ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale de față constată:

Prin rezoluția nr. 194/P/2010 din 20

iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București, s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) din

același cod, neînceperea urmăririi penale față de magistrații R.C. și V.C. -

procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București,

L.G. - judecător în cadrul Judecătoriei Sector 1 București, S.A., T.I. și J.C.

- judecători în cadrul Tribunalul București, C.N. și S.A. - judecători în

cadrul Judecătoriei Sector 1 București și B.S. și M.A.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și,

respectiv, dare de mită și complicitate la dare de mită prevăzute de art. 255

alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen.,

ambele cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a

reținut de către procuror că sesizarea penală formulată în cauză cuprindea

acuzațiile petiționarei C.I. privitoare la săvârșirea unor infracțiuni de

corupție de către magistrații judecători și procurori implicați în soluționarea

dosarelor deschise pe numele lui B.S., cu care petiționara se judeca de mai

mulți ani.

Se arăta de către petiționară că pe

parcursul soluționării dosarului nr. 26370/2/2005 al Curții de Apel București,

având ca obiect desființarea căsătoriei încheiate între C.N.N. și B.S., s-ar fi

formulat o serie de afirmații nereale în sensul că petiționara nu era fiica

defunctului C.N.N., insulte ce ar fi fost reiterate de B.S. și în dosarele

penale nr. 9918/290/2008 și nr. 6991/299/2008 înregistrate pe rolul

Tribunalului București, precum și în dosarul civil nr. 31843/3/2004 al Curții

de Apel București.

Considerând că afirmațiile astfel

formulate aveau caracter insultător și calomnios, fiind contrazise de actele de

stare civilă care atestau legătura de rudenie dintre petiționară și defunctul

C.N.N., petiționara a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitoarei

B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205 și art. 206 C.

pen., plângerea penală fiind înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 1 București.

Plângerea formulată a fost soluționată

de procurorii V.C. și R.C. care au decis a nu se începe urmărirea penală

împotriva făptuitoarei B.S.

Soluția de netrimitere în judecată

adoptată în cauză a fost contestată pe calea plângerii prevăzute de art. 278/1

C. proc. pen. la instanța Judecătoriei Sectorului 1 București.

Plângerea împotriva soluției de

neurmărire penală a fost soluționată de judecătorul L.G.

Prin sentința pronunțată în dosarul

nr. 6313/299/2010 al Judecătoriei Sector 1 București s-a dispus trimiterea

cauzei la parchet în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de art. 278 C.

proc. pen., constatându-se că în caz soluția de neurmărire penală adoptată față

de făptuitoarea B.S. nu fusese cenzurată de procurorul ierarhic superior.

Hotărârea pronunțată în primă instanță

a fost menținută prin decizia nr. 870/R din 9 iunie 2010 a Tribunalului

București, secția II-a penală, care a decis respingerea recursului formulat de

petiționară.

Instanța de recurs a Tribunalului București

a fost compusă din judecătorii T.I., S.A. și J.C.

În raport de situația de fapt

prezentată, procurorul de caz a constatat că sesizarea penală formulată

împotriva magistraților susmenționați avea la bază nemulțumirea petiționarei cu

privire la soluțiile adoptate în cauza penală deschisă pe numele făptuitoarei

B.S.

S-a reținut însă că acuzele de

corupție aduse magistraților nu au fost însoțite de prezentarea niciunei probe

concrete care să susțină pretinsul interes al magistraților de a decide în

favoarea făptuitoarei B.S. și nici elemente care să confirme că făptuitoarea

singură sau prin intermediului avocatului său ales M.A.M. ar fi remis bani sau

alte foloase materiale magistraților cauzei în vederea obținerii unor soluții

favorabile.

Aceeași concluzie a fost menținută și

cu privire la acuzele de corupție aduse judecătorilor C.N. și S.A. din cadrul

Judecătoriei Sector 1 București, fată de care se susținuse că ar fi primit

promisiunea de bani sau alte foloase materiale de la B.S., prin intermediul

avocatei M.A.M., pentru a menționa nereal calitatea de avocat a numitei D.D.

care, în realitate, deținea funcția de secretar la Facultatea de contabilitate

- Academia de Științe Economice București.

S-a mai reținut și că aspectele

sesizate împotriva procurorului R.C. din cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 1 București formaseră obiect de cercetare într-o plângere

anterioară formulată de aceeași petiționară, dosarul penal nr. 296/P/2009 al

DNA - Serviciul Teritorial București fiind soluționat prin neînceperea

urmăririi penale, dispusă pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Rezoluția din 20 iulie 2010 a

procurorului de caz a fost atacată cu plângere la procurorul șef al Serviciului

Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție care a

confirmat soluția adoptată în cauză, prin rezoluția din 2 septembrie 2010 emisă

în lucrarea nr. 956/II/2/2010.

Nemulțumită de soluțiile adoptate la

nivelul Ministerului Public, în termen legal, petiționara C.I. s-a adresat cu

plângere la instanță, invocând insuficiența actelor efectuate în cursul

anchetei preliminare și greșita aplicare a legii în circumstanțele cazului.

În concret, s-a arătat că petiționara

nu a fost citată și audiată de procurorul de caz pentru lămurirea aspectelor ce

vizau săvârșirea faptelor de către intimați, iar cercetarea preliminară

efectuată în cauză s-ar fi raportat la infracțiunea de luare și dare de mită,

deși prin sesizarea penală se reclamase traficul de influență comis pe lângă

magistrații nominalizați de către făptuitoarea B.S., prin intermediul avocatei

sale, M.A.M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 7729/1/2010 din 23

septembrie 2010.

Ulterior înregistrării dosarului,

petiționara a depus mai multe memorii și înscrisuri privind evoluția proceselor

civile și penale derulate între aceasta și intimata B.S., precum și acte de

stare civilă și alte dovezi referitoare la legătura de rudenie cu tatăl său,

defunctul academician C.N.N., și a faptului că intimata în cauză nu locuia la

adresa din București, sector 2, unde fusese citată în timpul procesului instrumentat

de intimata L.G., magistrat al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Analizând plângerea

formulată, pe baza actelor și

lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea

este nefondată, pentru considerentele ce urmează:

Plângerea penală formulată în cauză

are la bază nemulțumirea petiționarei referitoare la soluțiile pronunțate de

magistrații implicați în soluționarea dosarului privind cercetarea faptelor de

insultă și calomnie săvârșite de intimata B.S., parte în procedura judiciară

având ca obiect desființarea căsătoriei dintre intimată și defunctul

academician C.N.N.

În respectiva procedură judiciară,

intimata B.S. ar fi susținut că petiționara C.I. nu era fiica defunctului

C.N.N. și, ca atare, nu justifica un interes legitim pentru a promova în

justiție acțiunea în nulitatea căsătoriei.

Având în vedere că legătura de rudenie

dintre petiționară și defunctul soț al intimatei era demonstrată de actele de

stare civilă depuse la dosarului cauzei, petiționara a solicitat tragerea la

răspundere penală a intimatei B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

insultă și calomnie, dar și pentru fapta de a determina inducerea în eroare a

judecătorului cauzei, prin formularea respectivelor afirmații nereale.

Soluția în plângerea penală astfel

formulată a fost nefavorabilă petiționarei, procurorul însărcinat cu

supravegherea urmăririi penale, respectiv, intimata R.C., dispunând neînceperea

urmăririi penale față de intimata B.S.

Rezoluția de neurmărire penală

adoptată în cauză a fost supusă cenzurii instanței în procedura prevăzută de

art. 278/1 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 6313/299/2010

a Judecătoriei Sector 1 București, pronunțată de intimata judecător L.G., s-a

dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea parcurgerii procedurii prevăzute

de art. 278 C. proc. pen., hotărâre menținută prin decizia penală nr. 870/R din

9 iunie 2010 a Tribunalului București, secția II-a penală, în complet format

din intimatele judecători T.I., S.A. si J.C.

În considerarea soluțiilor pronunțate

care, în opinia petiționarei, erau în dezacord cu dispozițiile legale

aplicabile și materialul probator al cauzei, s-a solicitat cercetarea penală a

intimaților magistrați, precum și a intimatei B.S. și a avocatului acesteia,

intimata M.A.M., sub acuzația de săvârșire a unor fapte de corupție.

Conform susținerilor petiționarei,

intimatele V.C. și R.C. ar fi pretins și primit bani și alte foloase necuvenite

de la intimata B.S., prin intermediul avocatei M.A.M.

În opinia petiționarei, aceasta era

singura explicație pentru soluția de neurmărire penală adoptată față de

intimata B.S., în condițiile în care din actele de stare civilă depuse la

dosarul cauzei rezulta cu evidență că afirmațiile intimatei referitoare la

inexistența relației de rudenie dintre petiționară și defunctul C.N.N. erau

nereale și făcute în scopul de a induce în eroare instanța de judecată.

Cu privire la aspectul invocat, Înalta

Curte arată că o hotărâre judecătorească nu se pronunță pe susținerile din

cererea de chemare în judecată ori pe apărările formulate de adversarul din

proces.

Părțile într-un litigiu civil își

formulează propriile susțineri care nu condiționează cu nimic judecătorului

cauzei și care sunt supuse permanent cenzurii acestuia; hotărârea

judecătorească pronunțată finalmente constată adevărul judiciar stabilit pe

baza probatoriului administrat - adevărul stabilit fiind dependent de acest

probatoriu.

Ca urmare, afirmațiile formulate în

cursul unui proces penal nu pot fi calificate ca acte de instigare la

săvârșirea vreunei infracțiuni, demersul efectuat reprezentând o manifestare a

dreptului la apărare, garantat oricărei persoane implicate într-o procedură

judiciară.

Orice persoană implicată într-o

procedură judiciară are dreptul de a prezenta observațiile sale cu privire la

susținerile adversarului, de a le contesta și de a demonstra lipsa lor de

temeinicie; motivațiile formulate sunt supuse controlului instanței care decide

în cauză pe baza probelor administrate.

În consecință, pretinsele acte de

corupție săvârșite în cursul anchetei preliminare de către procurorii

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București se cerea a fi

individualizate în concret de petiționară, inclusiv prin indicarea mijloacelor

de probă cu care înțelegea să-și probeze acuzațiile.

În speță, acuzele aduse intimatelor nu

au fost susținute de nicio probă sau orice alte elemente de fapt din care să

rezulte interesul acestora în soluționarea într-un anume fel a cauzei,

plângerea penală formulată în caz, conținând practic opinia petiționarei cu

privire la interpretarea normelor legale aplicabile stării de fapt.

Activitatea de urmărire penală este

însă prevăzută în competența procurorului, iar întreaga activitate desfășurată,

inclusiv soluția adoptată, este supusă cenzurii instanței, în cazurile și în

condițiile prevăzute de lege, iar hotărârile pronunțate de judecător sunt la

rândul lor examinate, pentru cauze de nelegalitate și ne temeinicie, de

instanțele de control judiciar.

În acest context, pronunțarea unei

soluții care nemulțumește una dintre părți nu constituie temei pentru

declanșarea unei urmăriri penale împotriva magistratului cauzei, decât dacă

există probe certe privind influențarea soluției procesului.

În caz, nu există nici măcar indicii

că magistrații - judecători și procurori, implicați în soluționarea plângerii

penale formulate împotriva intimatei B.S. ar fi comis vreo faptă cu

semnificație penală ori că s-ar fi încercat coruperea actului de justiție de

către intimată sau de avocatul M.A.M.

Or, așa cum s-a arătat, simpla

bănuială privind comiterea unor infracțiuni de corupție, exprimată de o manieră

generală și pe fondul nemulțumirii legate de soluțiile și măsurile procesuale

adoptate de organele judiciare nu constituie temei suficient pentru declanșarea

unei cercetări penale.

Potrivit normelor interne și

legislației comunitare, magistrații nu pot fi urmăriți pentru opiniile

exprimate în activitatea de anchetă și de judecată.

De asemenea, justețea măsurilor luate

în cursul unei proceduri judiciare, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de

citare a părților în proces, se verifică tot prin intermediul căilor legale de

atac, eventuale neregularități și erori săvârșite în procesul de instrumentare

a cauzei, putând fi invocate și înlăturate de instanțele de control judiciar.

Din acest motiv, în sarcina intimatei

L.G. nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte de natură penală în corelație

cu măsurile dispuse pentru citarea în proces a intimatei B.S.

Tot astfel, menționarea greșită a faptului

că persoana la care se efectuase comunicarea actelor de procedură privind pe

intimata B.S. deținea calitatea de avocat constituie o simplă eroare materială,

ce nu afectează în niciun fel drepturile petiționarei și nu atrage nicio

consecință asupra valabilității actelor astfel emise de magistrații

nominalizați.

Toate aceste elemente au fost corect

reținute și evaluate de procurorul de caz care, prin rezoluția ce face obiectul

examinării de față, a decis neurmărirea penală a intimaților R.C., V., L.G.,

S.A., T.I., J.C., C.N., S.A., B.S. și M.A.M.

De asemenea, se constată că în raport

de ansamblul faptic rezultat din verificările efectuate de procurorul de caz nu

era necesară audierea petiționarei.

În condițiile în care plângerea

petiționarei s-a întemeiat exclusiv pe nemulțumirea referitoare la soluțiile

pronunțate în cauza penală privind pe intimata B.S., Înalta Curte constată că

nu era necesară audierea separată a petiționarei în cursul actelor

premergătoare, neexistând fapte și împrejurări care să necesite precizări

suplimentare în raport cu conținutul plângerii inițiale.

Ca atare, va fi înlăturată critica

petiționarei privitoare la insuficiența actelor de urmărire penală efectuate în

caz.

De asemenea, se constată că soluția de

urmărire penală adoptată în cauză a avut în vedere acuzele aduse intimaților

prin plângerea penală, iar în raport de susținerile petiționarei, se constată

că și încadrarea juridică dată faptelor reclamate a fost corespunzător

efectuată de procurorul de caz, neputând fi primită critica în sensul

modificării obiectului sesizării.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va respinge plângerea petiționarei, constatând legalitatea și

temeinicia rezoluției de neurmărire penală emisă în cauză, sub toate aspectele.

Față de soluția pronunțată pe fondul

cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. alin. (2) și ale art. 193 alin.

(6) C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

va dispune obligarea petiționarei la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 200 lei, precum și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de

intimatele B.S. și M.A.M., în sumă de câte 500 lei fiecare, cenzurând în acest

sens cuantumul onorariilor avocațiale achitate, conform dovezilor depuse la dosar,

în raport de complexitatea cauzei și munca depusă de avocați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționara C.I. împotriva rezoluției nr. 194/P/2010 din 20 iulie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petiționara la plata sumelor de

câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatele B.S. și M.A.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2011.