ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 483/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 483/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele dosarului

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin

sentința penală nr. 231 din 29 mai 2007, l-a condamnat pe inculpatul

V.D.K.T.L.B., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.

Pe durata executării

principale, conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la

art. 178 din Legea nr. 141/1997 și prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

Conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive executată

de la 11 iunie 2005 până la 18 aprilie 2006.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a „obligării de a nu părăsi

țara” luată față de inculpat prin încheierea din 12 aprilie 2006.

Conform art. 350 alin.

(1) teza a I-a C. proc. pen., raportat la art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o

durată de 30 zile cu începere de la data încarcerării.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C.

pen. și art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

În temeiul art. 17

alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și

distrugerea cantităților de 101,138 kilograme cocaină și 5,365 kg ambalaje cum

și a cantității de 5 grame cocaină contraprobă, rămasă în urma

indisponibilizării la I.G.P.R.

S-a dispus restituirea

către inculpatul V.D.K.T.L.B. sumei de 1420 euro consemnată la B.C.R., sucursala

Unirea, conform ordinului de încasare nr. 87116 din 14 iunie 2005.

Instanța de fond a fost

investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. prin care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților V.D.K.T.L.B. și D.M.

La

data de 08 iunie 2005 a fost înregistrată la C.D.C. al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., lucrarea nr. 02052/2005,

din care rezultă că, în luna martie

2005

au

fost expediate pe cale maritimă, 3

containere din Panama către România (prin

Portul

Algeciras - Spania), containere care conțineau faină de pește, existând indicii

că, în aceste containere se află disimulată o cantitate mare de droguri

de

mare risc, respectiv cocaină.

Două

dintre containere (G. 2048137 și M. 2912610) au

fost

expediate de către G.S.F., A.M.E.,

C.

de

P.

și aveau ca destinatară SC R. SRL din Cluj Napoca, F. Florești ca și persoană

de contact pe inculpatul D.M.

Aceste

două containere au ajuns în Portul Constanța la data

de

26

aprilie 2005, fiind transportate cu nava M.A. sub pavilion egiptean.

Cel

de-al treilea container (M. 22476666) avea același destinatar, expeditorul

fiind G.S.F., A.M.E., C.

de

P., transportatorul fiind M.I.E.C.P.B.

,

C.F.,

P., și a fost descărcat în Portul Constanța la data de 16 mai 2005.

Din

verificările efectuate s-a constatat că, firma expeditoare nu există în Panama,

o firmă cu aceeași denumire „G.S.F.” existând în Mexic.

În

baza informațiilor deținute, la data de 09 iunie 2005, a fost efectuat

un

control

asupra conținutului celor trei containere, de către procurori din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – D.I.I.C.O.T.,

împreună cu lucrători de poliție judiciara din cadrul C.Z.C.C.O.A. Constanța și

lucrători vamali din cadrul D.R.V. Constanța – S.S.C.V., ocazie cu care, în

containerul nr. M. 2476666 care conținea 400 saci cu făină de pește, în 10

dintre sacii amplasați în ultimule două rânduri, s-au găsit, disimulate în

faină de pește, 98 calupuri de diverse mărimi și greutăți cu o substanță

pulverulentă de culoare albă.

Conform

raportului de constatare tehnico, științifică nr. 213340 din 10 iunie 2005 al

specialiștilor din cadrul L.G.P.R. – L.A.F.C.D., proba ridicată din cele 98

calupuri conținea cantitatea netă de 101,15 Kg cocaină

.

Potrivit

probelor administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat faptul că cele 3

containere cu faină de pește au fost comandate în Panama de către SC R. SRL din

Cluj Napoca, F. Florești, al cărei administrator este inculpatul D.M.

Cel

care a indicat datele de identificare ale furnizorului, respectiv A.S. I.N.C.,

G.S.F., A.M.E., C. de P. a fost inculpatul V.D.K.T.L.B. care se afla în relații

de afaceri cu inculpatul D.M. încă din anul 1992.

