ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7567/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7567/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la 13 decembrie 2011

și precizată în cererea depusă la 16 martie 2012, reclamantul P.V. a solicitat

anularea în parte a Raportului de evaluare nr. 122769/G/II din 28 noiembrie

2011 întocmit de pârâta A.N.I., în sensul de a se anula constatarea care a

condus la soluția dispusă față de existența indiciilor referitoare la posibila săvârșire,

în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean Neamț, a infracțiunii de

conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 253

1

C. pen.,

ca urmare a aprobării achizițiilor de medicamente și materiale sanitare în

valoare de 512.149 lei de către Consiliul Județean Neamț și unitățile subordonate

acestuia de la SC C.C.F. SRL, în cadrul căreia fiica sa deține calitatea de

administrator.

Nelegalitatea raportului

de evaluare a fost invocată pentru faptul că nu a fost verificată incidența

dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 161/2003 care reglementează expres

conflictul de interese privind aleșii locali.

Conform acestui text

de lege, conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții

consiliilor județene sau consilierii locali sau județeni sunt prevăzute în art.

47 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.

Astfel, s-a arătat că,

potrivit art. 46 din Legea nr. 215/2001, nu poate lua parte la deliberare și la

adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție,

fini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial

în problema supusă dezbaterii consiliului local.

Reclamantul a arătat că,

din această perspectivă trebuia să fie analizat regimul juridic al conflictului

de interese, ceea ce ar fi determinat concluzia că nu se poate reține existența

unui conflict de interese între calitatea sa, de președinte al Consiliului

Județean Neamț, prin atribuțiile specifice și dreptul de vot în ședințele consiliului

și calitatea fiicei sale, de asociat și administrator la SC C.C.F. SRL, deoarece:

- toate cele 22 de contracte

reținute în raportul de evaluare nu au făcut obiectul unei hotărâri a

consiliului și deci inițierea, încheierea sau executarea lor nu au fost în

competența președintelui Consiliului Județean Neamț, fiind încheiate de SC C.C.F.

SRL cu persoane juridice aflate în subordinea consiliului județean, dar în

coordonarea ministerelor de resort, care sunt ordonatori în achizițiile publice

pentru produsele și serviciile necesare activității proprii ca autorități

contractante;

- toate cele 3

achiziții directe făcute de C.Ș.E.I., „A.R.” Piatra Neamț nu reprezintă acte

juridice, fiind simple fapte de comerț, interpuneri în circulația mărfurilor.

Nelegalitatea

raportului de evaluare a fost invocată și față de lipsa vinovăției

reclamantului cu privire la inadvertențele din declarațiile de interese pe care

le-a depus în anii 2010 și 2011, arătându-se că:

- În declarația de

interese pe anul 2010, omisiunea sesizată este reală, dar se datorează faptului

că a aflat târziu de respectivele contracte după postarea lor pe site-ul

Consiliului Județean Neamț, precum și faptului că, a avut convingerea că

acestea nu pot face obiectul unui potențial conflict de interese;

- În declarația de

interese pe anul 2011, omisiunea s-a datorat faptului că a luat cunoștință de

existența contractelor de muncă din mass-media, după postarea declarației pe

site-ul Consiliului Județean Neamț și a solicitat fiicei sale rezilierea

contractelor respective, ceea ce s-a și realizat la data de 22 iulie 2011,

astfel că, nu se mai impunea rectificarea declarației, conform dispozițiilor art.

7 din Legea nr. 176/2010.

Pârâta A.N.I. a depus

întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu

motivarea că, raportul de evaluare contestat reprezintă numai sesizarea

organului de cercetare penală și în consecință, actul de constatare prin care

s-a dispus sesizarea Parchetului nu este un act administrativ care produce

efecte juridice proprii, spre deosebire de raportul de evaluare prin care s-a

stabilit existența unui conflict de interese sau a unei incompatibilități.

Intimata a învederat că, numai un asemenea raport de evaluare poate face

obiectul controlului jurisdicțional pe calea acțiunii în anulare, în condițiile

prevăzute de art. 22 din Legea nr. 176/2010.

