ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2521/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2521/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin

sentința penală nr. 59/P din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins cererea de schimbare

a încadrării juridice, ca nefondată.

S-a

respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru excepția nulității

absolute a urmăririi penale, ca neîntemeiată.

Legalitatea

administrării probelor, respectiv a înregistrărilor audio-video din mediul

ambiental a fost analizată în considerentele hotărârii, când se evidențiază

probele ce stau la baza acesteia sau care se înlătură.

În baza

art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin.

(2) - art. 76 lit. c) C. pen. (în raport cu denunțul martorului D.G.N.),

a fost condamnat inculpatul V.V., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza

art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin.

(2) - art. 76 lit. c) C. pen., în raport cu denunțul martorului L.M.,

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza

art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse și

a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

În baza

art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la

terminarea executării pedepsei, a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Conform

art. 88 C. pen., a fost dedusă durata reținerii și arestului preventiv de 1a 24

noiembrie 2008 la zi.

Potrivit

art. 350 alin. (1) și art. l60

b

C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest preventiv a inculpatului V.V. o perioadă de 60 zile cu începere

de la 30 aprilie 2009.

Ia act

că banii și bunurile ce au făcut obiectul mitei s-au restituit denunțătorilor

în condițiile legii.

Conform

art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.

189 C. proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat M.D. se va plăti

din fondurile Ministerului Justiției.

S-a

reținut că în toamna anului 2008, preluându-se mai multe dosare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, din cauza volumului mare, o parte din acestea s-au

repartizat inculpatului V.V., printre acele cauze fiind și dosarul nr. 324/P/2008

privind pe D.G.N. și dosarul nr. 331/P/2008 având ca obiect infracțiunea

prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu

ocazia soluționării celor două dosare de urmărire penală, în ziua de noiembrie

2008, inculpatul a pretins de la martorul D.G.N. (învinuit în dosarul nr. 324/P/2008)

suma de 1.200 lei pentru a-i aplica doar o amendă administrativă.

În

aceeași zi, susținând că îi va da o amendă administrativă, inculpatul i-a

solicitat niște ciuperci de pădure martorului L.M. (învinuit în dosarul nr. 331/P/2008)

și a acceptat un ied oferit de acesta.

Ca

urmare, în dimineața zilei de 24 noiembrie 2008, în parcare, în prezența și la

indicația inculpatului, martorul L.M. i-a pus în portbagajul autoturismului un

sac cu un ied și 2 pungulițe cu ciuperci de pădure, bunuri care au fost găsite

cu ocazia percheziției.

Apoi,

fiind de acord în aparență (în realitate sesizând D.N.A. și luându-se măsurile

de organizare a flagrantului), în cursul aceleiași zile de 24 noiembrie 2008,

martorul D.G.N. a revenit la biroul inculpatului și i-a înmânat (la solicitarea

acestuia) numai suma de 800 lei, după care la scurt timp au intervenit organele

de anchetă și au constatat fapta.

Conform

art. 64 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă trebuie obținute în mod

legal, în caz contrar neputând fi folosite în susținerea vinovăției.

Ori,

starea de fapt anterior descrisă s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare,

fiind legal modul lor de obținere: declarațiile martorilor denunțători D.G.N.

și L.M., procesul-verbal din 24 noiembrie 2008 privind consemnarea seriilor

bancnotelor și predarea lor denunțătorului în vederea realizării flagrantului,

suportul magnetic tip miniDV, marca SONY și planșa foto, procesul-verbal din 24

noiembrie 2008 de restituire a sumei de 400 lei și planșa foto, procesul-verbal

din 24 noiembrie 2008 de constatare a faptei în flagrant, două suporturi

magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce conține

aspecte privind intervenția și planșa foto, declarațiile martorilor asistenți F.M.A.

și S.G. din 24 noiembrie 2008, adresa nr. 6372/VI/1/2008 din 27 noiembrie 2008

emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reșița și actele anexă (fișa

postului, ordinul nr. 5318/1/7/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin, ordinul nr. 1862 din 01 septembrie 2008 al Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ordonanța nr. 5076/II/6/2008 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, ordinele de delegare a

dreptului de semnătură), fotocopia procesului-verbal privind predarea dosarelor

pe care le avea în lucru inculpatul V.V., fotocopiile adreselor nr. 331/P/2008

din 13 noiembrie 2008 și nr. 1959/P/2008, fotocopiile dosarelor nr. 324/P/2008

și nr. 331/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Reșița, adresa nr. 6370/II/6/2008

emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reșița, procesul-verbal din 25

noiembrie 2008 de percheziție asupra autoturismului marca Volkswagen Passat cu

număr de înmatriculare, suportul marca Verbatim tip DVD-R, inscripționat cu nr.

