului Caraș-Severin în care era cercetat pentru săvârșirea unei
infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Acesta a mai arătat că
urma să se întâlnească cu V.V. la sediul parchetului, în data de 24 noiembrie
2008, în jurul orelor 09
45
, pentru a-i da suma de bani pretinsă.
Având în
vedere denunțul lui D.G.N., au fost efectuate demersuri pentru constatarea
infracțiunii în flagrant.
Astfel,
în data de 24 noiembrie 2008 în jurul orelor 09
50
, D.G.N. s-a
deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin unde,
după ce a fost legitimat de jandarmul ce se afla la intrarea în parchet și a
așteptat mai multe minute, a mers însoțit de inculpatul V.V. în biroul acestuia,
aflat la parterul clădirii în care își desfășura la acea dată activitatea.
Înainte
de a intra în birou, inculpatul V.V. i-a cerut lui D.G.N. să-și lase
telefoanele mobile pe o măsuță de pe hol situată lângă ușa biroului. În birou,
inculpatul V.V. i-a comunicat lui D.G.N. că el este „șeful Secției Urmărire
Penală”, dar soluția pe care o va da trebuie confirmată de primul procuror. Cu
toate acestea, va încerca să îl ajute, discutând în acest sens cu prim
procurorul parchetului „întrucât ar fi păcat să se ajungă în instanță”. În
continuare, inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. „dacă se rezolvă, aveți ...
ăă ... ca să achitați amenda și tot, aveți la dumneavoastră?”, acesta din urmă
confirmându-i că are.
După acest scurt dialog, inculpatul V.V. a părăsit
biroul împreună cu D.G.N. (ultimul fiind lăsat pe hol), după care s-a dus „să
discute cu prim procurorul despre soluția ce urma a fi dată în dosarul penal
nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin”.
La
întoarcere, inculpatul V.V. a intrat din nou cu D.G.N. în biroul său, unde îi
comunică faptul că „a reușit să-l convingă pe prim procuror” că aplicarea unei
sancțiuni cu caracter administrativ în speța în cauză este suficientă,
relatându-i lui D.G.N. inclusiv cuantumul amenzii administrative (1.000.000
ROL) și al cheltuielilor judiciare (300.000 ROL) pe care ar urma să le aplice,
după care i-a cerut să lase „opt” într-un dosar aflat pe birou. Neînțelegând
cuantumul sumei, D.G.N. l-a întrebat pe inculpatul V.V. dacă opt sau nouă
milioane (ROL) trebuie să dea, acesta din urmă confirmând suma de 8 milioane
ROL.
Denunțătorul
D.G.N. a numărat mai multe bancnote pe care le-a așezat în dosarul indicat de
inculpatul V.V.
După
primirea banilor inculpatul i-a pus la dispoziție soluția pe care o avea deja
redactată în dosarul penal nr. 324/P/2008, dându-i din nou explicații cu
privire la amenda administrativă și cheltuielile judiciare aplicate.
De
asemenea, dând dovadă de multă mărinimie și disponibilitate, inculpatul V.V.
i-a explicat faptul că există posibilitatea ca cei de la poliție să îi suspende
permisul de conducere după ce vor primi comunicarea soluției, dar pentru a
evita suspendarea permisului de conducere în perioada sărbătorilor poate, în
această fază, să îi emită o nouă dovadă de prelungire, iar soluția să o dea la
sfârșitul lunii decembrie, modificând data de pe ordonanța deja redactată. În
acest sens, inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. dacă i-a prelungit dovada
când a fost ultima dată la el, respectiv vineri, 21 noiembrie 2008, discuție
din care mai rezultă faptul că inculpatul V.V., în cazul în care îi va prelungi
îi comunicase lui D.G.N. că dacă îi prelungește dovada de circulație îl va
trimite în judecată.
