ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2103/2016

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 15 martie 2013, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (fost Ministerul Mediului și Pădurilor) a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Deciziei nr. 136761 din 3 septembrie 2012 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136154 din 3 iulie 2012 și constatarea legalității desfășurării procedurii de licitație publică, aferentă Contractului de lucrări nr. 1 8774 din 12 noiembrie 2009 privind „Extinderea rețelelor de canalizare menajeră în municipiul Turda", din cadrul proiectului „Reabilitarea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și a sistemului de canalizare în regiunea Turda - Câmpia Turzii", cu consecința înlăturării corecției financiare de 25% din valoarea Actului adițional nr. 2 din 18 august 2011 la Contractul de achiziție publică nr. 18774 din 12 noiembrie 2009 (1.302.497.48 ROL), respectiv 325.624,37 RON.

Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 608 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (fost Ministerul Mediului și Pădurilor).

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 608 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, pe fond, admiterea acțiunii. În motivarea căii de atac, neîncadrată în drept, recurenta a combătut hotărârea sub următoarele aspecte, ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: - instanța a calificat în mod greșit termenul prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, ca fiind un termen de recomandare și nu de decădere, aplicând pe cale de consecință, în mod eronat, prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. - circumstanțele apărute în derularea contractelor (trecerea unor artere de drum principale, pe care erau programate lucrările din cadrul acestui proiect, în administrația altui organ administrativ) nu puteau fi prevăzute și nu sunt imputabile recurentei, neputând fi angajată culpa autorității contractante; - aplicarea greșită a prevederilor art. 122 alin. (1) lit. i) și art. 252 alin. (1) lit. ) din O.U.G. nr. 34/2006, în contextul în care derularea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a anunțului de participare s-a efectuat pentru a facilita efectuarea lucrărilor suplimentare neincluse în contractul inițial, generate de condiția impusă de C.N.A.D.N.R. de a nu opri circulația pe arterele de drum aflate în administrarea sa. Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 208 C. proc. civ.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 28 aprilie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 23 iulie 2015, Completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ. La data de 4 decembrie 2015, judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., fiind reluată după formularea, de către recurentă, a unei cereri de repunere pe rol înregistrate la data de 18 mai 2016.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de casare formulate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta - reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 136761 din 3 septembrie 2012, prin care Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală AMPOS Mediu a respins contestația administrativă formulată împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136154 din 3 iulie 2012, privind Actul adițional nr. 2 din 18 august 2011 la Contractul de lucrări nr. 18774 din 12 noiembrie 2009, „Extinderea rețelelor de canalizare menajeră în municipiul Turda”, din cadrul proiectului „Reabilitarea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și a sistemului de canalizare în regiunea Turda - Câmpia Turzii, Cod SMIS 1323.”(conform Contractului de finanțare nr. 91757 din 23 septembrie 2008, denumirea proiectului este „Reabilitarea și extinderea sistemelor de apă și apă uzată din Regiunea Turda - Câmpia Turzii). Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar. Analizând punctual criticile de nelegalitate invocate în recurs, Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la natura juridică a termenului prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 Potrivit prevederii legale menționate, termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării, cu excepțiile prevăzute la alin. (25) și (26), când verificările succedă controale efectuate de DLAF, OLAF sau Autoritatea de Audit. Judecătorul fondului a interpretat corect dispozițiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că acestea nu instituie un termen special de prescripție sau decădere pentru constatarea creanțelor bugetare, ci exclusiv un termen în care autoritatea pârâtă avea obligația de a finaliza activitatea de control prin emiterea unui proces-verbal, pentru a nu prelungi în mod abuziv activitatea de control asupra reclamantei, și de asemenea, în sensul că depășirea termenului respectiv nu constituie, de plano, un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare atâta timp cât nu s-a dovedit că prin această nerespectare s-a pricinuit recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Teza nelegalității notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, pe motivul nerespectării stricte a termenului prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi îmbrățișată, dealtfel, și pe temeiul dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din același act normativ, care prevede că autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene poate relua activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în situația în care, până la data împlinirii termenului de prescripție pentru angajarea răspunderii, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau în situația în care apar erori de calcul care influențează rezultate primelor verificări. Această interpretare se regăsește în jurisprudența anterioară a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal (e.g., Decizia nr. 2432 din 11 iunie 2015) Cu privire la interpretarea și aplicarea art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 66/2011 - „circumstanțe imprevizibile” Referitor la Actul adițional nr. 2 la Contractul de lucrări nr. 18774 din 12 noiembrie 2009, concluzia primei instanțe este fondată pe interpretarea corectă a prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, care conferă autorității contractante dreptul de a aplica procedura de negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare, care nu au fost incluse în actul inițial, numai dacă acestea au devenit necesare din cauza unor circumstanțe imprevizibile, ce trebuie descrise într-o notă justificativă elaborată conform dispozițiilor art. 57 din Normele de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2006, aprobate prin H.G. nr. 925/2006, înainte de inițierea procedurii de negociere. În speță, recurenta-reclamantă a reținut că prelungirea duratei de execuție și majorarea valorii contractului de lucrări au fost justificate în mod obiectiv de împrejurarea că anumite artere rutiere au trecut din administrarea autorității publice locale în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale, care, pentru avizarea lucrărilor la carosabil, a pretins condiții suplimentare constând în asigurarea continuității traficului rutier. Instanța de fond a efectuat o analiză amănunțită a susținerilor părților și probatoriului administrat sub acest aspect, ajungând la concluzia judicioasă că împrejurările legate de titularul dreptului de administrare a drumurilor erau anterioare datei începerii contractului de lucrări și puteau fi surmontate prin conceperea unei soluții tehnice viabile, care să țină seama și de amplasamentul lucrărilor. A accepta apărarea recurentei-reclamante, în sensul că aceste împrejurări nu-i sunt imputabile, ar însemna să fie ignorată obligația de diligență în implementarea proiectului, prevăzută în art. 9 lit. a) din Contractul de finanțare. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât durata de execuție a constituit unul dintre elementele algoritmului de calcul pentru stabilirea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, care a fost criteriul de atribuire a contractului de servicii, precizat în anunțul de participare și în documentația de atribuire pentru contractul inițial. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, nefiind identificate motive de casare a sentinței, în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și cu criticile formulate de recurenta-reclamantă. PENTRU ACESTE MOTIVE,