ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 483/2009

Asupra recursurilor de față; Examinând actele dosarului constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 231 din 29 mai 2007, l-a condamnat pe inculpatul V.D.K.T.L.B., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen. Pe durata executării principale, conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 și prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive executată de la 11 iunie 2005 până la 18 aprilie 2006. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a „obligării de a nu părăsi țara” luată față de inculpat prin încheierea din 12 aprilie 2006. Conform art. 350 alin. (1) teza a I-a C. proc. pen., raportat la art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o durată de 30 zile cu începere de la data încarcerării. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

și art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997. În temeiul art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantităților de 101,138 kilograme cocaină și 5,365 kg ambalaje cum și a cantității de 5 grame cocaină contraprobă, rămasă în urma indisponibilizării la I.G.P.R. S-a dispus restituirea către inculpatul V.D.K.T.L.B. sumei de 1420 euro consemnată la B.C.R., sucursala Unirea, conform ordinului de încasare nr. 87116 din 14 iunie 2005. Instanța de fond a fost investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților V.D.K.T.L.B. și D.M.

La data de 08 iunie 2005 a fost înregistrată la C.D.C. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., lucrarea nr. 02052/2005, din care rezultă că, în luna martie 2005 au fost expediate pe cale maritimă, 3 containere din Panama către România (prin Portul Algeciras - Spania), containere care conțineau faină de pește, existând indicii că, în aceste containere se află disimulată o cantitate mare de droguri de mare risc, respectiv cocaină. Două dintre containere (G. 2048137 și M. 2912610) au fost expediate de către G.S.F., A.M.E., C. de P. și aveau ca destinatară SC R. SRL din Cluj Napoca, F. Florești ca și persoană de contact pe inculpatul D.M. Aceste două containere au ajuns în Portul Constanța la data de 26 aprilie 2005, fiind transportate cu nava M.A.

sub pavilion egiptean. Cel de-al treilea container (M. 22476666) avea același destinatar, expeditorul fiind G.S.F., A.M.E., C. de P., transportatorul fiind M.I.E.C.P.B. , C.F., P., și a fost descărcat în Portul Constanța la data de 16 mai 2005. Din verificările efectuate s-a constatat că, firma expeditoare nu există în Panama, o firmă cu aceeași denumire „G.S.F.” existând în Mexic. În baza informațiilor deținute, la data de 09 iunie 2005, a fost efectuat un control asupra conținutului celor trei containere, de către procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – D.I.I.C.O.T., împreună cu lucrători de poliție judiciara din cadrul C.Z.C.C.O.A. Constanța și lucrători vamali din cadrul D.R.V.

Constanța – S.S.C.V., ocazie cu care, în containerul nr. M. 2476666 care conținea 400 saci cu făină de pește, în 10 dintre sacii amplasați în ultimule două rânduri, s-au găsit, disimulate în faină de pește, 98 calupuri de diverse mărimi și greutăți cu o substanță pulverulentă de culoare albă. Conform raportului de constatare tehnico, științifică nr. 213340 din 10 iunie 2005 al specialiștilor din cadrul L.G.P.R. – L.A.F.C.D., proba ridicată din cele 98 calupuri conținea cantitatea netă de 101,15 Kg cocaină . Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat faptul că cele 3 containere cu faină de pește au fost comandate în Panama de către SC R. SRL din Cluj Napoca, F. Florești, al cărei administrator este inculpatul D.M.

Cel care a indicat datele de identificare ale furnizorului, respectiv A.S. I.N.C., G.S.F., A.M.E., C. de P. a fost inculpatul V.D.K.T.L.B. care se afla în relații de afaceri cu inculpatul D.M. încă din anul 1992. În urma verificărilor efectuate prin intermediul ofițerului de legătură olandez, a rezultat faptul că, inculpatul V.D.K.T.L.B. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare în anul 2002 de către autoritățile judiciare din Belgia, pentru importul de 1000 Kg de marijuana din Nigeria. De asemenea, în urma verificării numerelor de telefon din agenda găsită asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. s-a stabilit că, acesta se află în relație cu mai multe persoane cunoscute cu antecedente penale pentru încălcarea Legii drogurilor din Olanda.

Ulterior, s-a mai stabilit în cursul cercetărilor că, inculpații V.D.K.T.L.B. și D.M., s-au ocupat de „procurarea” documentelor necesare la întocmirea formalităților de import întru cele trei containere, sens în care, au falsificat mai multe înscrisuri în scopul de a crea aparența că, acestea au fost emise de autoritățile competente n țara de export, respectiv Panama. Această împrejurare este dovedită prin aceea că, la data de 16 iunie 2005, cu ocazia depistării sale, asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. au fost găsite mai multe coli de format A4, pe care erau fixate impresiuni de ștampile ale autorităților din Panama, precum și semnături indescifrabile. Înscrisurile urmau a fi folosite la întocmirea în fals a certificatului sanitar în vederea folosirii acestuia pentru realizarea importului și ridicarea celor trei containere cu faină de pește din Portul Constanța.