5 și planșa foto, procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de restituire către L.M.

a bunurilor date ca mită, declarațiile inculpatului care nu contestă pretinderea,

acceptarea ofertei, primirea banilor și a celorlalte bunuri, dar are o altă

explicație pentru fapta referitoare la D.G.N., iar în legătură cu L.M. afirmă

că discuțiile și celelalte acte au fost ulterioare pronunțării soluției.

În ceea

ce privește procesul-verbal de redare a convorbirii purtată în mediul ambiental

între inculpat și D.G.N., suportul ce conține copia înregistrării discuției

purtată în mediul ambiental de cei doi, nu sunt luate în considerare, critica

apărării fiind întemeiată deoarece înregistrarea s-a efectuat anterior

începerii urmăririi penale contrar dispozițiilor art. 91

1

C. proc.

pen.

Faptele

inculpatului care, în perioada 21 noiembrie - 24 noiembrie 2008, în calitate de

procuror, a pretins și primit bani și alte bunuri de la martorii D.G.N. și L.M.,

învinuiți în două dosare penale, pentru a dispune scoaterea fiecăruia de sub

urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, întrunește

elementele constitutive a două infracțiuni de „luare de mită”, prevăzută de

art. 254 alin. (1) și alin. (2) raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 modificată.

Fiind

săvârșite mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele,

cele două infracțiuni sunt în concurs real, ceea ce atrage aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

Referitor

la infracțiunea privind pe martorul D.G.N., apărarea inculpatului că ar fi

încercat instrumentarea unui dosar de corupție nu este confirmată de probe (așa

cum inculpatul recunoaște și a conștientizat că nu poate fi crezut), ci mijloacele

de probă-declarațiile martorului D.G.N., darea banilor și găsirea acestora în

dosarul penal aflat în cercetarea și posesia inculpatului, urmele de substanță

fluorescentă prezentate de inculpat pe mâini și îmbrăcăminte, nefiind

plauzibilă explicația provenienței acestora, numai că ar fi dat mâna cu

martorul conduc la convingerea fermă că a pretins cu intenție și a primit cei

800 lei pentru soluționarea favorabilă a dosarului nr. 324/P/2008.

Nici

susținerea referitoare la martorul L.M. că nu a solicitat bunuri și ar fi fost

soluționat dosarul anterior primirii acestora nu este fondată, deoarece nu a

comunicat soluția decât după acceptarea martorului să aducă ciupercile și după

oferta acestuia de a da și un ied. Împrejurarea că în ambele cazuri ordonanțele

de scoatere de sub urmărire penală datau din 21 noiembrie 2008 nu confirmă

apărările inculpatului, cât timp la aceeași dată s-a pretins, respectiv s-a

acceptat oferta mitei și, numai după ce au fost urmate de executare, inculpatul

a luat măsuri de comunicare a soluțiilor.

În

concluzie, în niciunul dintre cazuri, nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de „primire de foloase necuvenite”, așa încât cererea de

schimbare a încadrării juridice urmează a fi respinsă.

Cum

existența faptelor s-a stabilit fără dubiu, că acestea constituie cele două

infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu intenție, conform art. 345 C.

proc. pen., este justificată condamnarea sa.

Sub

aspectul individualizării pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., printre care pericolul social concret sporit al faptelor dat de

caracterul repetat al actelor materiale, de calitatea de magistrat a

inculpatului, de urmările grave produse prin afectarea pe de o parte a

încrederii justițiabililor în actul de justiție, iar de altă parte a imaginii

justiției, se impune aplicarea pedepsei închisorii pentru a asigura prevenția

generală, reeducarea inculpatului, pentru a răspunde indignării, reacției

extrem de negative din partea societății civile în cazul unor asemenea fapte.

Apoi,

natura și cantitatea produselor pretinse și primite de inculpat, în condițiile

în care nu a mai avut alte sancțiuni într-o carieră profesională de peste 20

ani, constituie circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.

care, cu ocazia stabilirii cuantumului pedepselor, vor conduce la reducerea

acestuia sub minimul prevăzut de textul incriminator, conform art. 76 lit. c) C.

pen. pentru fiecare infracțiune.

În baza

art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate se vor

contopi și se va executa pedeapsa cea mai grea.

În baza

art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la

terminarea executării pedepsei, se va interzice exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Conform

art. 88 C. pen., se va deduce durata reținerii și arestului preventive de la 24

noiembrie 20008 la zi.

Conform

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prin hotărâre, instanța are obligația să se

pronunțe asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a

inculpatului

Astfel,

potrivit art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de

excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost,

inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare

competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Ulterior,

măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității

infracțiunilor generate de natura acestora și a reacției publicului față de

acestea.

Pronunțând

condamnarea la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentința nu este definitivă,

dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității inculpatului,

față de probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat

la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea

sa de libertate, motiv pentru care arestarea va fi menținută cu referire și la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen.

II.

Împotriva

acestei sentințe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial

Constanța și inculpatul V.V.

