ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Sesizarea

instanței de fond

Prin cererea adresată

Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.T.F.

a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 9462/G/II din 17

februarie 2012 întocmit de către A.N.I.

Tribunalul Cluj, secția

contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 6431 din 11 iunie 2012 a fost admisă excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că în cauză autoritatea pârâtă,

A.N.I. este un organ de specialitate al administrației publice centrale.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj la 29 iunie 2012.

2.

Soluția

instanței de fond

Prin Sentința civilă nr.

884 din 16 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă contestația formulată de

reclamantul C.T.F.

Pentru a motiva

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul-contestator a avut

calitatea de consilier județean în cadrul C.J. Cluj și a participat la

deliberarea și adoptarea Hotărârii nr. 30 din 18 martie 2009 a C.J. Cluj, privind

aprobarea bugetului general propriu pentru anul 2009, în a cărei anexa este

alocata suma de 120.000 lei pentru obiectivul de investiții „Amenajare

drum de acces la gospodăria de apa din localitate a Camarasu, jud. Cluj”. Se menționează

ca lucrarea a fost executată de către SC G.C. SRL 012/605/1998), societate

comercială în care soția reclamantului, C.D.C., deține atât funcția de

asociat (50 %) cat si cea de administrator, începând din data de 16 octombrie 2007.

Prin același

raport de evaluare s-a identificat existenta unei stări de incompatibilitate

prin încălcarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele

masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitarilor publice, a funcțiilor

publice si in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției,

odată cu încheierea de către C.J. Cluj (instituție unde reclamantul ocupa funcția

de consilier județean) a Acordului Contractual nr. 72 din 22 decembrie 2008

cu SC G.C. SRL - JI2/605/1998, societate comerciala unde soția reclamantului

deține atât calitatea de administrator cat si de asociat.

Prin acțiunea în

contencios administrativ formulată la 13 martie 2012 de reclamantul C.T.F. în

contradictoriu cu pârâta A.N.I. s-a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr.

9462/G/II din 17 februarie 2012 întocmit de către A.N.I. in data de 17

februarie 2012 si comunicat reclamantului in data de 27 februarie 2012 ca fiind

nelegal.

Reclamantul susține

că prin Hotărârea nr. 30 din 18 martie 2009 s-a stabilit si votat întregul

buget pentru anul 2009 si nicidecum bugetul pentru lucrarea de investiție

care urma sa o execute societatea comerciala la care soția reclamantului este

asociat si administrator si ca s-a aflat intr-o eroare cu privire la acest

fapt, cu privire la conflictul de interese.

Cu ocazia încheierii

acordului contractual nr. 72/2008 reclamantul nu a făcut parte din comisia care

a ales oferta cea mai avantajoasa in cursul procedurii de achiziție publică,

nu a participat la semnarea acordului contractual nr. 72/2008 și nu a făcut parte

nici din comisia de recepție, pentru a se putea vorbi de un anume conflict

de interese.

În raportul de

evaluare, se reține și încălcarea art. 253

1

C. pen (adică săvârșirea

infracțiunii de conflict de interese), însă prin Rezoluția Procurorului

data în dosarul cu nr. 67/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantului, în baza art. 228

alin. (1) si art. 10 lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i latura obiectivă

a infracțiunii, si anume participarea reclamantului la luarea deciziilor în

urma cărora SC G.C. a realizat un folos material.

La data de 22

decembrie 2008, SC G.C. SRL, a încheiat cu C.J. Cluj, Acordul contractual nr. 72

din 22 decembrie 2008, având ca obiect amenajarea drumului de acces la

gospodăria de apă din localitatea Cămărașu, comuna Cămărașu, iar urmare a

adoptării Hotărârii nr. 30 din 18 martie 2009 a încasat suma de 130219,32 lei,

după cum rezultă din facturile și extrasul de cont transmise de C.J. Cluj.

Astfel potrivit procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.

9987 la 06 iulie 2009 beneficiarul a recepționat lucrările executate, iar

la data de 13 iulie 2009 s-a realizat prin ordin de plată, plata lucrărilor

efectuate .

S-a reținut de către

instanța de fond că, în mod evident, reclamantul nu a făcut parte din comisia

de licitație care a acordat, prin parcurgerea procedurii specifice

achizițiilor publice, lucrarea „Amenajare drum de acces la gospodăria de apa

din localitate a Camarasu, jud. Cluj” către SC G.C. SRL, societate comerciala în

care soția reclamantului, C.D.C., deține atât funcția de asociat (50 %) cât

și cea de administrator, începând din data de 16 octombrie 2007.

Acest aspect a și

fost reținut în rezoluția procurorului când s-a dispus neînceperea urmăririi

penale pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de

art. 253

1

C. pen.

Prin participarea

reclamantului, in calitate de consilier județean, la votarea Hotărârii nr.

