ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1906/2016
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, anularea Deciziei nr. 141364 din 27 decembrie 2012 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a Notei de constatare a neregulilor și stabilirea corecțiilor financiare nr. 142659 din 22 octombrie 2012, prin care s-a dispus aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 1.659.644,58 lei, reprezentând c/valoarea a 5% din valoarea Contractului nr. 6690 din 23 mai 2011 privind proiectul "Extinderea și Reabilitarea Capacităților de Producție, Tratare și Pompare a Apei în Aglomerarea Turnu Măgurele - CL3", precum și exonerarea reclamantei de la plata sumei stabilite de către organele de control cu titlu de creanță bugetară.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 3170 din 21 octombrie 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (fostul Minister al Mediului și Pădurilor), ca fiind neîntemeiată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 3170 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii s-au reiterat aspectele vizând inaplicabilitatea dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, faptele pretins a fi imputate fiind săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003. S-a arătat faptul că astfel s-a încălcat principiul neretroactivității, eventual sancțiune ce trebuia aplicată urmând a fi în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 79/2003.
Pe fondul cererii s-a solicitat a se constata încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și în ceea ce privește analizarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate cu privire la Nota de constatare a neregulilor și stabilirea corecțiilor financiare nr. 142.659 din 22 octombrie 2012 și a tuturor actelor subsecvente.
Intimatul Ministerul Fondurilor Europene - AMPOS prin MFP prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de interes recursului, deoarece corecția aplicată este suportată de la bugetul de stat.
II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Argumentele de fapt și de drept relevante
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a SC A. SA în promovarea prezentului recurs, cu motivarea că imputarea corecției financiare se face de la bugetul de stat, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Astfel cum de altfel chiar intimata a subliniat prin întâmpinare, prin Nota nr. 4812/A12 din 19 septembrie 2014 privind măsurile ce se impun în conformitate cu art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 15/2013 pentru contractul de finanțare nr. 89275 din 16 martie 2009 corecția financiară stabilită prin Nota de constatare nr. 142.659 din 22 octombrie 2012 este suportată de la bugetul de stat.
Art. 6 lit. e) din O.G. nr. 15/2013 prevede că nu beneficiază de suportarea de la bugetul de stat, corecțiile financiare ce au fost menținute de către instanța judecătorească prin hotărâri definitive.
În aceste condiții, apare ca justificată cererea reclamantului-recurent de renunțare la judecata cererii introductive.
Câtă vreme intimata nu și-a dat acordul, instanța nu a putut decât să facă aplicarea dispozițiilor art. 406 pct. 4 C. proc. civ., după cum rezultă din Încheierea din 23 martie 2016.
Față de atitudinea pârâtei-intimate, existând un dosar pe rolul instanței judecătorești reclamantul-recurent era nevoit a continua procedura judiciară, urmărind admiterea recursului său, a acțiunii și anularea Notei și a obligațiilor de plată ale corecțiilor financiare, alternativa, prin respingerea recursului, fiind obligația de a achita din fonduri proprii corecția financiară, fiind aplicabile dispozițiile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013.
În aceste condiții interesul recurentei de a promova calea de atac întrucât acțiunea fusese respinsă la fond, exista, astfel că excepția invocată nu apare ca întemeiată în ceea ce privește recursul reclamantei.
Referitor la recursul reclamantei, primul motiv de critică vizează încălcarea principiului neretroactivității O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește cuantumul corecției financiare.
Aplicarea corecției în modalitatea contestată nu încălcase dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015, Înalta Curte apreciind în privința neregulii constatate, reține că, prin însuși Contractul de finanțare nr. 710/2010, s-a definit noțiunea de "neregulă", care trebuie privită, însă, prin prisma prevederilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului UE (în vigoare, atât la data încheierii contractului, cât și la data desfășurării procedurii de achiziție).
Potrivit acestor prevederi, "neregularitate" constituie orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.