În recursul

declarat de Direcția Națională Anticorupție hotărârea atacată este criticată ca

nelegală pentru faptul că în mod greșit instanța de fond a înlăturat

probatoriul cu privire la convorbirile ambientale purtate între inculpat și

denunțătorul D. pe motiv că acestea au fost efectuate înainte de începerea

urmăririi penale.

Acest probatoriu

a fost înlăturat în mod nejustificat, întrucât era îndeplinită singura condiție

cerută de lege și anume să existe date și indicii temeinice cu privire la

existența unei infracțiuni, considerând că este permisă interceptarea

convorbirilor ambientale și înainte de începerea urmăririi penale.

A mai susținut

că a fost greșită și individualizarea pedepsei în raport de gradul de pericol

social, faptele au fost comise de către inculpat în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, acesta făcând demersuri pe lângă primul procuror pentru a-i fi

confirmate soluțiile dispuse în cauze, a mai susținut faptul că inculpatul a

fost prins în flagrant.

A mai susținut

că în mod nejustificat i-au fost reținute circumstanțele atenuante, fapta

acestuia prezentând un pericol social deosebit. A mai susținut că acesta avea

obiceiul de a modifica data înscrisă pe rezoluții.

Față de aceste

susțineri a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei la curtea de apel pentru ca instanța să se pronunțe și cu

privire la proba ce a fost înlăturată în mod nejustificat.

Odată cu

concluziile în recursul inculpatului, reprezentantul parchetului a revenit și

cu privire la individualizarea pedepsei solicitând majorarea acesteia.

În

recursul declarat de inculpatul V.V., sentința recurată a fost criticată ca

neîntemeiată sub aspectul:

-

respingerii cererii apărării de schimbare a încadrării juridice dată faptei

prin rechizitoriu din două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin.

(1) și (2) raportat la art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de primire de foloase necuvenite,

prevăzute de art. 256 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

-

respingerii cererii apărării privind nulitatea absolută a tuturor actelor și

măsurilor procesuale efectuate pe parcursul urmăririi penale în dosarul nr. 289/P/2008

a Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală, prin încălcarea competenței

a Serviciului Teritorial Timișoara al D.N.A.;

- că

instanța de fond, în mod neîntemeiat, nu a constatat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale luării de mită și, prin urmare, în mod eronat a

pronunțat o soluție de condamnare.

Examinând

actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de

critică invocate în recursurile de față, iar pe ce al inculpatului și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța și de inculpatul

V.V. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A 1)

Sub

aspectul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța,

cu referire la primul motiv de critică prin care se tinde la casarea sentinței

recurate și trimiterea cauzei la curtea de apel pentru ca instanța să se

pronunțe și cu privire la proba ce a fost înlăturată în mod nejustificat,

Înalta Curte are în vedere justețea acestei critici, dar nu și temeinicia

cererii de retrimitere a dosarului cauzei la prima instanță.

Într-adevăr

în mod greșit instanța de fond a reținut ca întemeiată critica apărării, în

sensul constatării nelegalității interceptării și înregistrării discuției

purtate în mediul ambiental între inculpatul V.V. și denunțătorul D.G.N., cu

motivarea că aceste activități autorizate au avut loc anterior începerii

urmăririi penale, contrar dispozițiilor art. 91

1

C. proc. pen.,

consecința fiind aceea a înlăturării mijloacelor de probă, constând în

procesul-verbal de redare a convorbirii și suportul conținând copia

înregistrării discuției celor doi.

Se are

în vedere practica contrară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a

statuat că, din analiza prevederilor art. 91

1

alin. (1) și (2) C.

proc. pen., ce stabilesc în mod strict condițiile legale de realizare a

interceptărilor și înregistrărilor audio sau video, rezultă că legalitatea

acestora nu este condiționată de începerea urmăririi penale, putând fi

autorizate și în faza actelor premergătoare (Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008).

Dar,

deși validată pentru argumentele mai sus-expuse, critica primă iterată de parchet

nu generează și consecința retrimiterii cauzei la prima instanță, întrucât o

atare măsură ar fi minimal sterilă și de un formalism indubitabil exagerat de

vreme ce soluția de condamnare a fost dispusă prin examinarea coroborată a

altor multiple probe (analizate prin considerentele hotărârii atacate) și care

au creat convingerea intimă a instanței de fond în sensul statuării vinovăției

inculpatului V.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor imputate.

2)

Nu este

fondat nici motivul de critică secund invocat de parchet, prin care se tinde la

majorarea pedepsei stabilite într-un cuantum de 10 luni închisoare, întrucât se

apreciază că aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și

finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să

constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului V.V., cât

și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni similare de către agenți ai unor

autorități publice, inclusiv cei din unitățile de parchet.