În

urma verificărilor efectuate prin intermediul ofițerului de legătură olandez, a

rezultat faptul că, inculpatul V.D.K.T.L.B. este cunoscut cu antecedente

penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare în anul 2002 de către autoritățile

judiciare din Belgia, pentru importul de 1000 Kg de marijuana din Nigeria.

De

asemenea, în urma verificării numerelor de telefon din agenda găsită asupra

inculpatului V.D.K.T.L.B. s-a stabilit că, acesta se află în relație cu mai

multe persoane cunoscute cu antecedente penale pentru încălcarea Legii

drogurilor din Olanda.

Ulterior,

s-a mai stabilit în cursul cercetărilor că, inculpații V.D.K.T.L.B. și D.M.,

s-au ocupat de „procurarea” documentelor necesare la întocmirea formalităților

de import întru cele trei containere, sens în care, au falsificat mai multe

înscrisuri în scopul de a crea aparența că, acestea au fost emise de

autoritățile competente n țara de export, respectiv Panama.

Această

împrejurare este dovedită prin aceea că, la data de 16 iunie 2005, cu ocazia

depistării sale, asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. au fost găsite mai multe coli

de format A4, pe care erau fixate impresiuni de ștampile ale autorităților din

Panama, precum și semnături indescifrabile.

Înscrisurile

urmau a

fi

folosite la întocmirea în

fals a certificatului sanitar în vederea folosirii acestuia pentru realizarea

importului și ridicarea celor trei containere cu faină de pește din Portul

Constanța.

De

altfel, inculpatul V.D.K.T.L.B., recunoaște că a realizat impresiunile de

ștampilă și semnăturile susmenționate prin scanarea de pe documente originale

puse la dispoziție de inculpatul D.M. și le-a trimis prin fax inculpatului D.M.

la R. SRL Cluj Napoca.

Certificatul

sanitar întocmit în fals a fost trimis prin fax de la R. SRL Cluj la P.I.F. Constanța

și de aici la comisionarul vamal R. Constanța. La acest comisionar vamal,

documentul a fost găsit și ridicat, cu amprenta faxului de la care au fost

transmise, respectiv SC R. Cluj Napoca.

Având

în vedere că, pentru realizarea importului era necesară prezentarea către

autoritățile vamale a acestui document în original, la solicitarea inculpatului

D.M., cu o zi înainte de data fixată pentru întocmirea formalităților

de

import și ridicarea containerelor, inculpatul V.D.K.T.L.B. a

sosit în România având asupra sa colile de format A4, pe care erau fixate

impresiunile de ștampile ale autorităților din Panama, precum

și

semnăturile indescifrabile, acestea

urmând a

fi

folosite la întocmirea

unul certificata sanitar veterinar „original”.

Este

de menționat faptul că, în cursul cercetărilor, la SC R. SRL Cluj nu a mai

găsit acest document, care a fost transmis prin fax așa cum

am

arătat

anterior, printre actele referitoare la importul celor trei containere cu făină

de pește, în condițiile în care la sediul firmei au fost păstrate toate

documentele, chiar și în fotocopie.

Raportul

de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 226.275 din 27 august 2005

al S.C.D.G.P. a Municipiului București, întocmit în cauză a concluzionat că,

„impresiunile de ștampile și semnăturile existente pe cele 9 file de format A4

găsite asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. au fost realizate după originalul

certificatului fito-sanitar nr. 39685 eliberat de autoritățile din Republica

Panama, prin scanare, editare computerizată și imprimare cu o imprimantă

electronică cu jet de cerneală, tip full color”.

Prima instanță evaluând

probele strânse la urmărirea penală cum și cele administrate în cursul

cercetării judecătorești cu respectarea principiului nemijlocirii,

contradictorialității și publicității a stabilit o situație de fapt diferită de

cea anterior expusă, potrivit căreia inculpatul

V.D.K.T.L.B. este singurul care a desfășurat activități

materiale infracționale care caracterizează sub raport obiectiv și subiectiv,

infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri în forma prevăzută de

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, în cauză s-a probat

în afara oricărui dubiu, că inculpatul

V.D.K.T.L.B. este cel care a contactat nemijlocit „furnizorul”

drogurilor din țara de origine Panama, situație recunoscută de acesta și

confirmată de faptul că el a intrat în posesia documentelor ce însoțeau marfa,

făină de pește, în care a fost disimulată cantitatea de cocaină cum și cheilor

care asigurau integritatea containerelor, și datelor de „identificare” ale

firmei expeditoare care în realitate nu exista.

