ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4895/2012

HOTĂRÂRE
20.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4895/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

â

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC C.A.A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G. A.M. P.O.S. M. – M.M.P.,

anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a

creanței bugetare, cu nr. 156399 din 19 decembrie 2011, comunicat reclamantei

de către emitentul acestui act cu consecința: constatării legalității

desfășurării procedurii de licitație publică aferentă contractului de lucrări nr.

20521 din 14 decembrie 2009 privind Reabilitarea rețelei de canalizare din Mun.

Turda, din cadrul proiectului Reabilitarea și extinderea sistemelor de apă și apă

uzată în regiunea Turda – Câmpia - Turzii; exonerării reclamantei de la plata

sumei de 201.577,51 lei; suspendarea executării actului administrativ fiscal –

proces - verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare cu

nr. 156399 din 19 decembrie 2011 până la soluționarea cererii de anulare a

actului administrativ; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că, prin actele contestate, pârâta a stabilit

în sarcina sa obligația de a restitui suma de 210.577,51 lei,

întrucât au fost înregistrate abateri privind încheierea

contractului de lucrări nr. 20521 din 14 decembrie 2009 „Reabilitarea rețelei

de canalizare din Mun. Turda din cadrul proiectului „Reabilitarea și extinderea

sistemului și extinderea sistemelor de apă și apă uzată în regiunea Turda – Câmpia

- Turzii”, constând în aplicarea incorectă și/sau discriminatorie a criteriului

de atribuire, contractul fiind adjudecat de un operator economic a cărui ofertă

nu a întrunit cel mai mare punctaj rezultat din aplicarea algoritmului de

calcul specific.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Încheierea

civilă nr. 213 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale, invocată de către această instanță din oficiu și s-a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios

administrativ.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel, făcând aplicarea art. 10 alin. (1) teza a II- a din

Legea nr. 554/2004, a apreciat că obiectul cauzei este reprezentat de un act de

impunere, iar litigiul are ca obiect o valoare mai mică de 500.000 lei.

2.2. La rândul său,

Tribunalul Cluj, prin Încheierea civilă nr. 6719 din 15 iunie 2012, admițând

excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

În motivarea acestei

soluții, Tribunalul a reținut că în speța de față este valid doar criteriul

poziționării organului emitent, procesul - verbal contestat nevizând taxe,

impozite sau contribuții; or, reclamanta se consideră vătămată într-un drept al

său printr-un act administrativ care este emis de o structură centrală din

cadrul M.M.F.P.S.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin.

(3) C. proc. civ., Tribunalul Cluj a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă anularea procesului - verbal de constatare a neregulilor

și stabilire a creanței bugetare nr. 156399 din 19 decembrie 2011, emis de

către M.M.P. – D.G. A.M. P.O.S. M., prin care reclamanta a fost obligată să

returneze suma de 197.545,97 lei pentru nereguli constatate la

încheierea contractului de lucrări nr. 20521 din 14

decembrie 2009 „Reabilitarea rețelei de canalizare din Municipiul Turda din

cadrul proiectului „Reabilitarea și extinderea sistemului și extinderea

sistemelor de apă și apă uzată în regiunea Turda - Câmpia-Turzii”.

Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor

de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a

contractelor de concesiune de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind C. Fisc.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor

se

finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor și

de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele

astfel imputate reprezintă creanțe bugetare,

care pot fi compensate cu

sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse

executării silite conform procedurii prevăzute de O G  nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și

înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal

prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Creanțele

bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor

fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor.

În

perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul

prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării

unui act

administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de

lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală

sau locală.

Având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc.

civ.,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de

soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Cluj, secția

contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de

competență în acest sens.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C.A.A. SA în contradictoriu cu

pârâta D.G. A.M. P.O.S M. – M.M.P. în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2011
invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în contextul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2008, excepția inadmisibilității cererii de suspendare raportat la incidența art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, iar pe fon
ÎCCJ 2012-10-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4145/2012
măsură organul fiscal retractându-și dispoziția de impunere suplimentară a reclamantei, astfel că aceasta nu se mai poate prevala de vătămarea sa în drepturi. De asemenea, cu privire la contestarea sumei de 825.748 RON, reprezentând T.V.A.
ÎCCJ 2015-05-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1918/2015
să fie emise de autoritatea publică locală, care ar fi trebuit să fi preluat respectivele sectoare de drum. A subliniat reclamantul că necesitatea readucerii respectivelor sectoare de drum la starea inițială, ulterior adoptării hotărârii de
ÎCCJ 2009-09-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3222/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.A. SA a solicitat
ÎCCJ 2012-05-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei. 1.Procedura în primă instanță. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul Consiliul Județean Galați a
Sursă