De altfel, inculpatul V.D.K.T.L.B., recunoaște că a realizat impresiunile de ștampilă și semnăturile susmenționate prin scanarea de pe documente originale puse la dispoziție de inculpatul D.M. și le-a trimis prin fax inculpatului D.M. la R. SRL Cluj Napoca. Certificatul sanitar întocmit în fals a fost trimis prin fax de la R. SRL Cluj la P.I.F. Constanța și de aici la comisionarul vamal R. Constanța. La acest comisionar vamal, documentul a fost găsit și ridicat, cu amprenta faxului de la care au fost transmise, respectiv SC R. Cluj Napoca. Având în vedere că, pentru realizarea importului era necesară prezentarea către autoritățile vamale a acestui document în original, la solicitarea inculpatului D.M., cu o zi înainte de data fixată pentru întocmirea formalităților de import și ridicarea containerelor, inculpatul V.D.K.T.L.B.

a sosit în România având asupra sa colile de format A4, pe care erau fixate impresiunile de ștampile ale autorităților din Panama, precum și semnăturile indescifrabile, acestea urmând a fi folosite la întocmirea unul certificata sanitar veterinar „original”. Este de menționat faptul că, în cursul cercetărilor, la SC R. SRL Cluj nu a mai găsit acest document, care a fost transmis prin fax așa cum am arătat anterior, printre actele referitoare la importul celor trei containere cu făină de pește, în condițiile în care la sediul firmei au fost păstrate toate documentele, chiar și în fotocopie. Raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 226.275 din 27 august 2005 al S.C.D.G.P. a Municipiului București, întocmit în cauză a concluzionat că, „impresiunile de ștampile și semnăturile existente pe cele 9 file de format A4 găsite asupra inculpatului V.D.K.T.L.B.

au fost realizate după originalul certificatului fito-sanitar nr. 39685 eliberat de autoritățile din Republica Panama, prin scanare, editare computerizată și imprimare cu o imprimantă electronică cu jet de cerneală, tip full color”. Prima instanță evaluând probele strânse la urmărirea penală cum și cele administrate în cursul cercetării judecătorești cu respectarea principiului nemijlocirii, contradictorialității și publicității a stabilit o situație de fapt diferită de cea anterior expusă, potrivit căreia inculpatul V.D.K.T.L.B. este singurul care a desfășurat activități materiale infracționale care caracterizează sub raport obiectiv și subiectiv, infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri în forma prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, în cauză s-a probat în afara oricărui dubiu, că inculpatul V.D.K.T.L.B. este cel care a contactat nemijlocit „furnizorul” drogurilor din țara de origine Panama, situație recunoscută de acesta și confirmată de faptul că el a intrat în posesia documentelor ce însoțeau marfa, făină de pește, în care a fost disimulată cantitatea de cocaină cum și cheilor care asigurau integritatea containerelor, și datelor de „identificare” ale firmei expeditoare care în realitate nu exista. Relevante în acest sens sunt declarațiile inculpatului V.D.K.T.L.B. care a recunoscut că a luat legătura cu firma din Panama, de la care a primit documentele legate de import.

În apărare, inculpatul a susținut că reprezentanții firmei panameze l-au întrebat dacă pot să introducă în containere mijloace financiare, respectiv bani, că a fost supus unor amenințări atât el cât și familia, condiții în care a venit în România unde trebuia să urmeze instrucțiuni din partea unor persoane necunoscute, aspect pe care nu l-a făcut cunoscut inculpatului D.M., convins că în containere erau bani și nu droguri. Privitor la inculpatul D.M., reține prima instanță că nu s-a făcut dovada certă a activității materiale infracționale descrisă în actul de sesizare. Astfel, potrivit martorelor S.G., P.I.T., P.S.E.F., O.G., inculpatul V.D.K.T.L.B. a fost cel care a intermediat importul de făină de pește, corespondența dintre SC R. SRL Cluj și firma exportatoare făcându-se la datele de identificare transmise de acestea.