Relevante

în acest sens sunt declarațiile inculpatului V.D.K.T.L.B. care a recunoscut că

a luat legătura cu firma din Panama, de la care a primit documentele legate de

import.

În

apărare, inculpatul a susținut că reprezentanții firmei panameze l-au întrebat

dacă pot să introducă în containere mijloace financiare, respectiv bani, că a

fost supus unor amenințări atât el cât și familia, condiții în care a venit în

România unde trebuia să urmeze instrucțiuni din partea unor persoane

necunoscute, aspect pe care nu l-a făcut cunoscut inculpatului D.M., convins că

în containere erau bani și nu droguri.

Privitor

la inculpatul D.M., reține prima instanță că nu s-a făcut dovada certă a

activității materiale infracționale descrisă în actul de sesizare.

Astfel,

potrivit martorelor S.G., P.I.T., P.S.E.F., O.G., inculpatul V.D.K.T.L.B. a

fost cel care a intermediat importul de făină de pește, corespondența dintre SC

R. SRL Cluj și firma exportatoare făcându-se la datele de identificare

transmise de acestea.

Marfa

urma să fie depozitată la firmă pentru o perioadă de carantină parte din ea

urmând să fie vândută la o firmă din Brăila.

Acest ultim aspect este

confirmat de martorul P.E. care deținea o firmă având ca obiect de activitate

importul de făină de pește. Între martor și inculpatul D.M., până la sosirea

celor trei containere se încheiase o înțelegere, în sensul ca martorul să

cumpere un container chiar două, fără să se precizeze care din containere urmau

să fie transportate direct la Brăila pentru a se economisi cheltuielile.

Interesul inculpatului D.M.

în realizarea formalităților de vămuire, s-a apreciat că nu constituie o dovadă

că acesta cunoștea despre existența drogurilor, cu atât mai mult cu cât

formalitățile vizau primele două containere sosite în port și nu pe al treilea

în care erau ascunse drogurile.

În acest sens, martorii

audiați în cauză au arătat că inculpatul D.M. nu s-a arătat foarte interesat de

cel de-al treilea container venit mai târziu.

Concluzionând, prima

instanță reține că probele administrate nu dovedesc că inculpatul cu intenție

directă a introdus în țară droguri de mare risc, disimulate în făină de pește

ce a constituit obiectul infracțiunilor intermediat și realizat de inculpatul

V.D.K.T.L.B. din Panama.

În

opinia instanței, probele nu au evidențiat o implicare a inculpatului D.M. în

activitatea de introducere în țară a drogurilor, intenția acestuia fiind doar

aceea de a importa făină de pește în condiții avantajoase.

Referitor

la infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals material în

înscrisuri oficiale, reținută în rechizitor ca săvârșită de inculpatul V.D.K.T.L.B.

în calitate de autor și de inculpatul D.M. în calitate de complice, Tribunalul

Constanța constată următoarele:

Singurele

falsuri sunt niște coli format A4 găsite asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. pe

care se aflau impresiunile unor ștampile și semnături ale autorităților din

Panama, impresiuni ce urmau a fi scanate pe eventuale acte vamale, în acest mod

urmând să plăsmuiască în fals acte care justificau importul containerelor.

Aceste coli în opinia

instanței de fond nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 C. pen.,

scanarea ștampilelor neputând fi interpretată drept una din modalitățile

contrafacere sau alterare a unui înscris oficial în sensul prevăzut de art. 288

alin. (1) C. pen.

Cât privește certificatul

sanitar-veterinar despre care actul de inculpare reține că este fals, s-a

stabilit prin declarația martorului P.M.S., că era emis de autoritatea

sanitar-veterinară din țara de origine, respectiv Panama, neputând fi însă

folosit întrucât nu reprezenta exemplarul original ci o copie transmisă prin

fax.