30 din 18 martie 2009, în raportul de evaluare contestat i se imputa existenta

unui conflict de interese în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Conform art. 70 din

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței in

exercitarea demnități lor publice, a funcțiilor publice și in mediul de

afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările

ulterioare, „Prin conflict de interese se înțelege situația în care

persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un

interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenta îndeplinirea

cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției

și altor acte normative”.

Potrivit prevederilor

art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările si

completări le ulterioare, „Conflictele de interese, pentru președinții și

vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni

sunt prevăzute in art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001,

cu modificările și completările ulterioare”.

Au fost invocate

dispozițiile art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației

publice locale, republicată, coroborate cu cele ale art. 98 din același act

normativ, potrivit cărora nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea

hotărârilor, consilierul județean care fie personal fie prin soț, soție, afini

sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in

problema supusă dezbaterilor consiliului județean. Hotărârile adoptate de

consiliul județean cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept.

Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea

poate fi introdusă de orice persoană interesata.

S-a apreciat că, din

această perspectivă, simpla participare la vot a reclamantului este suficientă,

pentru generarea conflictului de interese, nefiind necesară nicio altă

consecință consecutivă acestei participări. Participarea la vot determină

nulitatea de drept a hotărârii respective. Prin urmare nu are relevanță, dacă

votul era același în lipsa participării reclamantului, simpla prezență a

acestuia la vot contaminând valabilitatea întregului vot, a voinței integrale a

autorității publice emitente. Ori față de aspectul dovedit al participării

reclamantului la votul pentru adoptarea Hotărârii nr. 30 din 18 martie 2009,

această acțiune se constituie într-un veritabil conflict de interese, fiind

prohibit de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 la care trimite art. 77

din Legea nr. 161/2003. desigur reclamantul trebuia să se abțină de la vot

exclusiv cu privire la alocata suma de 120.000 Iei pentru obiectivul de investiții.

„Amenajare drum de acces la gospodăria de apă din localitatea Cămărașu”,

lucrarea in cauză fiind executată de SC G.C. SRL, participarea la votarea

restului punctelor de pe ordinea de zi fiind perfect legală.

Față de consecința

dată de legiuitor actului votat de cel aflat în situația unui conflict de

interese s-a considerat că restul chestiunilor exced și nu pot influența existența

conflictului de interese și că  nu orice conflict de interese trebuie să

constituie și infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. Astfel împrejurarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de conflict de interese, nu duce la concluzia că nu există

conflict de interese.

3.

Calea

de atac exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul C.T.F. solicitând, în principal,

admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea acesteia spre rejudecare

aceleiași instanțe, iar în subsidiar, admiterea contestației și anularea

Raportului de evaluare nr. 9462/G/II din 17 ianuarie 2012.

În cadrul motivelor

de recurs s-au arătat, mai întâi, concluziile Raportului de evaluare nr. 9462/G/II

din 17 februarie 20012 întocmit de A.N.I. și considerentele sentinței prin care

a fost respinsă contestația.

Referitor la sentința

atacată, recurentul a arătat că a participat la adoptarea Hotărârii nr. 30 din

18 martie 2009 a C.J. Cluj, pe ordinea de zi fiind „Proiect de hotărâre privind

aprobarea bugetului general propriu pe anul 2009”, fiind astfel evident că a

fost adoptat și votat întregul buget pentru anul 2009 și nicidecum bugetul

pentru lucrarea de investiție care urma să o execute societatea comercială la

care soția recurentului este asociat și administrator.

S-a invocat faptul

că, cu ocazia încheierii acordului contractual nr. 72/2008, recurentul nu a

făcut parte din comisia care a ales oferta cea mai avantajoasă în sensul

procedurii de achiziție publică, nu a participat la semnarea acordului

contractual nr. 72/2008 și nici din comisia de recepție, iar ordinul de

începere a lucrărilor s-a dat la 6 aprilie  20090, abia din acel moment putând

fi în discuție un conflict de interese.

Pentru a fi în

conflict de interese, în sensul prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, recurentul

consideră că ar trebui să aibă un interes patrimonial care să influențeze îndeplinirea

cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi reveneau conform actelor normative, iar

prin participarea la ședință și adoptarea Hotărârii nr. 30/2009 nu a fost

aprobat bugetul pentru lucrarea de amenajare drum ci bugetul pe anul 2009 al

județului Cluj.

Au fost invocate

prevederile art. 253

1

alin. (2) C. pen. și s-a apreciat că Hotărârea

nr. 30/2009 a C.J. Cluj este un act normativ prin care se stabilește bugetul

general al județului pe anul 2009 și nu un act administrativ sau de altă natură

cu caracter individual, pentru că nu s-a votat doar bugetul pentru lucrarea de

amenajare drum acces.

Intimata A.N.I. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.

Soluția

instanței de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost investită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare

întocmit de A.N.I., prin care s-a stabilit că recurentul-reclamant s-a aflat în

conflict de interese pentru că a participat la adoptarea unei hotărâri de

consiliu prin care au fost aprobate sume de bani pentru o lucrare executată de

o societate comercială unde soția recurentului deține 50 %, în calitate de

asociat dar și de administrator.