Concomitent,

justificat de datele speței, respectiv natura și cantitatea produselor pretinse

și primite de inculpatul V.V., în condițiile în care acesta nu a mai avut alte

sancțiuni într-un traseu profesional de peste 20 ani s-a reținut de către

instanța de fond existența în cauză a circumstanțelor atenuante, în sensul

dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., cu incidența prevăzută de art. 76 lit.

c) C. pen. în sensul reducerii pedepsei aplicate sub minimul specială prevăzut

de textul de lege incriminator.

Tot

astfel au fost avute în vedere în mod judicios și criteriile legale de

individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat, pe de o parte

la pericolul social generic și concret al faptelor comise, la urmarea

socialmente periculoasă transfigurată și în încrederea celor ce apelează la

serviciul public al justiției, cât și față de datele personale totuși

favorabile ale inculpatului – procuror, anterior datei faptelor fiind

caracterizat pozitiv în mediul profesional.

Se

conchide în sensul că existența unei conduite profesionale și sociale

ireproșabile anterioară faptelor comise evidențiază imposibilitatea obiectivă a

stabilirii unei pedepse mai severe ce se pretinde a fi aplicată, iar tiparul de

tip net pozitiv al personalității inculpatului, configurează garanții pentru un

viitor comportament radical modificat al inculpatului V.V. și, în consecință,

se are în vedere inexistența unor elemente care să justifice majorarea pedepsei

deja stabilită.

B 1) Sub

aspectul primului motiv de critică invocat în recursul declarat de inculpatul V.V.

, prin

care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptelor din două

infracțiuni de luare de mită în două infracțiuni de primire de foloase

necuvenite, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.

Cu titlu

de premisă, pentru examinarea diferențelor ce interesează în vederea unei

judicioase încadrări juridice dată faptelor comise, se reține că prima

instanță, în baza unui examen convingător al mijloacelor de probă administrate

în cauză, respectiv denunțul și declarațiile lui D.G.N., denunțul și

declarațiile lui L.M., procesul verbal de sesizare din oficiu în ceea ce

privește fapta de luare de mită de la L.M. din 24 noiembrie 2008 și procesul

verbal de îndreptare a erorii materiale, procesul verbal din 24 noiembrie 2008

privind consemnarea seriilor bancnotelor și predarea lor denunțătorului în

vederea realizării flagrantului, suportul magnetic tip miniDV, marca SONY și

planșa foto, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de restituire a sumei de 400

lei și planșa foto, adresa nr. 3609329 din 23 noiembrie 2008 emisă de U.M. 0653

Reșița, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de prindere în flagrant, două

suporturi magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce

conține aspecte privind intervenția și planșa foto, procesul verbal de acte

premergătoare din 24 noiembrie 2008, declarațiile inculpatului V.V.,

declarațiile martorilor asistenți F.M.A. și S.G. din 24 noiembrie 2008,

procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de sigilare a autoturismului marca

Volksvvagen Passat cu număr de înmatriculare, procesul verbal din 24 noiembrie

2008 de ridicare în fotocopie a dosarelor nr. 324/P/2008 și nr. 331/P/2008 ale

Parchetului de pe lângă Tribunalul Reșița și fotocopiile acestora, adresa nr. 6372/VI/1/2008

din 27 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reșița și

actele anexă (fișa postului, ordinul nr. 5318/I/7/2008 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Caraș-Severin, ordinul nr. 1862 din 01 septembrie 2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordonanța nr. 5076/II/6/2008

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, ordinele de delegare a

dreptului de semnătură), adresa nr. 6370/II/6/2008 emisă de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Reșița împreună cu fotocopia procesului verbal privind

predarea dosarelor pe care le avea în lucru inculpatul V.V., adresa nr. 98804

din 27 noiembrie 2008 emisă de I.P.J. Caraș-Severin împreună cu fotocopia adresei

nr. 324/P/2008 din 24 noiembrie 2008, adresa nr. 65058 din 11 decembrie 2008

emisă de I.P.J. Caraș-Severin împreună cu fotocopiile adreselor nr. 331/P/2008

din 13 noiembrie 2008 și nr. 1959/P/2008, adresa nr. 289/P/2008 din 02

decembrie 2008 a D.N.A. către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

privind trimiterea legitimației de serviciu emisă pe numele inculpatului V.V.,

procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de percheziție asupra autoturismului

marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare, suportul marca Verbatim tip

