ÎCCJ, Secția penală, decizia din 24.03.2010 — plângere împotriva rezoluției nr. 350/P/2009

Asupra cauzei penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 15 decembrie 2009, petenta S.M.D., domiciliată în București, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., a înțeles să atace rezoluția nr. 350/P/2009 din 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, menținută prin rezoluția nr. 1240/II-2/2009 din 25 noiembrie 2009 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.F. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, P.B.C. - fost prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, Z.N.S., G.C.

și R.L.A. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și S.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. Petenta este nemulțumită de soluțiile ce s-au dat de procurorii de caz în plângerile sale prin care denunța fapte de corupție comise de magistrați procurori. Prin rezoluția din 26 octombrie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori reclamați, cât și față de S.I., sub aspectul infracțiunilor de luare de mită și, respectiv, dare de mită. În motivarea soluției s-a reținut că nu rezultă indicii de comitere a faptelor reclamate, susținerile petentei nefiind probate în nici un fel de aceasta. Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost atacată de petentă, în condițiile art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluția nr. 1240/II-2/2009 din 25 noiembrie 2009, procurorul șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a respins, ca nefondată, plângerea. S-a apreciat că, în lipsa unei probațiuni adecvate, împrejurarea că soluțiile adoptate de procurorii magistrați o nemulțumesc pe petentă, nu poate conduce automat la instituirea unei răspunderi penale pentru comiterea unor infracțiuni de corupție.

Împotriva acestor rezoluții petenta s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție, reiterând nemulțumirile anterioare, referitoare la o moștenire testamentară și la soluționarea plângerilor penale de către procurorii reclamați. Examinând plângerea dedusă judecății, în raport de prevederile art. 278 1 C. proc. pen., se constată că, Înalta Curte nu este instanța competentă să o soluționeze. Astfel, art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că plângerea împotriva rezoluțiilor sau, după caz, ordonanțelor de netrimitere în judecată se judecă de instanța competentă să judece cauza în primă instanță. Prin urmare, competența de a judeca în primă instanță plângerea împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori din cadrul unui parchet de pe lângă judecătorie nu întră în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție - conform art. 29 C. proc.

pen., ci în aceea a Curții de Apel București, conform art. 28 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Așa fiind, conform art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent, care în speță este Curtea de Apel București, instanță căreia i se va trimite cauza spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE În baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2010.