ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4785/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data

de 6 iunie 2012, reclamanta SC C.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. –

D.G. A.M. P.O.S. M. a solicitat suspendarea executării titlului executoriu

privind actul administrativ fiscal, nota de constatare a neregulilor și

stabilire a corecțiilor financiare nr. 135735 din 23 mai 2012, comunicată prin Adresa

cu nr. 135785/ AM din 25 mai 2012, înregistrată la C.A.S. SA sub nr. 12194 din 25

mai 2012 emis de către – M.M.P., Direcția Generală A.M. P.O.S. Mediu prin care

s-a aplicat o corecție financiară de 10%, în cuantum de 1.593.743,80 lei la Contractul de Servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009 „Asistență, Tehnică pentru supervizarea

lucrărilor " din cadrul proiectului „Extinderea și reabilitarea sistemelor

de apă și apă uzată din Județele Cluj și Sălaj, Îmbunătățirea sistemelor

de alimentare cu apă, canalizare și epurare în zona Cluj și Sălaj”, până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva acestui act

administrativ fiscal.

În motivarea cererii,

a arătat reclamanta că urmare a controlului efectuat in cursul anului 2010, a

fost emis procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr. 109496 din 20

octombrie 2010, prin care s-a constatat faptul că Autoritatea Contractantă a

întrebuințat ca și criteriu de atribuire a contractelor criteriul „experienței

similare" și nu criteriul expertizei ofertantului, iar ca urmare a acestei

nereguli s-a aplicat o corecție financiară în cuantum de 5% din valoarea

contractului, corecție care urma să fie suportată de la bugetul național,

întrucât aceasta nu s-a datora culpei autorității contractate, ci nearmonizării

legislației naționale cu cea a U.E.

S-a mai arătat prin

cererea de chemare in judecată că, în cursul anului 2011, Autoritatea de

Control a efectuat o nouă misiune de verificare a contractelor de achiziții

publice la Autoritatea Contractantă, iar în urma acestei misiuni a emis nota de

constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare, înregistrată sub

nr. 155635 din 30 septembrie 2011, reținându-se că Autoritatea Contractantă, la

momentul publicării Anunțului de Participare pentru atribuirea contractului nr.

3289 din 16 februarie 2009, nu a respectat termenele expres stabilite și a redus

aceste termene nejustificat, fiind aplicată o corecție financiară în cuantum de

5% din valoarea contractului.

S-a precizat că, prin

Decizia nr. 155882 din 31 octombrie 2011, s-a admis contestația formulată de

reclamantă împotriva Notei de constatare nr. 155635 din 30 septembrie 2011, fiind

emisă o nouă nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare, înregistrată sub nr. 156024 din /14 noiembrie 2011, prin care a

menținut doar corecția în cuantum de 5%, din valoarea contractului, corecție

dispusă prin procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr. 109496 din 20

octombrie 2010, neaplicând alte corecții financiare, notă care a rămas

definitivă, nemaifiind contestată.

A apreciat reclamanta

că nota de constatare a cărei suspendare se solicită prin prezenta cerere este

nelegală, întrucât are la bază aceeași stare de fapt reținută în cuprinsul

notei nr. 156024/14 noiembrie 2011, in plus fiind invocat Raportul Final de

Audit nr. 51664/ AP din 22 decembrie 2011, al Curții de Conturi, raport de care

nu a avut cunoștință.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, reclamanta a justificat-o prin faptul că lunar

formulează cereri de rambursare a sumelor plătite în cadrul programului

derulat, reținându-i-se lunar sume pe care nu le datorează.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe prevederile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind C. Proc.

Fisc. și art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

Sentința

nr.

564 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta

SC C.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. – Direcția Generală A.M. P.O.S.

Mediu; s-a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și

stabilire a corecțiilor financiare nr. 135735 din 23 mai 2012 emisă de pârât,

până la soluționarea irevocabilă a contestației împotriva acestui act

administrativ fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a considerat că argumentele ample ale

reclamantei cu privire la nelegalitatea notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare nr. 135735 din 23 mai 2012 emisă de pârâtă și

care urmează a fi pusă în executare sunt aparent valabile și justifică măsura

suspendării, coroborând aceste susțineri cu materialul probator administrat în

cauză.