La data de 10

februarie 2012, Fundația Română - E.H., în calitate de organism acreditat să

furnizeze servicii sociale, a formulat cerere de intervenție accesorie în

interesul pârâtei A.N.I. și a solicitat respingerea acțiunii în anulare

formulată de reclamant.

Cererea de

intervenție accesorie a fost respinsă de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea dată în ședința

publică de la 16 martie 2012, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 49 C. proc. civ.

de fond

Curtea de Apel Bacău,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința nr. 66/23 martie 2012, prin care a respins excepția inadmisibilității

acțiunii în contencios administrativ și a respins ca nefondată acțiunea, astfel

cum a fost formulată și precizată de reclamantul P.V.

Excepția

inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, cu motivarea că, deși prin raportul

de evaluare atacat în cauză nu s-a constatat existența conflictului de interese

sau a stării de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul, nu sunt

fundamentate susținerile pârâtei că raportul respectiv nu reprezintă un act

administrativ potrivit dispozițiilor art.  2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

deoarece nu ar produce efecte juridice prin el însuși, nu ar crea, nu ar modica

și nu ar stinge raporturi juridice, fiind doar un act de sesizare a organului

de urmărire penală, în înțelesul dat de prevederile art. 221 și art. 223 C.

proc. pen.

Judecătorul fondului a

reținut că, actul inspectorului de integritate de a dispune sesizarea organelor

de urmărire penală nu poate produce mai multe efecte decât cele recunoscute de

lege, având valoarea unei veritabile sesizări penale, care nu poate fi anulat

de instanța de contencios administrativ, deoarece indiferent de modul de

sesizare a organului de urmărire penală (plângere sau denunț, conform art. 221

și art. 223 C. proc. pen.), numai acesta poate dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, în temeiul art. 228 C. proc. pen.

Observând că,

potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 176/2010, fapta președintelui

consiliului județean de a emite un act administrativ cu încălcarea obligațiilor

legale privind conflictul de interese poate fi sancționată doar de legea

penală, dacă aceasta întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni,

instanța de fond a considerat că, în mod justificat, inspectorul de integritate

a procedat la comunicarea raportului de evaluare întocmit cu privire la reclamant

numai către organele de urmărire penală, iar nu și către organele competente să

aplice sancțiuni disciplinare.

Pe fondul cauzei,

acțiunea a fost respinsă ca nefondată, constatându-se că raportul de evaluare nr.

122769/G/II din 28 noiembrie 2011 a fost întocmit de pârâta A.N.I. cu

respectarea dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 45, art. 74 și

următoarele din Legea nr. 393/2004, art. 103 - 104 din Legea nr. 215/2001.

Raportat la acest

cadru legislativ, s-a reținut că aleșii locali sunt obligați să menționeze

expres situațiile în care interesele lor personale contravin intereselor

generale, întrucât în calitatea lor de reprezentanți ai colectivității locale,

au îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea funcțiilor

autorităților administrației publice locale din care fac parte sau pe care le

reprezintă, cu bună - credință și fidelitate față de țară și de colectivitatea

care i-a ales.

Față de definiția

legală a conflictului de interese și de atribuțiile exercitate de reclamant în

calitate de președinte al consiliului județean, s-a avut în vedere că, potrivit

reglementării cuprinse în anexa nr. 2 a Legii nr. 176/2010, acesta avea obligația

de a menționa contractele, inclusiv cele de asistență juridică, consultanță sau

civile, obținute sau aflate în derulare în timpul exercitării funcțiilor sau

demnităților publice, finanțate de la bugetul de stat, local și din fonduri

externe ori încheiate cu societăți comerciale cu capital de stat sau unde statul

este acționar majoritar/minoritar, beneficiarii acestor contracte (titularii,

soțul, soția sau rudele de gradul I ale titularului).