Marfa urma să fie depozitată la firmă pentru o perioadă de carantină parte din ea urmând să fie vândută la o firmă din Brăila. Acest ultim aspect este confirmat de martorul P.E. care deținea o firmă având ca obiect de activitate importul de făină de pește. Între martor și inculpatul D.M., până la sosirea celor trei containere se încheiase o înțelegere, în sensul ca martorul să cumpere un container chiar două, fără să se precizeze care din containere urmau să fie transportate direct la Brăila pentru a se economisi cheltuielile. Interesul inculpatului D.M. în realizarea formalităților de vămuire, s-a apreciat că nu constituie o dovadă că acesta cunoștea despre existența drogurilor, cu atât mai mult cu cât formalitățile vizau primele două containere sosite în port și nu pe al treilea în care erau ascunse drogurile.

În acest sens, martorii audiați în cauză au arătat că inculpatul D.M. nu s-a arătat foarte interesat de cel de-al treilea container venit mai târziu. Concluzionând, prima instanță reține că probele administrate nu dovedesc că inculpatul cu intenție directă a introdus în țară droguri de mare risc, disimulate în făină de pește ce a constituit obiectul infracțiunilor intermediat și realizat de inculpatul V.D.K.T.L.B. din Panama. În opinia instanței, probele nu au evidențiat o implicare a inculpatului D.M. în activitatea de introducere în țară a drogurilor, intenția acestuia fiind doar aceea de a importa făină de pește în condiții avantajoase. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, reținută în rechizitor ca săvârșită de inculpatul V.D.K.T.L.B.

în calitate de autor și de inculpatul D.M. în calitate de complice, Tribunalul Constanța constată următoarele: Singurele falsuri sunt niște coli format A4 găsite asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. pe care se aflau impresiunile unor ștampile și semnături ale autorităților din Panama, impresiuni ce urmau a fi scanate pe eventuale acte vamale, în acest mod urmând să plăsmuiască în fals acte care justificau importul containerelor. Aceste coli în opinia instanței de fond nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 C. pen., scanarea ștampilelor neputând fi interpretată drept una din modalitățile contrafacere sau alterare a unui înscris oficial în sensul prevăzut de art. 288 alin. (1) C. pen.

Cât privește certificatul sanitar-veterinar despre care actul de inculpare reține că este fals, s-a stabilit prin declarația martorului P.M.S., că era emis de autoritatea sanitar-veterinară din țara de origine, respectiv Panama, neputând fi însă folosit întrucât nu reprezenta exemplarul original ci o copie transmisă prin fax. În raport de aceste probe, s-a concluzionat că faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., comisă în forma autoratului sau complicității dispunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cum în cauză nu s-a stabilit că certificatul sanitar-veterinar ar fi fost falsificat, iar obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în formă consumată sau rămasă în faza de tentativă îl constituie tocmai documentele vamale de transport sau comerciale pretins falsificate folosite la autoritatea vamală, s-a dispus achitarea inculpaților și pentru aceste infracțiuni în baza aceluiași temei juridic, art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul V.D.K.T.L.B. au declarat apel. Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, prin procurorul de ședința, a precizat ca motivele de apel, vizează greșita achitare a celor doi inculpați, hi esența, se susține ca din probe rezulta ca, inculpatul D.M.

a efectuat acte materiale pentru introducerea in tara de droguri, prin disimulare, in faina de peste si transportata in containere. Se mai susține ca, cei doi se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 288 C. pen., in forma autoratului și respectiv a complicității, deoarece certificatul sanitar veterinar, este un document vamal, act, in baza căruia s-a putut introduce in tara faina de peste. Se mai susține ca acesta a fost falsificat de inculpatul V.D.K.T.L.B. cu concursul inculpatului D.M. Motivele de apel, vizează si individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.D.K.T.L.B. Se susține că, aceasta este intr-un cuantum prea mic, raportat la pericolul social ridicat al faptei, pericol care rezulta din cantitatea mare de droguri si din faptul că drogurile făceau parte din categoria celor de mare risc.

Pericolul social ridicat al aceluiași inculpat, trebuie apreciat si în raport de poziția procesuală a acestuia. Acestuia i-a fost aplicata măsura obligării de a nu părăsi țara, iar la scurt timp, cu rea credință, a părăsit țara. În consecință, se susține că, in mod greșit s-au reținut pentru acesta circumstanțe atenuante. Apelantul inculpat V.D.K.T.L.B., în criticile aduse oral hotărârii apelate, susține că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece probele administrate și avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri, nu sunt certe și concludente în dovedirea faptelor și vinovăției lui. Orice dubiu profită inculpatului. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 67/ P din 10 iunie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile apreciind că în raport de situația de fapt stabilită printr-o corectă evaluare a probelor s-a dovedit doar vinovăția inculpatului V.D.K.T.L.B.