Astfel, s-a apreciat

că aparenta nelegalitate a deciziei de impunere contestate rezidă din faptul

că, în baza aceleiași situații de fapt, în sarcina reclamantei a mai fost

anterior emis un proces verbal de constatare, respectiv cel cu nr. 156024 din 14

noiembrie 2011, prin care s-a stabilit o corecție în cuantum de 5% din valoarea

contractului, notă de constatare care nu a fost contestată, rămânând

definitivă, iar de la încheierea acestei note de constatare nu au apăru

elemente noi, ci doar un raport al autorității de audit, raport care, potrivit

celor afirmate de reclamantă, nu i-ar fi fost comunicat.

Instanța de fond a

constatat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum

aceasta este definită de lege.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, Curtea de Apel a considerat că și aceasta este

îndeplinită în speță, punerea în executarea a notei de constatare punând în

pericol implementarea programului și implicit funcționarea unui serviciu

public.

II. Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul M.M.P. - Direcția Generală A.M. P.O.S. Mediu,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat sub aspectul existenței cazului bine justificat că, având

in vedere constatările A.A. din cadrul Curții de Conturi a României, formulată

prin Raportul Final de Audit nr. 51466/ AP din 22 decembrie 2011 și urmare a

reverificărilor realizate de A.M. P.O.S. Mediu asupra modului de atribuire a

Contractului de servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009, reținând dispozițiile art.

4 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că dacă se constată existența mai multor

nereguli se va aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare, s-a

apreciat că este aplicabilă corecția de 10 %.

Referitor la condiția

prevenirii unei pagube iminente, arată recurentul că aplicarea unor dispoziții

legale, cunoscute și acceptate de către beneficiar, nu poate fi considerat că

nu ar putea aduce un prejudiciu material, viitor și previzibil.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de

suspendare a Notei de constatare nr. 135735 din 23 mai 2012.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Înalta Curte, văzând

dispozițiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va

putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi

îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și

necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele

administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de

legalitate de care se bucură actul administrativ și fac verosimilă iminența

producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus

evaluării.

Astfel, Înalta Curte constată

că, în mod justificat instanța de fond a reținut că nota de constatare nr. 135735

din  23 mai 2012 prin care s-a aplicat o corecție de 10% din valoarea

Contractului de servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009, pentru reducerea

nejustificată a perioadei intre data transmiterii spre publicare a anunțului de

participare și data limită de depunere a ofertelor, a avut la bază aceeași

situație de fapt, pentru care anterior a mai fost aplicată o corecție de 5%

prin procesul verbal nr. 156024 din 14 noiembrie 2011.

De asemenea, se

reține că nota de constatare a cărei suspendare se solicită a avut la bază

constatările Autorității de Audit din Cadrul Curții de Conturi a României,

formulate prin Raportul Final de Audit nr. 51466/ AP din 22 decembrie 2011,

acesta fiind singurul element nou apărut.

În acest context,

Înalta Curte, fără a antama fondul dreptului dedus judecății și a analiza

modalitatea de apreciere autorității administrative cu privire la aplicarea valorii

maxime a corecției financiare in condițiile constatării existenței a mai multor

nereguli, dintre care unele considerate chiar de organul constatator ca

neimputabile datorită nearmonizării legislației naționale cu legislația Uniunii

Europene, constată că aceste împrejurări fac dovada îndeplinirii condiției

„cazului bine justificat”.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de prevederile art.

2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind „prejudiciul material viitor și

previzibil”, în mod corect s-a apreciat și reținut de către instanța de fond

împrejurarea că punerea in executare a notei de constatare ar pune in pericol

implementarea programului de îmbunătățire și extindere a sistemelor de

alimentare cu apă in zona Cluj Sălaj, un serviciu public de profil de

importanță regională.

De altfel, însuși

recurentul recunoaște in motivele de recurs că aplicarea unei corecții lunare

ar fi de natură să producă un prejudiciu material, viitor și previzibil

argumentând însă că aceasta se datorează unor prevederi legale cunoscute și

asumate de beneficiar.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În consecință, Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004

pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.M.P. - Direcția Generală A.M. P.O.S. Mediu împotriva Sentinței nr.

564 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2013.