În cadrul evaluării

efectuate de către agenția pârâtă, în urma verificării documentelor transmise

de diverse instituții și autorități publice, s-a stabilit că SC C.C.F. SRL, al

cărei administrator este fiica reclamantului, a încheiat în perioada 21 iunie

2008 - 30 septembrie 2011 contracte de achiziție pentru livrare de medicamente

și materiale sanitare cu mai multe unități subordonate Consiliului Județean

Neamț, ceea ce nu s-a negat de către reclamant.

De asemenea, s-a

stabilit că, pe baza referatelor nr. 14.033 din 17 noiembrie 2009 și nr. 1431

din 7 februarie 2011 aprobate de reclamant, Consiliul Județean Neamț a

achiziționat medicamente și materiale sanitare de la aceeași societate

comercială administrată de fiica reclamantului.

Apărările

reclamantului că raporturile juridice analizate, concretizate în cele 22 de

contracte și cele 3 achiziții nu fac obiectul unei hotărâri a consiliului

județean au fost respinse de prima instanță, cu motivarea că, în exercitarea

atribuțiilor legale, președintele consiliului județean îndeplinește și funcția

de ordonator principal de credite, ceea ce implică de asemenea următoarele

competențe:

- întocmirea

proiectului bugetului local și a contului de încheiere a exercițiului bugetar;

- supunerea acestor

proiecte spre aprobarea consiliului județean;

- urmărirea modului

de realizare a veniturilor bugetare și propunerea consiliului județean de a

adopta măsurile necesare pentru încasarea acestora la termen.

În consecință, s-a

apreciat că, prin prisma funcției pe care a exercitat-o, reclamantul avea

obligația să cunoască despre existența contractelor încheiate în perioada 2010

- 2011 de Consiliul Județean Neamț sau de instituții aflate în subordinea

acestuia cu societatea comercială administrată de către fiica sa.

Astfel, s-a avut în

vedere că, un număr mare de contracte nu a fost precizat în cele două

declarații de interese din 11 octombrie 2010 și din 14 iunie 2011, ceea ce ar

putea justifica interesul personal de natură patrimonială al reclamantului, în

afară de simpla legătură de rudenie cu fiica sa, în beneficiul căreia au fost

încheiate contractele analizate în evaluarea conflictului de interese.

În acest sens, s-a

reținut că legiuitorul nu a impus ca interesul personal de natură patrimonială

să influențeze în mod efectiv îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor, ci

doar ca acest interes să aibă aptitudinea de a influența exercitarea

atribuțiilor.

Judecătorul fondului

a considerat că, având cunoștință de existența respectivelor contracte și

achiziții publice (chiar dacă nu de numărul lor total), reclamantul a avut

posibilitatea ca, prin simplul fapt că firma fiicei sale obține beneficiu din

derularea unor contracte încheiate cu consiliul județean și cu unități

subordonate, să anticipeze că deciziile sale, respectiv modul cum își exercită

atribuțiile nu mai pot fi percepute ca imparțiale, transparente, date cu

respectarea principiului integrității și că primează interesul public în raport

cu interesul său personal de natură patrimonială.

În stabilirea

conflictului de interese, s-a apreciat că nu prezintă relevanță împrejurările

în care au fost încheiate respectivele contracte, în sensul dacă a fost sau nu

respectat regimul juridic privind încheierea lor.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul P.V., solicitând ca, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie

modificată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiuni și anulării

parțiale a raportului nr. 122.769/G/II din 28 noiembrie 2011 întocmit de A.N.I.

Ca prim motiv de

recurs, s-a invocat aplicarea greșită a Legii nr. 176/2010, arătându-se această

lege specială nu exceptează funcția de președinte de consiliu județean de la

posibila aplicare a unei sancțiuni disciplinare, cum eronat s-a reținut în

hotărârea atacată, cu indicarea greșită ca temei de drept a dispozițiilor art. 26

lit. h) sau a dispozițiilor art. 29 alin. (4), care nu se regăsesc în cuprinsul

legii.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, s-a susținut că soluția pronunțată este lipsită de temei legal

și este rezultatul unei confuzii între existența conflictului de interese și

existența indiciilor privind un eventual conflict de interese.