Motivele de recurs

vizează aceleași apărări pe care recurentul le-a invocat și în fața instanței

de fond, dar criticile sunt nefondate.

Potrivit art. 70 din

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: „Prin conflict de

interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică

sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar

putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin

potrivit Constituției și altor acte normative”.

Conform art. 77 din

același act normativ: „Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții

consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47

din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările

ulterioare”.

Art. 46 alin.

(1)

Legea nr. 215/2001 a

administrației publice prevede că „

Nu poate lua parte

la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal,

fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un

interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local

”,

iar aceste prevederi

trebuie coroborate cu cele ale art. 98 din Legea nr. 215/2001.

Recurentul a invocat

faptul că nu poate exista conflict de interese pentru că prin Hotărârea nr. 30/2009

a fost adoptat bugetul pe anul 2009 și că acesta ar fi un act normativ, fiind

invocate dispozițiile art. 253

1

alin. (2) C. pen.

Potrivit

art.

2531

alin. (1) C. pen., Conflictul de interese -„

Fapta

funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a

realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă

ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a

aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea

căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se

pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a

ocupa o funcție publică pe durată maximă.”

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii,

aprobării sau adoptării actelor normative.”

Mai întâi, recurentul

face o confuzie între conflictul de interese de natură administrativă și

conflictul de interese, ca infracțiune, reglementat de Codul penal.

În al doilea rând,

față de această distincție, nu poate fi invocată o cauză de exonerare a

răspunderii penale pentru a se solicita anularea actului prin care a fost

constatat conflictul de natură administrativă.

Mai mult, în cazul

conflictului de interese de natură administrativă, există prevederi legale

exprese, prin care se interzice consilierilor locali sau județeni să participe

la deliberarea și adoptarea hotărârilor de consiliu local sau județean dacă el

personal sau prin soț, soție, afini sau rude până la al patrulea grad inclusiv,

are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului local sau

județean, fără ca legea să precizeze natura actului. În raport de atribuțiile

consiliului local sau județean se poate spune că acestea adoptă acte

administrative cu caracter normativ sau individual, dar nu acte normative.

Oricum, nu pot fi confundate actele cu administrativ cu caracter normativ cu

actele normative, astfel că nu există o excepție în legătură cu actele

administrative cu caracter normativ pentru care să nu poată fi constatat

conflictul de interese.

Din contră, legea

prevede expres că atunci când un consilier local sau județean participă la

adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ sau individual și are un

interes patrimonial în legătură cu acel act, legea stabilește că o asemenea

situație constituie conflict de interese ce poate fi constatat de A.N.I.

În privința criticii

potrivit căreia prin Hotărârea nr. 30/2009 a fost adoptat „bugetul general

propriu pe anul 2009” al Consiliului Județean Cluj, se constată că și aceasta

este nefondată.

Chiar dacă hotărârea

viza bugetul general al C.J. Cluj, în anexă era prevăzut expres că o sumă din

acest buget în cuantum de 120.000 lei era alocată pentru realizarea

obiectivului „Amenajare drum de acces la gospodăria de apă din localitatea

Cămășan”, lucrare ce urma a fi executată de SC G.C. SRL, societate în care

soția recurentului deținea calitatea de asociat (50 %) și cea de administrator.

În funcție de această

prevedere, pentru că anexele bugetului se votează, dacă recurentul avea un

interes patrimonial, putea declara că se abține, situație în care nu s-ar fi

aflat în stare de incompatibilitate.

Referitor la

susținerile recurentului legat de Acordul contractual nr. 72/2008, nu s-a

reținut că ar fi participat în vreun fel la semnarea acestuia, însă conflictul

de interese nu a vizat expres acest acord, ci el a fost invocat pentru a

justifica interesul patrimonial al recurentului pentru că pe baza acestuia a

fost aprobată suma ce urma a fi alocată acestui obiectiv de investiții, sumă

aprobată prin Hotărârea nr. 30/2009 a C.J. Cluj, la adoptarea căruia a

participat și recurentul.

Nu se poate aprecia

că situația de conflict de interese s-ar fi declanșat la 6 aprilie 2009, când

s-ar fi dat ordinul de începere a lucrărilor aprobat prin ședința C.J. din 18

martie 2009 pentru că adoptarea Hotărârii nr. 30/2009 a reprezentat momentul

apariției conflictului de interese.

Aceste susțineri ale

recurentului potrivit cărora eventualul conflict de interese s-ar fi ivit la 6

aprilie 2009, oricum nu prezintă relevanță, deoarece la stabilirea conflictului

de interese s-a avut în vedere participarea sa la adoptarea Hotărârii nr. 30/2009

a C.J. Cluj.

Apreciind că soluția

instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.,

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.T.F. împotriva Sentinței civile nr. 884/2012 din 16

noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2014.