ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4224/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, anularea Deciziei nr. 14836/30.09.2015, emisă în soluționarea contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015, și restituirea sumei de 849.101,57 RON, reprezentând corecția financiară de 25% din valoarea Actului adițional nr. x/30.10.2014 la Contractul de lucrări nr. x/07.06.2012.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 164 din 26 mai 2016, a respins cererea formulată de reclamantă, menținând decizia și titlul de creanță atacate de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, încadrând criticile în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, contrar celor reținute de prima instanță, că încheierea actului adițional nr. x/30.10.2014 la contractul de lucrări nr. x/07.06.2012 a fost necesară, ca urmare a modificărilor de natură topografică și geotehnică, iar modificarea valorii contractului de lucrări nu poate fi considerată substanțială și nu schimbă valoarea integrală a acestuia, invocând și prevederile pct. 2.2 din Capitolul II Anexa I din Ordinul nr. 543/2013.

Astfel, valoarea lucrărilor considerate suplimentare este egală cu valoarea lucrărilor la care s-a renunțat, proiectantul considerând că derularea proiectului nu este influențată de lucrările noi care au înlocuit în fapt lucrările vechi, proiectul păstrându-și aceleași capacități inițiale.

Potrivit recurentei, nu au fost utilizate necuvenit fondurile Uniunii Europene și întrucât neregula/abaterea constatată nu are un impact financiar nu era necesară aplicarea corecției financiare, apreciind, totodată, că la același contract de achiziție verificat nu puteau fi aplicate mai multe corecții financiare, cum de altfel s-a întâmplat, chiar dacă echipa de control constată presupusele abateri.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

A susținut că în cauză nu s-a demonstrat în ce mod prima instanță a încălcat sau a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material la situația de fapt existentă, așa încât a apreciat că nu este incident motivul de nelegalitate invocat,

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 14836/30.09.2015, emisă în soluționarea contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015, și restituirea sumei de 849.101,57 RON, reprezentând corecția financiară de 25% din valoarea Actului adițional nr. x/30.10.2014 la Contractul de lucrări nr. x/07.06.2012.

Curtea de Apel Cluj a respins cererea formulată de reclamantă, reținând că actele atacate sunt legale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Din analiza acestor prevederi rezultă că pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale și ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.08.2015 s-a stabilit o corecție financiară de 25% din valoarea actului adițional nr. x/2014 la Contractul de lucrări nr. x/2012, pentru încălcarea pct. 3 lit. a) partea 1 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Contestația formulată împotriva notei de constatare a fost respinsă prin Decizia nr. 14836/30.09.2015, ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât încheierea actului adițional la contractul de lucrări a fost necesară, ca urmare a modificărilor de natură topografică și geotehnică, și nu a modificat substanțial valoarea contractului de lucrări, proiectul păstrându-și aceleași capacități inițiale.

Prin cele două note întocmite, autoritatea contractantă a justificat încheierea actului adițional prin suplimentarea cantităților de lucrări pe tronsonul II, în valoare actualizată de 3.396.406,26 RON, și prin renunțarea la cantitățile de lucrări din devizele unor obiective, în valoare actualizată de 3.396.406,26 RON.

Or, contrar susținerilor recurentei, renunțarea la alte lucrări de aceeași valoare nu prezintă relevanță, în cauză fiind vorba despre o modificare substanțială a proiectului, conform Capitolului II pct. 1 din Ordinul 543/2013, așadar prevederile pct. 2.2 din același ordin, invocate, nu sunt incidente.

În aceste condiții, se impunea ca reclamanta să demareze o nouă procedură de achiziție publică, cu respectarea prevederilor legale.

Totodată, H.G. nr. 519/2014 stabilește noțiunea de circumstanțe neprevăzute, în speță recurenta nu se poate prevala de "apariția unor modificări de natură topografică și geotehnică pentru care ar fi fost necesară încheierea actului adițional nr. x/30.10.2014", drept circumstanță imprevizibilă, respectiva situație nu acoperă lipsa de diligență a părții care a determinat necesitatea lucrărilor suplimentare, modificările respective fiind observate în urma analizei în teren a lucrărilor de amenajare.

Altfel spus, în calitatea sa de beneficiar, recurentei îi revenea obligația de a se asigura că de la data predării amplasamentului și pe parcursul executării lucrărilor nu au intervenit modificări ale terenului față de precizările din documentația tehnică inițială.

Așadar, justificarea încheierii actului adițional în considerarea intervenirii unor modificări ale terenului aferent lucrărilor, ulterior întocmirii documentației tehnice inițiale, nu poate reprezenta un element de imprevizibilitate.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut prin nota de constatare existența unei nereguli, menținută prin decizia de soluționare a contestației împotriva acestei notei criticile formulate fiind astfel neîntemeiate.

Referitor la susținerile recurentei, potrivit cărora la același contract de achiziție verificat au fost aplicate mai multe corecții financiare, se reține că acestea nu au format obiectul contestației administrative, așa încât nu pot fi analizate în acest demers.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administrația Națională "Apele Române" prin Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa împotriva Sentinței nr. 164 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV