ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău sub nr. 255/32/2012, petentul C.E. a atacat ordonanța de neîncepere a

urmăririi penale nr. 100/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – Departamentul Național Anticorupție din data de 20 februarie 2012

față de făptuitorii B.E., T.C., Z.A. și A.V., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000, întrucât nu s-a confirmat existența acestor infracțiuni.

În motivarea plângerii,

petentul arată că este nemulțumit de soluția dispusă de procuror întrucât cu ocazia

audierii mele, în data de 11 ianuarie 2012 a prezentat peste 200 de file, înscrisuri

ce dovedesc infracțiunile comise de către D.V., primarul comunei Săbăoani, județul

Neamț.

multe documente falsificate de către D.V., copii după registrele agricole care au

fost modificate, transmise către Prefectura Neamț și O.C.P.I. Neamț, de asemeni

au fost mai multe titluri de proprietate emise ilegal către anumiți veterani de

război și moștenitorilor acestora.

În ordonanța procurorului

este menționat faptul că aspectele constatate cu ocazia controlului Camerei de Conturi

Neamț diferă de cele semnalate de el.

Prin sesizările respective

a sesizat Departamentul Național Anticorupție cu privire la nerespectarea legii

de către D.V. privind emiterea de titluri de proprietate unor persoane care nu erau

îndreptățite, D.V. a înaintat către Prefectura Neamț, înscrisuri false, modificate

ce nu sunt reale.

La emiterea ilegală a

titlurilor de proprietate, sunt implicate și persoane din cadrul Prefecturii Neamț

și O.C.P.I. Neamț, față de aceste persoane cercetarea este de competența Departamentului

Național Anticorupție, pentru că la emiterea unui titlu de proprietate sunt implicate

mai multe persoane, persoane care respectă sau nu prevederile legale sau susțin

eliberarea ilegală de titluri de proprietate.

În momentul audierii a

prezentat documente, înscrisuri, față de care a constatat că procurorul de caz nu

menționează și nu motivează în niciun fel aceste aspecte. Din ordonanța emisă, nu

reiese nicio motivare cu privire la aceste aspecte, dacă sunt ilegalități sau nu.

înscrisuri cu privire la încălcarea O.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice,

de către D.V., ocazie cu care a prezentat rapoartele de control emise de către Autoritatea

Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, autoritate care

a confirmat faptul că s-au încălcat prevederile legale în ceea ce privește achizițiile

publice. În ordonanța emisă de Departamentul Național Anticorupție, nu este motivat

acest aspect și nici nu face referire la achizițiile publice. Consideră că se încearcă

apărarea lui D.V.

Astfel, a constatat că

Departamentul Național Anticorupție a „uitat” să motiveze aceste două aspecte sesizate

în dosarul mai sus menționat, sesizări care au fost completate în data de 11

ianuarie 2012 prin depunerea la dosar de înscrisuri.

Prin sesizările transmise

către Departamentul Național Anticorupție, a sesizat faptul că procurori din cadrul

Parchetului Roman nu și-au făcut datoria, însă Departamentul Național Anticorupție

transmite aceluiași parchet să cerceteze aceleași fapte pentru care procurorii de

la Roman nu și-au făcut treaba și au dat soluții neconforme cu adevărul și ilegale,

la dosar au fost depuse înscrisuri, ce dovedesc producerea de prejudicii privind

cheltuirea banilor publici și nerespectarea O.G. nr. 34/2006.

Prin ordonanța dată, s-a

dispus că D.V. să fie cercetată de către Parchetul Roman cu privire la săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 248 C. pen., cu privire la prejudiciul constatat de către Curtea de Conturi

Neamț, iar peste celelalte aspecte sesizate s-a trecut cu „buretele”. Iar Parchetul

Roman ce să facă, să refacă cercetările în Dosarul nr. 378/P/2010, dosar ce a fost

la Parchetul Roman, iar acum se află pe rolul Judecătoriei Roman, fiind înregistrat

Dosarul nr. 5871/291/2011, având ca obiect plângere conform art. 278

1

C. pen.

Raportul de audit al Curții

de Conturi Neamț este și la Dosarul nr. 378/P/2010, dosar în care procurorul de

caz, cât și primul procuror al Parchetului Roman se prefac că nu-l au la dosar și

în actele pe care le-au încheiat nu fac nicio referire la prejudiciul constatat.

Face mențiunea că Parchetul Roman a fost sesizat cu privire la aceste aspecte confirmate

de Curtea de Conturi.

Este de-a dreptul sfidător

că aspectele sesizate în Dosarul nr. 100/P/2010 să fie din nou cercetate de niște

persoane, procurori care nu au dat dovada de imparțialitate în aplicarea și respectarea

legii.

Pe posturile de televiziune

și radio se tot vorbește de persoane corupte din cadrul magistraților. Ori, în această

situație nu este vorba de corupție? Sau sunt persoane corupte și în cadrul Departamentului

Național Anticorupție.

În ordonanță se mai face

referire la faptul că procurorii respectivi care nu și-au făcut treaba să fie cercetați

de procurorii din cadrul Parchetului Curții de Apel Bacău, parchet care a mai verificat

acest caz. Oare, Departamentul Național Anticorupție nu trebuia să sesizeze Consiliul

Superior al Magistraturii, dar la noi ca la nimeni.

Mă surprinde atitudinea

Departamentului Național Anticorupție față de acest dosar, atitudine care îl duce

cu gândul că la soluționarea dosarului s-au făcut presiuni. În foarte multe cazuri

din țară, Departamentul Național Anticorupție a trimis în judecată primarii care

au fost cercetați în astfel de cazuri. Îmi pun întrebarea, în cine să mai aibă încredere,

dacă Departamentul Național Anticorupție București sediul central, nu motivează

corect o soluție atunci de la parchetele de pe lângă judecătorii ce să mai aștepte.

Departamentul Național

Anticorupție București, a transmis Parchetului Roman să verifice doar un aspect

din cele sesizate, iar față de celelalte aspecte menționate mai sus, efectiv nu

dispune nimic.

Din punctul său de vedere

este ilegal ca procurori din cadrul Parchetului Roman să cerceteze din nou aceleași

fapte care le-au mai cercetat odată, procurori care au dat dovadă de rea voință

și gravă neglijență, în ceea ce privește cercetarea lui D.V.

Față de cele menționate

mai sus, solicită să se dispună ca cercetările să fie continuate de către Departamentul

Național Anticorupție București sau cercetările să fie efectuate în continuare de

către alte parchete, exclus Neamț și Bacău, și motivarea completă a ordonanței conform

probelor existente la dosar.

Din actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut:

Prin ordonanța nr. 100/P/2010

din 20 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– Departamentul Național Anticorupție, s-a constatat că:

La data de 30 martie

2010, numitul C.E. a formulat plângere penală cu privire la infracțiunile de trafic

de influență și abuz în serviciu, săvârșite de către anumiți magistrați din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, Judecătoria Roman, Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din plângerea și declarația

numitului C.E. reiese faptul că magistrații Parchetului de pe lângă Judecătoria

Roman au pronunțat soluții în favoarea numitei D.V., primar al comunei Săbăoani,

județul Bacău, persoană care ar fi comis o serie de ilegalități în funcția deținută.

Plângerile împotriva soluțiilor respective au fost respinse de către prim-procurorul

Z.A., ulterior soluțiile fiind menținute de către Judecătoria Roman. De asemenea,

procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău au pronunțat soluții de

neîncepere a urmăriri penale față de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Roman, care soluționaseră abuziv dosarele în care numita D.V. fusese

cercetată, respectiv în favoarea acesteia. Urmare acestei situații, numitul C.E.

a apreciat că magistrații în cauză se acoperă unii pe alții, săvârșind un trafic

de influență.

