ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 15 decembrie

2009, petenta S.M.D., domiciliată în București, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., a înțeles să atace rezoluția nr. 350/P/2009 din 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

menținută prin rezoluția nr. 1240/II-2/2009 din 25 noiembrie 2009 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.F. -

prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, P.B.C.

- fost prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului

6 București, Z.N.S., G.C. și R.L.A. - procurori în cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 6 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 și S.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare

de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000.

Petenta este

nemulțumită de soluțiile ce s-au dat de procurorii de caz în plângerile sale

prin care denunța fapte de corupție comise de magistrați procurori.

Prin rezoluția din 26

octombrie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial

București, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații

procurori reclamați, cât și față de S.I., sub aspectul infracțiunilor de luare

de mită și, respectiv, dare de mită.

În motivarea soluției

s-a reținut că nu rezultă indicii de comitere a faptelor reclamate, susținerile

petentei nefiind probate în nici un fel de aceasta.

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale a fost atacată de petentă, în condițiile art. 278 C. proc.

pen., iar prin rezoluția nr. 1240/II-2/2009 din 25 noiembrie 2009, procurorul

șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție a respins, ca nefondată, plângerea.

S-a apreciat că, în

lipsa unei probațiuni adecvate, împrejurarea că soluțiile adoptate de

procurorii magistrați o nemulțumesc pe petentă, nu poate conduce automat la

instituirea unei răspunderi penale pentru comiterea unor infracțiuni de

corupție.

Împotriva acestor

rezoluții petenta s-a adresat, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, reiterând nemulțumirile anterioare,

referitoare la o moștenire testamentară și la soluționarea plângerilor penale

de către procurorii reclamați.

Examinând plângerea

dedusă judecății, în raport de prevederile art. 278

1

C. proc. pen.,

se constată că, Înalta Curte nu este instanța competentă să o soluționeze.

Astfel, art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. stabilește că plângerea împotriva rezoluțiilor sau,

după caz, ordonanțelor de netrimitere în judecată se judecă de instanța

competentă să judece cauza în primă instanță.

Prin urmare,

competența de a judeca în primă instanță plângerea împotriva rezoluției de

neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori din cadrul unui

parchet de pe lângă judecătorie nu întră în competența de primă instanță a

Înaltei Curți de Casație și Justiție - conform art. 29 C. proc. pen., ci în

aceea a Curții de Apel București, conform art. 28

1

alin. (1) lit. b)

C. proc. pen.

Așa fiind, conform art.

278

1

alin. (13) C. proc. pen., plângerea greșit îndreptată se

trimite organului judiciar competent, care în speță este Curtea de Apel București,

instanță căreia i se va trimite cauza spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2010.