Cu
privire la acest aspect între cei doi a avut loc următorul dialog:
„D.G.N.:
Ați zis că dacă mi-o prelungiți vineri, trebuie să mă băgați, să-mi faceți ...
să mă băgați în instanță?
V.V.:
Da. Păi ... ă ... a ... Da. Au... Da, da, da, da. Nu, că am zis că pre ... dacă
să prelungesc, nu știu exact ce soluție dau. Auziți. Haide... Se poate face și
altceva. Cum se poate face? Deci, asta poate să rămână în dosar, la noi, acum
să vă dau încă o dată o... Să dispun la Poliție să vă prelungesc dovada, ați înțeles? Și ... Să aveți toată perioada ... ă ... de Sărbători, iarăși
asigurată cu asta...”
Inculpatul
V.V. l-a asigurat pe D.G.N. că soluția va fi aceeași și la sfârșitul anului,
„este STAS”, „suntem oameni serioși” și va fi cel mai bine pentru a nu-i afecta
sărbătorile, întrucât comunicarea o va trimite la poliție în luna ianuarie.
După
stabilirea modului în care urmează să procedeze în legătură cu soluționarea
dosarului, inculpatul V.V. i-a solicitat lui D.G.N. să nu povestească nimănui
despre ajutorul dat, totodată înmânându-i cartea sa de vizită: ,,vă dau o carte
de vizită... Sunteți om serios ... ă ... eu vreau ... ă ... ținem legătura și
după. Poate vă mai ... nu știu. Știți cum e, mai apelați la mine, la o chestie
...”, în acest sens urmând doar să îl apeleze și să solicite o audiență.
Înainte de a merge pentru a redacta comunicarea către poliție pentru
prelungirea dovezii de circulație, inculpatul a reiterat discuția referitoare
la modul în care l-a convins pe primul procuror să fie de acord cu soluția
dispusă în dosar:
„ V.V.:
Asta-i ... Deci, când am spus că este așa, sigur rămâne această soluție.
Oricând, oricând vreți să veniți eu vă ... vin și vă dau asta ... Ă ... da
n-are rost să veniți mai devreme de ... ă ... douăzeci și ... Hai, nu douăzeci
și patru, douăzeci și doi. Douăzeci și ... În perioada aia.
D.G.N.:
Douăzeci și doi cred că pică ...
V.V.:
Veniți când vreți, că noi suntem aicea. Asta a rămas așa. Deci e clară. Stați
liniștit, petreceți sărbătorile liniștit, că asta este solu ... Deci, pe lipsa
pericolului social ... ă ... că n-au fost consecințe, că sunteți om serios, că
sunteți cutare ... că ați cooperat ... Deci chestiuni de astea, mă rog. N-au
fost consecințe grave ... Știți cum zic? Și s-a ... Mi-a semnat și amenda aia
foarte bine. Minim-minimorum, ce s-o mai învârtim? Dec, asta așa rămâne, un
milion trei sute.
V.V.: În
instanță ... cu ... și ... Nu, da știi ce se întămplă? Și asta era că e avocat,
e cutare, e, nu știu ce, avocații sunt bandiți. Ă ... Acum ce să zic. Eu nu
prea fac cu cei care nu-i cunosc asta. Da am apucat să-i zic pro ... primului
procuror: domne, vreau să-l ajut pe omul acesta. M-a prins. El a crezut că ...
Vă spun cinstit, a crezut că-i ... ori mi-e rudă ori umplu eu buzunaru.
Și-atunci a zis: Bine, mă.”
Ulterior,
inculpatul V.V., însoțit de denunțător, care a rămas pe hol, a mers în alt
birou pentru a emite adresa către poliție în vederea prelungirii dovezii de
circulație. După redactare, inculpatul i-a înmânat adresa denunțătorului explicându-i
faptul că va trebui să meargă cu documentul la poliție pentru prelungirea
dovezii.