În raport de aceste probe,

s-a concluzionat că faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., comisă în forma

autoratului sau complicității dispunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cum în cauză nu s-a stabilit

că certificatul sanitar-veterinar ar fi fost falsificat, iar obiectul material

al infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr.

141/1997 în formă consumată sau rămasă în faza de tentativă îl constituie

tocmai documentele vamale de transport sau comerciale pretins falsificate

folosite la autoritatea vamală, s-a dispus achitarea inculpaților și pentru

aceste infracțiuni în baza aceluiași temei juridic, art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În termen legal, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul

V.D.K.T.L.B. au declarat apel.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Constanta, prin procurorul de ședința, a precizat ca

motivele de apel, vizează greșita achitare a celor doi inculpați, hi esența, se

susține ca din probe rezulta ca, inculpatul D.M. a efectuat acte materiale

pentru introducerea in tara de droguri, prin disimulare, in faina de peste si

transportata in containere.

Se

mai susține ca, cei doi se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzuta de

art. 288 C. pen., in forma autoratului și respectiv a complicității, deoarece

certificatul sanitar veterinar, este un document vamal, act, in baza căruia s-a

putut introduce in tara faina de peste. Se mai susține ca acesta a fost

falsificat de inculpatul V.D.K.T.L.B. cu concursul inculpatului D.M.

Motivele

de apel, vizează si individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.D.K.T.L.B.

Se

susține că, aceasta este intr-un cuantum prea mic, raportat la pericolul social

ridicat al faptei, pericol care rezulta din cantitatea mare de droguri si din

faptul că drogurile făceau parte din categoria celor de mare risc. Pericolul

social ridicat al aceluiași inculpat, trebuie apreciat si în raport de poziția

procesuală a acestuia. Acestuia i-a fost aplicata măsura obligării de a nu

părăsi țara, iar la scurt timp, cu rea credință, a părăsit țara.

În

consecință, se susține că, in mod greșit s-au reținut pentru acesta

circumstanțe atenuante.

Apelantul

inculpat V.D.K.T.L.B., în criticile aduse oral hotărârii apelate, susține că în

mod greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece probele administrate și avute în

vedere la pronunțarea acestei hotărâri, nu sunt certe și concludente în

dovedirea faptelor și vinovăției lui. Orice dubiu profită inculpatului.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 67/ P din 10 iunie 2008, a respins, ca nefondate,

apelurile apreciind că în raport de situația de fapt stabilită printr-o corectă

evaluare a probelor s-a dovedit doar vinovăția inculpatului

V.D.K.T.L.B. în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

pedeapsa la care a fost condamnat stabilită sub limita minimă prevăzută de

textul incriminator corespunde

pericolului social al infracțiunii

și datelor care circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut cu

antecedente penale în România.

Împotriva deciziei Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul

V.D.K.T.L.B. au declarat recurs, reiterând aceleași

critici de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel.

Examinând

recursurile cu judecarea cărora a fost investită, prin prisma cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen.,

se constată fondat recursul parchetului numai sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate inculpatului V.D.K.T.L.B. pentru

infracțiunea reținută în sarcina sa în raport de probele administrate.

Potrivit

art. 63 alin. (2) C. pen. „probele nu au o valoare mai dinainte stabilită”.

Aprecierea fiecăruia se face de către organul de urmărire penală și de instanța

de judecată potrivit convingerii formate în urma tuturor probelor administrate.

Criteriul

determinant în aprecierea probelor administrate și implicit soluționarea

acțiunii penale, îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, indiferent

de momentul procesual căruia îi aparțin sau de organul care le administrează.

Probele

administrate în cauză, atât în faza nepublică a urmăririi penale cât și în

cursul cercetării judecătorești analizate pe larg în considerentele sentinței,

nu dovedesc în mod cert, dincolo de orice dubiu, temeinicia acuzațiilor aduse

inculpatului D.M. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și prin urmare nu sunt apte să

răstoarne prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestuia.