De asemenea, reclamantul

a mai arătat că soluțiile favorabile numitei D.V. au fost adoptate în urma exercitării

influenței numitului V.A., fratele numitei D.V., care îndeplinește funcția de judecător

la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, cu ocazia audierii

numitul C.E. a arătat că în perioada 2000-2008 a îndeplinit funcția de consilier

local în cadrul Consiliului Local Săbăoani, județul Bacău, iar din anul 2000 numita

D.V. a fost aleasă în funcția de primar al comunei Săbăoani. În calitate de consilier

local, numitul C.E. solicita documentele în baza cărora se luau hotărâri în consiliul

local. Având în vedere aceste documente, a formulat sesizări cu privire la ilegalitățile

comise de numita D.V., persoane din cadrul O.C.P.I. și Prefecturii Neamț cu privire

la eliberarea titlurilor de proprietate.

În dosarele penale privind

sesizările formulate împotriva numitei D.V., Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman

a pronunțat mai multe soluții de neîncepere a urmăririi penale față de aceasta,

iar numita D.V. a sesizat la rândul său parchetul cu privire la săvârșirea infracțiunii

de denunțare calomnioasă de către C.E.

În urma solicitării Direcției

Naționale Anticorupție, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană

Neamț a efectuat auditul financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2009

la Primăria comunei Săbăoani, județul Neamț. Din raportul de audit din 22

februarie 2010 reiese faptul că s-au constatat mai multe abateri de la legalitate

și regularitate care au determinat producerea de prejudicii. Astfel, au fost efectuate

cheltuieli de personal fără bază legală, rezultând un prejudiciu de 282.314.38 RON,

s-au realizat plăți pentru lucrări de reparații și construcții neefectuate, rezultând

un prejudiciu de 18.119,38 RON, au fost efectuate cheltuieli cu asistența socială

reprezentând plăți fără bază legală, prin acordarea tichetelor cadou pentru protocol,

prejudiciul fiind de 12.000 RON.

Aspectele constatate cu

ocazia controlului Camerei de Conturi Județene Neamț diferă de cele semnalate de

numitul C.E., care se referă la eliberarea unor titluri de proprietate și având

în vedere faptul că rezultă indicii privind săvârșirea unor infracțiuni care nu

se află în sfera de competență a Direcției Naționale Anticorupție, urmează să fie

sesizat organul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman.

Analizând materialul probator

administrat în cauză, s-a apreciat că nu există indicii privind săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale sub acest aspect, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

Astfel, infracțiunea de

trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. presupune primirea,

pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct

sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are

influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l

determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu,

iar art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 califică subiectul activ al acestei infracțiuni

în persoana celor care, potrivit legii, au atribuții de constatare sau de sancționare

a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

În situația de față, din

cercetări nu rezultă săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, reclamantul

prezumând existența unei influențe în urma soluțiilor nefavorabile pronunțate în

dosarele în care au fost cercetați magistrații procurori.

Astfel, în dosarele penale

nr. 1376/P/2009 și 355/P/2010, înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, în urma plângerilor formulate de C.E., au fost pronunțate soluții de neîncepere

a urmăririi penale față de procurorii B.E. și T.C. din cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Roman, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

și neglijență în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen.

S-a reținut că nu poate

constitui faptă penală și implicit angajată răspunderea penală a magistraților procurori

referitor la activitatea desfășurată cu prilejul îndeplinirii unor acte sau măsuri,

în exercitarea atribuțiilor de serviciu; împrejurarea că soluțiile date și criticate

de reclamant nu au fost favorabile, nu constituie un argument solid și serios pentru

a se declanșa cercetarea penală a magistraților procurori. De asemenea, s-a mai

reținut că cei doi magistrați au acționat în strictă conformitate cu normele legale

care le reglementează activitatea, iar în cazul în care numitul C.E. este nemulțumit

de anumite măsuri și acte de urmărire penală acesta poate formula plângeri împotriva

acestora potrivit art. 275-art. 278

1

C. proc. pen.

În dosarul penal nr. 1413/P/2009,

înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în urma plângerii formulate

de C.E., s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în

favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău. Prin

ordonanța nr. 120/P/2009 din data de 12 februarie 2010, Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii

B.E. și T.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de

art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

și față de D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută

de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că nu au rezultat elemente care să confirme că îndeplinirea actelor

procesuale contestate de către C.E. a fost rezultatul exercitării atribuțiilor de

serviciu de către cei doi magistrați în condiții oneroase. De asemenea, s-a apreciat

că nu există date sau indicii minime din care să rezulte că activitatea profesională

a celor doi magistrați și respectiv adoptarea soluțiilor procesuale ar fi fost influențată

de pretinderea sau obținerea unor foloase necuvenite.

Având în vedere situația

expusă mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii B.E.

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, T.C. și Z.A. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman și față de judecătorul V.A. din cadrul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1). C. pen. raportat la art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 78/2000, deoarece sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

Având în vedere că în

cauză se reclamă săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246

C. pen. de către magistrați din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

și Judecătoriei Roman, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curte de Apel Bacău, organ

de urmărire penală competent din vedere material și teritorial.

De asemenea, având în

vedere că din raportul de audit din 22 februarie 2010 al Curții de Conturi a României

- Camera de Conturi Județeană Neamț reies indicii privind săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. de către

D.V., primar al comunei Săbăoani, județul Neamț, s-a dispus disjungerea cauzei sub

acest aspect și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de

pe lângă Judecătoria Roman, în vederea continuării cercetărilor.

Prin rezoluția din 06

martie 2012, procurorul șef de Secție de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor

de Corupție a dispus respingerea plângerii împotriva primei ordonanțe arătând că

plângerea este neîntemeiată. Procurorul și-a bazat soluția pe acte de cercetare

complete și corect interpretate.

Soluția de disjungere

și declinare a avut în vedere și raportul de audit din 22 februarie 2010 al Curții

de Conturi – Camera de Conturi Neamț. Astfel, cercetările vor continua, sub aspectele

invocate, în dosarul înregistrat la organul competent (pct. 3 din dispozitivul ordonanței).

În termen legal, petentul

a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen., care a fost transmisă

de organul de urmărire penală la Curtea de Apel Bacău.

La primul termen de judecată

din 12 aprilie 2012, procurorul a ridicat excepția necompetenței acestei instanțe

în raport de calitatea intimatului A.V. de judecător la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Prin sentința penală

nr. 48 din 12 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, în baza art. 39 C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 1 lit. e) C.

proc. pen., a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a acestei instanțe.

În baza art. 42 C. proc.

pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a avut în vedere faptul că făptuitorul A.V. are calitatea de judecător

la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, potrivit art. 29 pct. 1 lit. e) C.

proc. pen., competența de a judeca infracțiunile săvârșite de persoanele cu

o astfel de calitate aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare acestor dispoziții,

la data de 04 mai 2012, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, Dosarul nr. 255/32/2012, având ca obiect plângerea formulată

de petentul C.E. împotriva ordonanței dată în Dosarul nr. 100/P/2010 din data de

20 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– Direcția Națională Anticorupție.

Înalta Curte apreciază

că plângerea formulată de petent este greșit îndreptată, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

La data pronunțării sentinței

penale nr. 48 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, în mod corect s-a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât A.V., făptuitor,

avea calitatea de judecător la această instanță.

Ulterior, însă, în luna

iulie 2012, a intervenit decesul lui A.V., judecător la Înalta Curte de Casație

și Justiție, condiții în care competența de a soluționa cauza revine instanței care

și-a declinat competența ca urmare a calității de judecător la instanța supremă

a persoanei sus-menționate, decedată la acest moment, al judecării prezentei cauze.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 278

1

pct. 13 C. proc. pen., va trimite

plângerea formulată de petentul C.E. la Curtea de Apel Bacău, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza

având ca obiect plângerea formulată de petiționarul C.E. împotriva ordonanței dată

în Dosarul nr. 100/P/2010 din data de 20 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, la Curtea

de Apel Bacău spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie

2012.