DVD-R, inscripționat cu nr. 5 și planșa foto, procesul verbal din 25 noiembrie

2008 de restituire către L.M. a bunurilor date ca mită, adresa nr. 2028/II-1/2008

din 27 noiembrie 2008 emisă de Serviciul Tehnic din cadrul D.N.A., adresa

Vodafone cu nr. 11988 din 09 decembrie 2008, adresa Cosmote cu nr. COS290/CS/10613

din 08 decembrie 2008, procesul verbal de redare a convorbirii purtată în mediu

ambiental între V.V. și D.G.N. și suportul ce conține copia înregistrării

discuției audio-video purtată în mediu ambiental de cei doi, procesul verbal

din 11 decembrie 2008 privind vizionarea înregistrării audio-video efectuată în

mediul ambiental în data de 24 noiembrie 2008, procesul verbal din 28 noiembrie

2008 privind desigilarea plicurilor, toate coroborate cu declarațiile

inculpatului V.V. date atât în faza de urmărire penală, cât și la cercetarea

judecătorească a instanței de fond a stabilit corect situația de fapt imputată,

constând în esență în aceea că la data de 21 noiembrie 2008, inculpatul V.V., a

pretins de la D.G.N. suma de 1.200 RON pentru a-i da soluție favorabilă în

dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului

Caraș-Severin, în care acesta era cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni

la regimul circulației pe drumurile publice, iar în data de 24 noiembrie 2008 a primit de la D.G.N. suma de 800 lei în scopul arătat mai sus, fiind prins în flagrant.

De

asemenea, inculpatul V.V. a pretins de la L.M. și a primit, chiar în ziua

flagrantului, 24 noiembrie 2008, două pungi cu ciuperci și un animal sacrificat

pentru consum (caprină) pentru a da o soluție favorabilă în dosarul nr. 331/P/2008

al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin în care acesta era

cercetat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe

drumurile publice.

Ceea ce

interesează în privința existenței infracțiunii de luare de mită este ca

pretinderea sau, în lipsa acesteia, primirea folosului să fie făcute înainte de

a îndeplini actul privitor la îndatoririle sale de serviciu, întrucât această

conduită infracțională a celui mituit se face tocmai în scopul exercitării

atribuțiilor de serviciu într-un anumit fel dorit de către mituitor, deci

anterior actului; mai mult decât atât, pe latură subiectivă legiuitorul a impus

o intenție calificată prin scop și anume pretinderea, primirea folosului să fie

făcute numai în scopul îndeplinirii actului de serviciu în acord cu cele dorite

de mituitor.

Ori în

speță, din depozițiile denunțătorului L.M. a rezultat că pretinderea bunurilor

a fost efectuată de inculpatul V.V. la data de 13 noiembrie 2008 mai înainte de

ordonanța de scoatere de sub urmărire penală ce îl viza și a fost datată 19

noiembrie 2008, iar în mod simetric la 21 noiembrie 2008 a fost pretinsă suma de 800 sau 900 lei de către recurentul inculpat V.V. de la denunțătorul D.G.N.

pentru a fi dată în aceeași zi o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală

în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.

Astfel,

în primul caz la data de 24 noiembrie 2008 numitul L.M. a formulat un

autodenunț cu privire la faptul că, în urmă cu aproximativ două săptămâni,

inculpatul V.V., i-a pretins un ied și niște ciuperci pentru a-i da o soluție

favorabilă în dosarul penal nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Tribunalului Caraș-Severin în care acesta era cercetat pentru săvârșirea unei

infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, iar în data de 24

noiembrie 2008 a primit iedul și ciupercile pretinse anterior.

În data

de 22 noiembrie 2008, L.M. i-a comunicat telefonic inculpatului, de la numărul

de telefon la nr. faptul că va sosi în Reșița în data de 24 noiembrie 2008. L.M.

a mai arătat că în dimineața zilei de 24 noiembrie 2008, în jurul orelor 09

00

, a fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin, unde s-a

întâlnit cu inculpatul V.V. de la care a primit soluția pronunțată în dosarul

penal nr. 331/P/2008 și căruia i-a spus că i-a adus produsele solicitate,

produse ce se aflau în autoturismul său marca Renault Laguna cu nr. aflat în

parcarea din fața Casei de Cultură. Câteva minute mai târziu, cei doi s-au

întâlnit la autoturismul lui L.M., acesta din urmă mutând produsele aduse din

portbagajul autoturismului său în portbagajul autoturismului inculpatului V.V.,

marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare.

Pe de

altă parte, în ceea ce îl privește pe al doilea denunțător, la data de 23

noiembrie 2008, numitul D.G.N. a formulat un autodenunț din care rezultă că, în

ziua de 21 noiembrie 2008, procurorul V.V. din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalului Caraș-Severin i-a pretins suma de 1.200 RON pentru a-i da o

soluție favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Tribunalului Caraș-Severin în care era cercetat pentru săvârșirea unei

infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Acesta a mai arătat că

urma să se întâlnească cu V.V. la sediul parchetului, în data de 24 noiembrie

2008, în jurul orelor 09

45

, pentru a-i da suma de bani pretinsă.

Având în

vedere denunțul lui D.G.N., au fost efectuate demersuri pentru constatarea

infracțiunii în flagrant.