În dezvoltarea

acestei critici, s-a arătat că, deși judecătorul fondului a reținut că

inspectorul de integritate nu poate constata conflictul de interese și nu poate

întocmi un raport de evaluare prin care să constate altceva decât indiciile unui

posibil conflict de interese, prin hotărârea pronunțată a constatat un conflict

de interese concret, reținând ca neechivoce și necenzurabile aspectele din

raportul de evaluare întocmit cu privire la posibilul conflict de interese.

Recurentul a

învederat că instanța de fond nu a fost sesizată cu verificarea existenței sau

inexistenței conflictului real și concret de interese, ci doar cu verificarea

veridicității situației expuse în raportul de evaluare și care privea indiciile

unui posibil conflict de interese.

Soluția instanței de

fond a fost criticată și pentru interpretarea greșită dată dispozițiilor art. 103

și art. 104 din Legea nr. 215/2001, arătându-se că acestea nu prevăd obligația

reținută de judecătorul cauzei ca președintele consiliului județean să cunoască

existența contractelor încheiate de instituțiile din subordinea consiliului în

alte situații decât în urma întocmirii unor rapoarte de audit de către compartimentul

audit public intern și control financiar intern și de gestiune, care este serviciul

de specialitate aflat în subordinea directă a președintelui consiliului

județean.

În acest sens, s-a

precizat că, în prezenta cauză, nu numai că nu există un raport de audit al

compartimentului de specialitate cu privire la legalitatea contractelor și a

achizițiilor, dar nu există nici măcar o constatare a Camerei de Conturi a

Județului Neamț care să fi pus sub semnul îndoielii legalitatea acestor

contracte.

În ultimul motiv de

recurs, s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere definiția legală a

conflictului de interese și atribuțiile concrete ale președintelui consiliului

județean, respingând fără temei următoarele apărări referitoare la:

- lipsa atribuțiilor

președintelui consiliului județean în încheierea contractelor de către

instituțiile din subordinea consiliului județean, în urma organizării unor

licitații în baza O.U.G. nr. 34/2006, iar nu prin atribuire directă;

- cunoașterea existenței

acestor contracte de către președintele consiliului județean numai după

publicarea lor pe site-ul instituțiilor din subordinea consiliului județean;

- faptul că sumele

alocate pentru aceste contracte au fost stabilite în abstract, respectiv pentru

categorii de cheltuieli și nu pentru contracte nominale, astfel că aprobarea

dată de consiliul județean pentru bugetul fiecăreia dintre aceste instituții a avut

în vedere categoriile de cheltuieli bugetare și nu provizionarea unor contracte

nominale;

- natura juridică a

celor trei achiziții publice, în sensul că, acestea reprezintă simple fapte de

comerț și nu acte juridice;

- inadvertențele din

declarațiile de interese depuse pe anii 2010 și 2011 se datorează cunoașterii

cu întârziere a existenței contractelor, fără nicio intenție de ascundere a acestei

situații.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat

și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va menține hotărârea

recurată, substituind însă motivarea primei instanțe, în sensul considerentelor

de fapt și de drept care vor fi expuse în prezenta decizie.

de drept relevante

Acțiunea în anulare

adresată instanței de contencios administrativ are ca obiect Raportul de

evaluare nr. 122.769/G/II din 28 noiembrie 2011, prin care intimata A.N.I. a

dispus, în baza dispozițiilor art. 10 lit. e), lit. f) și art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților

publice următoarele cu privire la sesizările conexate sub nr. 110.098/A/II din 6

octombrie 2011:

de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu privire la existența indiciilor referitoare

la săvârșirea de către P.V. a infracțiunilor de conflict de interese, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 253

1

C. pen. și fals în declarații,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 292 C. pen.

raportului de evaluare către P.V.

În fapt, s-a reținut

că, recurentul P.V., în calitate de președinte al Consiliului Județean Neamț, nu

a menționat în declarațiile de interese, completate și depuse la 11 octombrie

2010 și la 14 iunie 2011, contractele de achiziție încheiate de fiica sa,

administrator al SC C.C.F. SRL, în perioada 2010 2011 cu mai multe unități din

subordinea Consiliului Județean Neamț, existând indicii temeinice de săvârșire a

infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută și pedepsită de art. 292 C.

pen.