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pedeapsa la care a fost condamnat stabilită sub limita minimă prevăzută de textul incriminator corespunde pericolului social al infracțiunii și datelor care circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale în România. Împotriva deciziei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul V.D.K.T.L.B. au declarat recurs, reiterând aceleași critici de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel. Examinând recursurile cu judecarea cărora a fost investită, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., se constată fondat recursul parchetului numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului V.D.K.T.L.B.

pentru infracțiunea reținută în sarcina sa în raport de probele administrate. Potrivit art. 63 alin. (2) C. pen. „probele nu au o valoare mai dinainte stabilită”. Aprecierea fiecăruia se face de către organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii formate în urma tuturor probelor administrate. Criteriul determinant în aprecierea probelor administrate și implicit soluționarea acțiunii penale, îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia îi aparțin sau de organul care le administrează. Probele administrate în cauză, atât în faza nepublică a urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești analizate pe larg în considerentele sentinței, nu dovedesc în mod cert, dincolo de orice dubiu, temeinicia acuzațiilor aduse inculpatului D.M.

cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și prin urmare nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestuia. Împrejurarea că inculpatul era beneficiarul celor trei containere, și a făcut demersurile necesar ridicării acestora din port, nu este de natură în lipsa altor probe, să convingă că de conivență cu inculpatul V.D.K.T.L.B. au realizat importul de făină de pește, doar ca în acest mod să poată introduce în țară cantitatea de 100 kg cocaină drog disimulat într-unul din containere. Succesiunea în timp a discuțiilor dintre inculpați, privitor la importul de făină de pește, așa cum a fost relatată de angajații firmei administrată de D.M., și descrisă în detaliu de prima instanță, confirmă că, singurul care a săvârșit trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, este inculpatul V.D.K.T.L.B.

Acesta a „identificat” firma exportatoare de făină de pește, a intermediat relația comercială cu SC R. SRL Cluj, primind cheile containerelor. Apărările formulate în sensul că nu bănuia că vor fi introduse în containere droguri ci bani, motiv pentru care nu l-a încunoștința pe inculpatul D.M. sunt de nereținut și vin să întărească convingerea instanței că inculpatul V.D.K.T.L.B., profitând de cererea de a intermedia importul de făină de pește solicitat de D.M., a introdus cantitatea de cocaină descoperită de organele de urmărire penală. Față de cele expuse, instanța de fond corect a dispus achitarea inculpatului D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., pe lângă argumentele exprimate în considerentele ambelor hotărâri care motivează corect achitarea ambilor inculpați în baza aceluiași temei juridic, art. 10 lit. d) C. proc. pen., se impune a se adăuga următoarele. Situația premisă presupusă de săvârșirea acestei infracțiuni nu poate fi concepută fără preexistența unei stări de fapt sau de drept care să impună, să facă necesară sau să justifice întocmirea unui înscris oficial care falsificat creează garanția autenticității. În speță, certificatul sanitar transmis prin fax, pretins ca înscris oficial falsificat prin plăsmuire nu era originalul, o copie legalizată sau certificată singurele forme care aveau aptitudinea de a produce efecte juridice, respectiv legalitatea importului și permiteau ridicarea containerelor de către beneficiar.

În condițiile descrise, prima instanță legal a motivat și temeinic a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., săvârșită în forma autoratului de inculpatul V.D.K.T.L.B. și sub forma complicității față de inculpatul D.M. cum și pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prevăzută de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997. Singura critică întemeiată din recursul parchetului este cea care vizează greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sub limita minimă prevăzută de textul încriminator în condițiile în care nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului inculpatul a fost condamnat în Belgia pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Cantitatea mare de droguri introdusă în țară, modalitatea în care a fost concepută comiterea ei, atitudinea procesuală caracterizată prin încercări de zădărnicire a aflării adevărului prin apărări care nu s-au verificat, sunt circumstanțe reale și personale ignorate de instanțe de fond atunci când a redus pedeapsa principală sub limita minimă. În consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, se vor casa ambele hotărâri numai sub aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatului V.D.K.T.L.B.

a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2), circumstanțe pe care le înlătură. Rejudecând cauza sub acest aspect, se va majora pedeapsa la 11 ani închisoare considerată de natură să corespundă scopului enunțat de art. 52 C. pen., și să răspundă tuturor criteriilor legale de individualizare. Pentru considerentele arătate, recursul inculpatului V.D.K.T.L.B. va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârilor atacate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 67/ P din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 231 din 29 mai 2007 a Tribunalului Constanța, secția penală, numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B. Înlătură aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B. de la 6 ani închisoare la 11 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat V.D.K.T.L.B.

împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.