Astfel,

în data de 24 noiembrie 2008 în jurul orelor 09

50

, D.G.N. s-a

deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin unde,

după ce a fost legitimat de jandarmul ce se afla la intrarea în parchet și a

așteptat mai multe minute, a mers însoțit de inculpatul V.V. în biroul acestuia,

aflat la parterul clădirii în care își desfășura la acea dată activitatea.

Înainte

de a intra în birou, inculpatul V.V. i-a cerut lui D.G.N. să-și lase

telefoanele mobile pe o măsuță de pe hol situată lângă ușa biroului. În birou,

inculpatul V.V. i-a comunicat lui D.G.N. că el este „șeful Secției Urmărire

Penală”, dar soluția pe care o va da trebuie confirmată de primul procuror. Cu

toate acestea, va încerca să îl ajute, discutând în acest sens cu prim

procurorul parchetului „întrucât ar fi păcat să se ajungă în instanță”. În

continuare, inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. „dacă se rezolvă, aveți ...

ăă ... ca să achitați amenda și tot, aveți la dumneavoastră?”, acesta din urmă

confirmându-i că are.

După acest scurt dialog, inculpatul V.V. a părăsit

biroul împreună cu D.G.N. (ultimul fiind lăsat pe hol), după care s-a dus „să

discute cu prim procurorul despre soluția ce urma a fi dată în dosarul penal

nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin”.

La

întoarcere, inculpatul V.V. a intrat din nou cu D.G.N. în biroul său, unde îi

comunică faptul că „a reușit să-l convingă pe prim procuror” că aplicarea unei

sancțiuni cu caracter administrativ în speța în cauză este suficientă,

relatându-i lui D.G.N. inclusiv cuantumul amenzii administrative (1.000.000

ROL) și al cheltuielilor judiciare (300.000 ROL) pe care ar urma să le aplice,

după care i-a cerut să lase „opt” într-un dosar aflat pe birou. Neînțelegând

cuantumul sumei, D.G.N. l-a întrebat pe inculpatul V.V. dacă opt sau nouă

milioane (ROL) trebuie să dea, acesta din urmă confirmând suma de 8 milioane

ROL.

Denunțătorul

D.G.N. a numărat mai multe bancnote pe care le-a așezat în dosarul indicat de

inculpatul V.V.

După

primirea banilor inculpatul i-a pus la dispoziție soluția pe care o avea deja

redactată în dosarul penal nr. 324/P/2008, dându-i din nou explicații cu

privire la amenda administrativă și cheltuielile judiciare aplicate.

De

asemenea, dând dovadă de multă mărinimie și disponibilitate, inculpatul V.V.

i-a explicat faptul că există posibilitatea ca cei de la poliție să îi suspende

permisul de conducere după ce vor primi comunicarea soluției, dar pentru a

evita suspendarea permisului de conducere în perioada sărbătorilor poate, în

această fază, să îi emită o nouă dovadă de prelungire, iar soluția să o dea la

sfârșitul lunii decembrie, modificând data de pe ordonanța deja redactată. În

acest sens, inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. dacă i-a prelungit dovada

când a fost ultima dată la el, respectiv vineri, 21 noiembrie 2008, discuție

din care mai rezultă faptul că inculpatul V.V., în cazul în care îi va prelungi

îi comunicase lui D.G.N. că dacă îi prelungește dovada de circulație îl va

trimite în judecată.

Cu

privire la acest aspect între cei doi a avut loc următorul dialog:

„D.G.N.:

Ați zis că dacă mi-o prelungiți vineri, trebuie să mă băgați, să-mi faceți ...

să mă băgați în instanță?

V.V.:

Da. Păi ... ă ... a ... Da. Au... Da, da, da, da. Nu, că am zis că pre ... dacă

să prelungesc, nu știu exact ce soluție dau. Auziți. Haide... Se poate face și

altceva. Cum se poate face? Deci, asta poate să rămână în dosar, la noi, acum

să vă dau încă o dată o... Să dispun la Poliție să vă prelungesc dovada, ați înțeles? Și ... Să aveți toată perioada ... ă ... de Sărbători, iarăși

asigurată cu asta...”

Inculpatul

V.V. l-a asigurat pe D.G.N. că soluția va fi aceeași și la sfârșitul anului,

„este STAS”, „suntem oameni serioși” și va fi cel mai bine pentru a nu-i afecta

sărbătorile, întrucât comunicarea o va trimite la poliție în luna ianuarie.

După

stabilirea modului în care urmează să procedeze în legătură cu soluționarea

dosarului, inculpatul V.V. i-a solicitat lui D.G.N. să nu povestească nimănui

despre ajutorul dat, totodată înmânându-i cartea sa de vizită: ,,vă dau o carte

de vizită... Sunteți om serios ... ă ... eu vreau ... ă ... ținem legătura și

după. Poate vă mai ... nu știu. Știți cum e, mai apelați la mine, la o chestie

...”, în acest sens urmând doar să îl apeleze și să solicite o audiență.