De asemenea, s-a

reținut că, din aprobarea dată de către recurentul P.V. pentru achiziționarea de

medicamente și materiale sanitare de Consiliul Județean Neamț și instituțiile

subordonate acestuia de la SC C.C.F. SRL, administrată de fiica recurentului,

rezultă indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 253

1

C. pen.

Din înscrisurile noi

depuse în recurs, rezultă că prin Ordonanța din 29 noiembrie 2012, în Dosarul nr.

1099/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată ca urmare a sesizării

A.N.I., s-a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale față de P.V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute și pedepsită de art. 253

1

C. pen., întrucât fapta nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și s-a aplicat sancțiunea

cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei, avându-se în

vedere valoarea modică a achiziției de produse farmaceutice în sumă de 200 lei,

în baza referatului nr. 1431 din 7 februarie 2011 și în sumă de 442 lei, în

baza referatului nr. 14.033 din 17 noiembrie 2009, precum și faptul că, prin

atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege și prin conținutul ei

concret, fapta este lipsită în mod vădit de importanță;

- neînceperea urmării

penale față de P.V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 253

1

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict

de interese sub aspectul laturii obiective, cu motivarea că, la încheierea

contractelor între SC C.C.F. SRL și unitățile din subordinea Consiliului

Județean Neamț, recurentul P.V., în calitate de președinte al consiliului

județean, nu a îndeplinit un act și nu a participat la luarea unor decizii,

pentru că acele contracte au fost încheiate de conducătorii unităților

respective, în calitatea lor de ordonatori secundari de credite ai acestor

unități care au fost autorități contractante, în sensul prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică;

- disjungerea și

declinarea cauzei față de P.V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 248 și art. 292 C. pen. în favoarea Parchetului de

pe lângă Judecătoria Piatra - Neamț.

Prin Raportul de

evaluare nr. 39.102/G/II din 16 septembrie 2013 întocmit de A.N.I. în urma

evaluărilor efectuate în lucrarea privind pe P.V., având funcția de președinte

al Consiliului Județean Neamț, s-a constatat că, pentru perioada 17 iunie 2008

(dată validării mandatului) - 17 iunie 2012 (data încetării mandatului) nu au fost

identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților

și s-a dispus clasarea lucrării nr. 110098/A/II din 6 octombrie 2011.

Atât Ordonanța din 29

noiembrie 2012, cât și raportul de evaluare nr. 39102/G/II din 16 septembrie

2013 au fost întocmite pentru finalizarea procedurii inițiate prin sesizarea

emisă de A.N.I. în Raportul de evaluare nr. 122769/G/II din 28 noiembrie 2011,în

baza dispozițiilor art. 10 lit. f) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea

în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

Conform acestei

reglementări, inspectorii de integritate întocmesc rapoarte de evaluare în

cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a

legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv

al incompatibilităților, precum și, după caz, a legislației contravenționale

sau penale.

Aceeași lege prevede

în art. 21 alin. (1) că, după exprimarea punctului de vedere al persoanei

invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui

termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana

care face obiectul evaluării, dacă inspectorul de integritate consideră în

continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau

a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.

Este adevărat că,

potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care

face obiectul evaluării poate să conteste raportul de evaluare a conflictului

de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea

acestuia, la instanța de contencios administrativ, dar controlul jurisdicțional

nu poate fi exercitat pe fondul cauzei în situația prevăzută de art. 10 lit. f

din aceeași lege, când inspecția de integritate a întocmit raport de evaluare

motivat de identificarea unor elemente de încălcare a legislației penale, sens

în care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru

efectuarea de cercetări specifice.