Se
reține așadar că în ambele dosare ale unității de parchet de pe lângă
Tribunalul Caraș Severin nr. 324/P/2008 și nr. 331/P/2008 au soluțiile scrise
cu data de 21 noiembrie 2008, după pretinderea banilor de la D.G.N. și a
bunurilor de la L.M. (pretindere ce a avut loc la data de 13 noiembrie 2008 cu
ocazia emiterii adresei de prelungire a dovezii), dosare ce nu fuseseră predate
la grefă, astfel cum rezultă din adresa nr. 6370/II/6/2008 a Parchetului de pe
lângă Tribunalul Caraș-Severin prin care a fost înaintat procesul verbal de
predare-primire a dosarelor și lucrărilor pe care le avea în lucru inculpatul V.V.,
întocmit în data de 25 noiembrie 2008, după realizarea flagrantului.
Faptul
că inculpatul V.V. modifica datele de emitere a soluțiilor în cele două dosare,
tergiversând astfel soluționarea cauzelor și determinându-i pe cei cercetați să
accepte pretențiile sale, rezultă și din faptul că în dosarele nr. 324/P/2008
și nr.
lin ilor date ca mită, adresa
331/P/2008 există adrese emise în luna octombrie 2008 către I.P.J.
Caraș-Severin – Serviciul Circulație prin care îi înștiința cu privire la
faptul că în cele două dosare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față
de D.G.N. și L.M.
Așa
fiind, în mod legal s-a statuat că fapta inculpatului V.V., procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin, care în data de 21
noiembrie 2008 a pretins de la D.G.N. suma de 1.200 RON pentru a-i da o soluție
favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Tribunalului Caraș-Severin în care acesta era cercetat pentru săvârșirea unei
infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, iar în data de 24
noiembrie 2008 a primit de la D.G.N. suma de 800 lei în scopul arătat mai sus,
fiind prins în flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6
și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată și modificată, faptă
săvârșită cu intenție directă.
Fapta
inculpatului V.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului
Caraș-Severin, care la data de 13 noiembrie 2008 a pretins de la L.M. și a primit în data de 24 noiembrie 2008 două pungi cu ciuperci și un
animal sacrificat pentru consum pentru a emite o soluție favorabilă în dosarul
nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin în care
acesta era cercetat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul
circulației pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.
raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată și
modificată, faptă săvârșită cu intenție directă, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
2)
Nu este
fondată nici critica din recursul aceluiași inculpat V.V., în sensul nulității
absolute a tuturor actelor și măsurilor procesuale efectuate de D.N.A. –
Structura Centrală prin încălcarea competenței Serviciului Teritorial Timișoara
al D.N.A., întrucât se constată că, potrivit art. 13 alin. (2) lit. b) din
O.U.G. nr.43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002 și ulterior modificată,
faptele prevăzute de Legea nr. 78/2000 săvârșite de magistrați sunt de
competența Direcției Naționale Anticorupție, care funcționează la nivel
național așa încât, cererea de „desesizare a instanței și trimiterea cauzei la Serviciul Teritorial Timișoara al D.N.A.” în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. este
nefondată și urmează a fi respinsă.
De
altfel, argumentul decisiv este acela că nu există o separație cu privire la
competența materială a Serviciilor Teritoriale ale D.N.A., aceasta exista numai
înainte de modificările legislative din anul 2004.
3)
Nu este
întemeiată nici critica ultimă din recursul inculpatului V.V. prin care se
tinde la achitarea sa datorită lipsei elementelor constitutive ale
infracțiunilor de luare de mită, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Aceasta
cu referire la infracțiunea de luare de mită de la denunțătorul D.G.N. se
reține că recurentul inculpat a negat săvârșirea acestei fapte, arătând că din
comportamentul lui D.G.N. rezulta faptul că intenționa să dea mită, motiv
pentru care urma să se sesizeze sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de
mită de către acesta, pentru prinderea în flagrant, deși el dăduse soluția. Nu
a știut că acesta a lăsat bani sub un dosar, dar dacă îi găsea, urma să
întocmească un proces verbal de constatare a infracțiunii
Declarația
inculpatului este contrazisă însă de convorbirea purtată în mediu ambiental din
care rezultă că discuția cu privire la soluțiile pe care le poate pronunța în
dosarul nr. 324/P/2008 pe care îl instrumenta a avut loc în data de 21
noiembrie 2008 și a fost condiționată de darea sumei de bani pretinsă și de
neprelungirea dovezii de circulație.