Înainte de a merge pentru a redacta comunicarea către poliție pentru

prelungirea dovezii de circulație, inculpatul a reiterat discuția referitoare

la modul în care l-a convins pe primul procuror să fie de acord cu soluția

dispusă în dosar:

„ V.V.:

Asta-i ... Deci, când am spus că este așa, sigur rămâne această soluție.

Oricând, oricând vreți să veniți eu vă ... vin și vă dau asta ... Ă ... da

n-are rost să veniți mai devreme de ... ă ... douăzeci și ... Hai, nu douăzeci

și patru, douăzeci și doi. Douăzeci și ... În perioada aia.

D.G.N.:

Douăzeci și doi cred că pică ...

V.V.:

Veniți când vreți, că noi suntem aicea. Asta a rămas așa. Deci e clară. Stați

liniștit, petreceți sărbătorile liniștit, că asta este solu ... Deci, pe lipsa

pericolului social ... ă ... că n-au fost consecințe, că sunteți om serios, că

sunteți cutare ... că ați cooperat ... Deci chestiuni de astea, mă rog. N-au

fost consecințe grave ... Știți cum zic? Și s-a ... Mi-a semnat și amenda aia

foarte bine. Minim-minimorum, ce s-o mai învârtim? Dec, asta așa rămâne, un

milion trei sute.

V.V.: În

instanță ... cu ... și ... Nu, da știi ce se întămplă? Și asta era că e avocat,

e cutare, e, nu știu ce, avocații sunt bandiți. Ă ... Acum ce să zic. Eu nu

prea fac cu cei care nu-i cunosc asta. Da am apucat să-i zic pro ... primului

procuror: domne, vreau să-l ajut pe omul acesta. M-a prins. El a crezut că ...

Vă spun cinstit, a crezut că-i ... ori mi-e rudă ori umplu eu buzunaru.

Și-atunci a zis: Bine, mă.”

Ulterior,

inculpatul V.V., însoțit de denunțător, care a rămas pe hol, a mers în alt

birou pentru a emite adresa către poliție în vederea prelungirii dovezii de

circulație. După redactare, inculpatul i-a înmânat adresa denunțătorului explicându-i

faptul că va trebui să meargă cu documentul la poliție pentru prelungirea

dovezii.

Se

reține așadar că în ambele dosare ale unității de parchet de pe lângă

Tribunalul Caraș Severin nr. 324/P/2008 și nr. 331/P/2008 au soluțiile scrise

cu data de 21 noiembrie 2008, după pretinderea banilor de la D.G.N. și a

bunurilor de la L.M. (pretindere ce a avut loc la data de 13 noiembrie 2008 cu

ocazia emiterii adresei de prelungire a dovezii), dosare ce nu fuseseră predate

la grefă, astfel cum rezultă din adresa nr. 6370/II/6/2008 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Caraș-Severin prin care a fost înaintat procesul verbal de

predare-primire a dosarelor și lucrărilor pe care le avea în lucru inculpatul V.V.,

întocmit în data de 25 noiembrie 2008, după realizarea flagrantului.

Faptul

că inculpatul V.V. modifica datele de emitere a soluțiilor în cele două dosare,

tergiversând astfel soluționarea cauzelor și determinându-i pe cei cercetați să

accepte pretențiile sale, rezultă și din faptul că în dosarele nr. 324/P/2008

și nr.

lin ilor date ca mită, adresa

331/P/2008 există adrese emise în luna octombrie 2008 către I.P.J.

Caraș-Severin – Serviciul Circulație prin care îi înștiința cu privire la

faptul că în cele două dosare  s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față

de D.G.N. și L.M.

Așa

fiind, în mod legal s-a statuat că fapta inculpatului V.V., procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin, care în data de 21

noiembrie 2008 a pretins de la D.G.N. suma de 1.200 RON pentru a-i da o soluție

favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Tribunalului Caraș-Severin în care acesta era cercetat pentru săvârșirea unei

infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, iar în data de 24

noiembrie 2008 a primit de la D.G.N. suma de 800 lei în scopul arătat mai sus,

fiind prins în flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată și modificată, faptă

săvârșită cu intenție directă.

Fapta

inculpatului V.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului

Caraș-Severin, care la data de 13 noiembrie 2008 a pretins de la L.M. și a primit în data de 24 noiembrie 2008 două pungi cu ciuperci și un

animal sacrificat pentru consum pentru a emite o soluție favorabilă în dosarul

nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraș-Severin în care

acesta era cercetat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul

circulației pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată și

modificată, faptă săvârșită cu intenție directă, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

2)

Nu este

fondată nici critica din recursul aceluiași inculpat V.V., în sensul nulității

absolute a tuturor actelor și măsurilor procesuale efectuate de D.N.A. –

Structura Centrală prin încălcarea competenței Serviciului Teritorial Timișoara

al D.N.A., întrucât se constată că, potrivit art. 13 alin. (2) lit. b) din

O.U.G. nr.43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002 și ulterior modificată,

faptele prevăzute de Legea nr. 78/2000 săvârșite de magistrați sunt de

competența Direcției Naționale Anticorupție, care funcționează la nivel

național așa încât, cererea de „desesizare a instanței și trimiterea cauzei la Serviciul Teritorial Timișoara al D.N.A.” în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. este

nefondată și urmează a fi respinsă.