Prin urmare, contrar apărărilor intimatei-reclamante, însușite de instanța de fond. obligația de recuperare a fondurilor UE, există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței producerii unui prejudiciu, dacă avem în vedere dispozițiile regulamentare europene mai sus menționate.
De asemenea, Înalta Curte constată că este o sumă plătită necuvenit suma plătită pentru cheltuieli efectuate fără respectarea legislației în materia achizițiilor publice, această nerespectare constituind o încălcare a principiilor prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Este vorba, în primul rând, de principiul compatibilității cu dreptul Uniunii a unei operațiuni finanțate din fondurile structurale, principiu fundamental care reglementează eligibilitatea operațiunii în cauză pentru o finanțare europeană, enunțat la art. 9 alin. (5) din Regulament, la art. 11 din Convenția-tip de atribuire a unei subvenții din FEDR, dar și în toate convențiile de finanțare încheiate cu beneficiarii fondurilor.
Astfel, în cazul în care, în cadrul realizării unei operațiuni cofinanțate din fondurile structurale, beneficiarul acestei finanțări, care acționează în calitate de autoritate contractantă, nu respectă normele privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de Directiva 2004/18 și pe care este ținut să le respecte, acest comportament poate să constituie o "neregularitate" în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, întrucât nu respectă o normă a dreptului Uniunii.
Prin urmare, esențial în examinarea temeiniciei și legalității notei de corecții este să se stabilească dacă a existat sau nu o încălcare a legislației privind achizițiile publice sub aspectele reținute prin actul administrativ contestat.
Astfel în raport de aceste critici nici nu se poate vorbi despre o nelegalitate a aplicării corecției.
Cât privește fondul cererii de recurs, respectarea cerinței 5.4.2 - experiența ca antreprenor/proiectant, din cuprinsul motivelor invocate nu rezultă nicio critică valabilă a soluției instanței de fond, fiind reluate aceleași susțineri.
Or, raportat la contractul nr. 108 din 10 mai 2005 din Referința nr. 21216 din 21 noiembrie 2009 emisă de Primăria Câmpulung Moldovenesc rezultă activități de proiectare și asistență tehnică diferite de cele în speța de față (ex. proiectare stație de tractare apă potabilă).
Similar, reluarea trimiterii la Cap. 3 din H.G. nr. 28/2001 referitor la cheltuielile de proiectare și asistență tehnică, apare ca nejustificată în raport de aspectele concrete ale cauzei.
Referitor la contractul nr. 201 din 23 mai 2005, simpla afirmație precum că acesta îndeplinește cerințele fișei de date, în lipsa oricărei motivări alta decât trimiterea la prevederile Ordinului nr. 509/2011, fără a se raporta la motivele din sentința contestată, nu pot fi primite și analizate.
Astfel, chiar reclamanta-recurentă a impus ca dovada experienței ca proiectant să se facă prin copie dintr-un certificat de recepție finală, semnat de Beneficiar, Inginer și Antreprenor.
Mai mult, cum a semnalat și instanța de fond, Ordinul nr. 509/2011 nu exista momentul impunerii cerințelor din documentația de atribuire și respectiv fișa de date a achiziției, astfel că prevederile sale nu pot fi invocate raportat la un moment anterior.
Referitor la îndeplinirea cerinței nr. 5.4.3. cu referire la personalul cheie angajat de câștigătorii licitației, recursul este nemotivat, reluându-se aserțiunile referitoare la interpretarea ce poate fi dată cerinței în discuție și faptul că nu poate fi pus semnul egalității între situația expertului care a prestat activitate în mod efectiv în domeniul solicitat timp de 5 sau de 15 ani și cea a expertului care a prestat aceeași perioadă de timp dar într-o activitate diferită de obiectul contractului.
Concluzionând sub raportul motivelor vizând fondul litigiului recursul apare nu doar nefondat ci chiar nemotivat.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În raport de analiza mai sus expusă recursul nu se încadrează în motivul invocat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., acesta să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - AMPOS Mediu, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței civile nr. 3170 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2016.
Procesat de GGC - CT