În consecință, Legea

nr. 176/2010 garantează efectivitatea dreptului de acces liber la justiție,

reglementând expres posibilitatea persoanei supuse evaluării de a contesta la

instanța de contencios administrativ raportul de evaluare a conflictului de

interese sau a incompatibilității, dar în cazul raportului de evaluare prin

care se dispune numai sesizarea organelor de urmărire penală, judecătorul

fondului a calificat corect natura actului ca fiind o veritabilă sesizare

penală, asupra căruia se poate pronunța exclusiv organul de urmărire penală.

Ca argument în acest

sens s-a reținut întemeiat ca fiind norma cuprinsă în art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 176/2010, care prevede că, rapoartele de evaluare transmise organelor

fiscale, organelor de urmărire penală, comisiei de cercetare averilor, precum

și instituțiilor prevăzute la art. 26 din lege, vor fi obligatoriu evaluate de

aceste instituții, inclusiv sub aspectul propunerilor, și se vor lua, de

urgență, și cu precădere, măsurile care se impun, potrivit competențelor

legale.

Recunoscând persoanei

supuse evaluării dreptul de acces liber la justiție, indiferent de conținutul raportului

de evaluare, ceea ce s-a și avut în vedere la respingerea excepției de

inadmisibilitate a acțiunii, judecătorul cauzei s-a considerat însă greșit

investit a se pronunța și asupra fondului litigiului, prin stabilirea în

concret a conflictului de interese, fără a observa că, prin raportul dedus

judecății nu s-a constatat existența unui asemenea conflict, ci numai existența

indiciilor referitoare la săvârșirea de către recurentul - reclamant a infracțiunii

de conflict de interese, faptă prevăzută și pedepsită de art. 253

1

C.

pen.

Instanța de fond a schimbat

natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus

judecății, analizând elementele de fapt și de drept care definesc existența

unui conflict de interese, în sensul prevăzut de art. 70 din Legea nr. 161/2003,

deși un asemenea conflict nu a fost constatat prin raportul de evaluare nr. 122.769/G/II

din 28 noiembrie 2011, întocmit de către intimata A.N.I. numai pentru sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea efectuării cercetării

penale sub aspectul infracțiunilor de fals în declarații și de conflict de

interese.

Critica formulată sub

acest aspect în recurs se dovedește a fi întemeiată, cu atât mai mult cu cât,

Ordonanța din 29 noiembrie 2012 și Raportul de evaluare nr. 39.102/G/II din 16

septembrie 2013, depuse ca înscrisuri noi în recurs, confirmă natura juridică a

raportului dedus judecății, de sesizare a organului de cercetare penală, pentru

care controlul jurisdicțional prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

nu poate fi exercitat pe fond cu privire la existența unui conflict de interese.

Stabilirea unui alt

regim juridic pentru raportul de evaluare contestat în cauză nu este însă de

natură să determine o altă soluție pentru acțiunea formulată de recurentul -

reclamant, constatându-se că acest raport a produs efectele prevăzute de lege,

în sensul că, a fost supus evaluării de către organele competente, conform prevederilor

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, prin întocmirea Ordonanței din 29

noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a Raportului de

evaluare nr. 39.102/G/II din 16 septembrie 2013, prin care a fost clasată lucrarea

conexată sub nr. 110098/A/II din 6 octombrie 2011 cu privire la recurentul -

reclamant P.V.

Ca urmare a clasării

lucrării nr. 110098/A/II din 6 octombrie 2011, pentru care a fost întocmit

inițial raportul atacat în prezenta cauză, se constată că, se impune menținerea

soluției de respingere a acțiunii în anulare, nemaifiind actual interesul

procesual, ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune în justiție.

Din acest motiv, se constată că nu se mai impune a fi examinate nici celelalte

critici formulate în recurs și care vizează argumentele reținute de prima

instanță pe fondul cauzei, care urmează a fi suplinite de cele expuse anterior

în prezenta decizie.

Pentru considerentele

care au fost expuse și care vor înlocui motivarea din hotărârea atacată, Înalta

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

de recurs și temeiul juridic al acesteia.

În baza prevederilor art.

20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de P.V. împotriva sentinței nr. 66 din 23 martie 2012 a Curții de Apel

Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2013.