De
altfel, cu ocazia audierii în fața instanței de fond, martorul D.G.N. a
reiterat aspectele menționate mai sus.
Tot
astfel cu referire la infracțiunea de luare de mită de la denunțătorul L.M. se
are în vedere că acesta a fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului
Caraș-Severin (ce se află în același sediu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria
Reșița) în zilele de 13 noiembrie 2008 și 24 noiembrie 2008, așa cum rezultă
din mențiunile efectuate în registrul de intrare de la jandarmul de serviciu
(adresa nr. 6370/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin).
De altfel, la data de 13 noiembrie 2008, lui L.M. i-a fost emisă adresă de
către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin pentru prelungirea dovezii
de circulație, aceasta rezultând din comunicarea nr. 65058 din 11 decembrie 2008 a I.P.J. Caraș-Severin la care se află anexată o fotocopie a adresei nr. 331/P/2008 din 13
noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin semnată de
inculpatul V.V. în numele prim procurorului parchetului.
Din
listingul (desfășurătorul) aferent postului telefonic cu numărul de apel rezultă
că la data de 22 noiembrie 2008, orele 10
12
și nu 21 noiembrie 2008, a avut loc apelul telefonic la numărul, ce este utilizat de inculpatul V.V., astfel cum rezultă
din declarația acestuia din urmă, din cartea de vizită dată lui D.G.N. și din
adresa nr. 2028/II-1/2008 a Serviciului Tehnic din cadrul Direcției Naționale
Anticorupție. Tot din adresa nr. 2028/II-1/2008 a Serviciului Tehnic din cadrul
Direcției Naționale Anticorupție rezultă că numărul de telefon aparține lui L.M.
Inculpatul V.V. a negat și săvârșirea acestei fapte,
recunoscând însă că s-a întâlnit în dimineața zilei de 24 noiembrie 2008 cu L.M.
căruia i-a dat un exemplar al soluției pronunțate în dosarul nr. 331/P/2008, pe
care îl instrumenta și care i-ar fi comunicat că i-a adus niște ciuperci.
Neconsiderând că „au o valoare patrimonială” a fost de acord să le primească,
motiv pentru care s-a deplasat cu autoturismul său la locul unde era parcat
autoturismul lui L.M., unde, după ce a deschis portbagajul autoturismului, „a
plecat neștiind că acesta a pus în portbagaj și un ied sau miel sacrificat”,
portbagajul urmând să fie închis de L.M.
Nici
această declarație nu poate fi luată în considerare, având în vedere că un
dosar este considerat soluționat atunci când este efectiv predat la
compartimentul grefă cu dovada de predare. Altminteri, în condițiile în care
dosarul se mai afla la el (fiind găsit pe biroul său cu ocazia intervenției
organelor de urmărire penală) în birou exista oricând posibilitatea să îi
modifice soluția sau data de pe soluție, punând în acest sens o dată anterioară
sau ulterioară.
Urmează
ca în baza art. 385
16
alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin.
(1) C. proc. pen., să se compute prevenția recurentului inculpat V.V. de la 24
noiembrie 2008 la zi.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial
Constanța și inculpatul V.V., împotriva sentinței penale nr. 59/P din 30
aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale
cu minori și de familie.
Deduce
din cuantumul pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii și arestării
preventive de la 24 noiembrie 2008 la 01 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la
plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției
și Libertăților Cetățenești.
Cheltuielile judiciare ocazionate
cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial
Constanța, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.