Împrejurarea

că inculpatul era beneficiarul celor trei containere, și a făcut demersurile

necesar ridicării acestora din port, nu este de natură în lipsa altor probe, să

convingă că de conivență cu inculpatul V.D.K.T.L.B. au realizat importul de

făină de pește, doar ca în acest mod să poată introduce în țară cantitatea de

100 kg cocaină drog disimulat într-unul din containere.

Succesiunea

în timp a discuțiilor dintre inculpați, privitor la importul de făină de pește,

așa cum a fost relatată de angajații firmei administrată de D.M., și descrisă

în detaliu de prima instanță, confirmă că, singurul care a săvârșit trafic

ilicit internațional de droguri de mare risc, este inculpatul V.D.K.T.L.B.

Acesta a „identificat” firma exportatoare de făină de pește, a intermediat

relația comercială cu SC R. SRL Cluj, primind cheile containerelor.

Apărările

formulate în sensul că nu bănuia că vor fi introduse în containere droguri ci

bani, motiv pentru care nu l-a încunoștința pe inculpatul D.M. sunt de

nereținut și vin să întărească convingerea instanței că inculpatul V.D.K.T.L.B.,

profitând de cererea de a intermedia importul de făină de pește solicitat de D.M.,

a introdus cantitatea de cocaină descoperită de organele de urmărire penală.

Față

de cele expuse, instanța de fond corect a dispus achitarea inculpatului D.M.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

Referitor

la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288

alin. (1) C. pen., pe lângă argumentele exprimate în considerentele ambelor

hotărâri care motivează corect achitarea ambilor inculpați în baza aceluiași

temei juridic, art. 10 lit. d) C. proc. pen., se impune a se adăuga

următoarele.

Situația

premisă presupusă de săvârșirea acestei infracțiuni nu poate fi concepută fără

preexistența unei stări de fapt sau de drept care să impună, să facă necesară

sau să justifice întocmirea unui înscris oficial care falsificat creează

garanția autenticității.

În

speță, certificatul sanitar transmis prin fax, pretins ca înscris oficial

falsificat prin plăsmuire nu era originalul, o copie legalizată sau certificată

singurele forme care aveau aptitudinea de a produce efecte juridice, respectiv

legalitatea importului și permiteau ridicarea containerelor de către

beneficiar.

În

condițiile descrise, prima instanță legal a motivat și temeinic a dispus

achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C.

pen., săvârșită în forma autoratului de inculpatul V.D.K.T.L.B. și sub forma

complicității față de inculpatul D.M. cum și pentru infracțiunea de tentativă

la infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prevăzută

de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Singura

critică întemeiată din recursul parchetului este cea care vizează greșita

individualizare a pedepsei aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sub

limita minimă prevăzută de textul încriminator în condițiile în care nu se

justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia.

Așa

cum rezultă din lucrările dosarului inculpatul a fost condamnat în Belgia

pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune la o pedeapsă de 3 ani

închisoare. Cantitatea mare de droguri introdusă în țară, modalitatea în care a

fost concepută comiterea ei, atitudinea procesuală caracterizată prin încercări

de zădărnicire a aflării adevărului prin apărări care nu s-au verificat, sunt

circumstanțe reale și personale ignorate de instanțe de fond atunci când a

redus pedeapsa principală sub limita minimă.

În

consecință, în temeiul art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen.,

recursul parchetului va fi admis, se vor casa ambele hotărâri numai sub

aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatului V.D.K.T.L.B. a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2), circumstanțe pe care

le înlătură. Rejudecând cauza sub acest aspect, se va majora pedeapsa la 11 ani

închisoare considerată de natură să corespundă scopului enunțat de art. 52 C.

pen., și să răspundă tuturor criteriilor legale de individualizare.

Pentru

considerentele arătate, recursul inculpatului V.D.K.T.L.B. va fi respins, ca

nefondat, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Vor

fi menținute restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr.

67/ P din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 231 din 29 mai 2007 a Tribunalului Constanța, secția penală,

numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B.

Înlătură aplicarea

dispozițiilor prevăzute de art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului V.D.K.T.L.B. de la 6 ani închisoare la 11 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul intimat inculpat V.D.K.T.L.B. împotriva

aceleiași decizii.

Obligă recurentul intimat

inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 februarie 2009.