De

altfel, argumentul decisiv este acela că nu există o separație cu privire la

competența materială a Serviciilor Teritoriale ale D.N.A., aceasta exista numai

înainte de modificările legislative din anul 2004.

3)

Nu este

întemeiată nici critica ultimă din recursul inculpatului V.V. prin care se

tinde la achitarea sa datorită lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunilor de luare de mită, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Aceasta

cu referire la infracțiunea de luare de mită de la denunțătorul D.G.N. se

reține că recurentul inculpat a negat săvârșirea acestei fapte, arătând că din

comportamentul lui D.G.N. rezulta faptul că intenționa să dea mită, motiv

pentru care urma să se sesizeze sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de

mită de către acesta, pentru prinderea în flagrant, deși el dăduse soluția. Nu

a știut că acesta a lăsat bani sub un dosar, dar dacă îi găsea, urma să

întocmească un proces verbal de constatare a infracțiunii

Declarația

inculpatului este contrazisă însă de convorbirea purtată în mediu ambiental din

care rezultă că discuția cu privire la soluțiile pe care le poate pronunța în

dosarul nr. 324/P/2008 pe care îl instrumenta a avut loc în data de 21

noiembrie 2008 și a fost condiționată de darea sumei de bani pretinsă și de

neprelungirea dovezii de circulație.

De

altfel, cu ocazia audierii în fața instanței de fond, martorul D.G.N. a

reiterat aspectele menționate mai sus.

Tot

astfel cu referire la infracțiunea de luare de mită de la denunțătorul L.M. se

are în vedere că acesta a fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului

Caraș-Severin (ce se află în același sediu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria

Reșița) în zilele de 13 noiembrie 2008 și 24 noiembrie 2008, așa cum rezultă

din mențiunile efectuate în registrul de intrare de la jandarmul de serviciu

(adresa nr. 6370/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin).

De altfel, la data de 13 noiembrie 2008, lui L.M. i-a fost emisă adresă de

către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin pentru prelungirea dovezii

de circulație, aceasta rezultând din comunicarea nr. 65058 din 11 decembrie 2008 a I.P.J. Caraș-Severin la care se află anexată o fotocopie a adresei nr. 331/P/2008 din 13

noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin semnată de

inculpatul V.V. în numele prim procurorului parchetului.

Din

listingul (desfășurătorul) aferent postului telefonic cu numărul de apel rezultă

că la data de 22 noiembrie 2008, orele 10

12

și nu 21 noiembrie 2008, a avut loc apelul telefonic la numărul, ce este utilizat de inculpatul V.V., astfel cum rezultă

din declarația acestuia din urmă, din cartea de vizită dată lui D.G.N. și din

adresa nr. 2028/II-1/2008 a Serviciului Tehnic din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție. Tot din adresa nr. 2028/II-1/2008 a Serviciului Tehnic din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție rezultă că numărul de telefon aparține lui L.M.

Inculpatul V.V. a negat și săvârșirea acestei fapte,

recunoscând însă că s-a întâlnit în dimineața zilei de 24 noiembrie 2008 cu L.M.

căruia i-a dat un exemplar al soluției pronunțate în dosarul nr. 331/P/2008, pe

care îl instrumenta și care i-ar fi comunicat că i-a adus niște ciuperci.

Neconsiderând că „au o valoare patrimonială” a fost de acord să le primească,

motiv pentru care s-a deplasat cu autoturismul său la locul unde era parcat

autoturismul lui L.M., unde, după ce a deschis portbagajul autoturismului, „a

plecat neștiind că acesta a pus în portbagaj și un ied sau miel sacrificat”,

portbagajul urmând să fie închis de L.M.

Nici

această declarație nu poate fi luată în considerare, având în vedere că un

dosar este considerat soluționat atunci când este efectiv predat la

compartimentul grefă cu dovada de predare. Altminteri, în condițiile în care

dosarul se mai afla la el (fiind găsit pe biroul său cu ocazia intervenției

organelor de urmărire penală) în birou exista oricând posibilitatea să îi

modifice soluția sau data de pe soluție, punând în acest sens o dată anterioară

sau ulterioară.

Urmează

ca în baza art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin.

(1) C. proc. pen., să se compute prevenția recurentului inculpat V.V. de la 24

noiembrie 2008 la zi.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Constanța și inculpatul V.V., împotriva sentinței penale nr. 59/P din 30

aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 24 noiembrie 2008 la 01 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Constanța, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.