ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4785/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 iunie 2012, reclamanta SC C.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. – D.G. A.M. P.O.S. M. a solicitat suspendarea executării titlului executoriu privind actul administrativ fiscal, nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 135735 din 23 mai 2012, comunicată prin Adresa cu nr. 135785/ AM din 25 mai 2012, înregistrată la C.A.S. SA sub nr. 12194 din 25 mai 2012 emis de către – M.M.P., Direcția Generală A.M. P.O.S.

Mediu prin care s-a aplicat o corecție financiară de 10%, în cuantum de 1.593.743,80 lei la Contractul de Servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009 „Asistență, Tehnică pentru supervizarea lucrărilor " din cadrul proiectului „Extinderea și reabilitarea sistemelor de apă și apă uzată din Județele Cluj și Sălaj, Îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare și epurare în zona Cluj și Sălaj”, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva acestui act administrativ fiscal.

În motivarea cererii, a arătat reclamanta că urmare a controlului efectuat in cursul anului 2010, a fost emis procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr. 109496 din 20 octombrie 2010, prin care s-a constatat faptul că Autoritatea Contractantă a întrebuințat ca și criteriu de atribuire a contractelor criteriul „experienței similare" și nu criteriul expertizei ofertantului, iar ca urmare a acestei nereguli s-a aplicat o corecție financiară în cuantum de 5% din valoarea contractului, corecție care urma să fie suportată de la bugetul național, întrucât aceasta nu s-a datora culpei autorității contractate, ci nearmonizării legislației naționale cu cea a U.E.

S-a mai arătat prin cererea de chemare in judecată că, în cursul anului 2011, Autoritatea de Control a efectuat o nouă misiune de verificare a contractelor de achiziții publice la Autoritatea Contractantă, iar în urma acestei misiuni a emis nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare, înregistrată sub nr. 155635 din 30 septembrie 2011, reținându-se că Autoritatea Contractantă, la momentul publicării Anunțului de Participare pentru atribuirea contractului nr. 3289 din 16 februarie 2009, nu a respectat termenele expres stabilite și a redus aceste termene nejustificat, fiind aplicată o corecție financiară în cuantum de 5% din valoarea contractului.

S-a precizat că, prin Decizia nr. 155882 din 31 octombrie 2011, s-a admis contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare nr. 155635 din 30 septembrie 2011, fiind emisă o nouă nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare, înregistrată sub nr. 156024 din /14 noiembrie 2011, prin care a menținut doar corecția în cuantum de 5%, din valoarea contractului, corecție dispusă prin procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr. 109496 din 20 octombrie 2010, neaplicând alte corecții financiare, notă care a rămas definitivă, nemaifiind contestată. A apreciat reclamanta că nota de constatare a cărei suspendare se solicită prin prezenta cerere este nelegală, întrucât are la bază aceeași stare de fapt reținută în cuprinsul notei nr. 156024/14 noiembrie 2011, in plus fiind invocat Raportul Final de Audit nr. 51664/ AP din 22 decembrie 2011, al Curții de Conturi, raport de care nu a avut cunoștință.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, reclamanta a justificat-o prin faptul că lunar formulează cereri de rambursare a sumelor plătite în cadrul programului derulat, reținându-i-se lunar sume pe care nu le datorează. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind C. Proc. Fisc. și art. 14 din Legea nr. 554/2004. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 564 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. – Direcția Generală A.M. P.O.S. Mediu; s-a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 135735 din 23 mai 2012 emisă de pârât, până la soluționarea irevocabilă a contestației împotriva acestui act administrativ fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a considerat că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 135735 din 23 mai 2012 emisă de pârâtă și care urmează a fi pusă în executare sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării, coroborând aceste susțineri cu materialul probator administrat în cauză.

Astfel, s-a apreciat că aparenta nelegalitate a deciziei de impunere contestate rezidă din faptul că, în baza aceleiași situații de fapt, în sarcina reclamantei a mai fost anterior emis un proces verbal de constatare, respectiv cel cu nr. 156024 din 14 noiembrie 2011, prin care s-a stabilit o corecție în cuantum de 5% din valoarea contractului, notă de constatare care nu a fost contestată, rămânând definitivă, iar de la încheierea acestei note de constatare nu au apăru elemente noi, ci doar un raport al autorității de audit, raport care, potrivit celor afirmate de reclamantă, nu i-ar fi fost comunicat. Instanța de fond a constatat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum aceasta este definită de lege.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Curtea de Apel a considerat că și aceasta este îndeplinită în speță, punerea în executarea a notei de constatare punând în pericol implementarea programului și implicit funcționarea unui serviciu public. II. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.M.P. - Direcția Generală A.M. P.O.S. Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat sub aspectul existenței cazului bine justificat că, având in vedere constatările A.A. din cadrul Curții de Conturi a României, formulată prin Raportul Final de Audit nr. 51466/ AP din 22 decembrie 2011 și urmare a reverificărilor realizate de A.M.

P.O.S. Mediu asupra modului de atribuire a Contractului de servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009, reținând dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că dacă se constată existența mai multor nereguli se va aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare, s-a apreciat că este aplicabilă corecția de 10 %. Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, arată recurentul că aplicarea unor dispoziții legale, cunoscute și acceptate de către beneficiar, nu poate fi considerat că nu ar putea aduce un prejudiciu material, viitor și previzibil.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a Notei de constatare nr. 135735 din 23 mai 2012. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Înalta Curte, văzând dispozițiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte constată că, în mod justificat instanța de fond a reținut că nota de constatare nr. 135735 din 23 mai 2012 prin care s-a aplicat o corecție de 10% din valoarea Contractului de servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009, pentru reducerea nejustificată a perioadei intre data transmiterii spre publicare a anunțului de participare și data limită de depunere a ofertelor, a avut la bază aceeași situație de fapt, pentru care anterior a mai fost aplicată o corecție de 5% prin procesul verbal nr. 156024 din 14 noiembrie 2011. De asemenea, se reține că nota de constatare a cărei suspendare se solicită a avut la bază constatările Autorității de Audit din Cadrul Curții de Conturi a României, formulate prin Raportul Final de Audit nr. 51466/ AP din 22 decembrie 2011, acesta fiind singurul element nou apărut.

În acest context, Înalta Curte, fără a antama fondul dreptului dedus judecății și a analiza modalitatea de apreciere autorității administrative cu privire la aplicarea valorii maxime a corecției financiare in condițiile constatării existenței a mai multor nereguli, dintre care unele considerate chiar de organul constatator ca neimputabile datorită nearmonizării legislației naționale cu legislația Uniunii Europene, constată că aceste împrejurări fac dovada îndeplinirii condiției „cazului bine justificat”.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil”, în mod corect s-a apreciat și reținut de către instanța de fond împrejurarea că punerea in executare a notei de constatare ar pune in pericol implementarea programului de îmbunătățire și extindere a sistemelor de alimentare cu apă in zona Cluj Sălaj, un serviciu public de profil de importanță regională. De altfel, însuși recurentul recunoaște in motivele de recurs că aplicarea unei corecții lunare ar fi de natură să producă un prejudiciu material, viitor și previzibil argumentând însă că aceasta se datorează unor prevederi legale cunoscute și asumate de beneficiar.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.P. - Direcția Generală A.M. P.O.S. Mediu împotriva Sentinței nr. 564 din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2013.