ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.04.2012, reclamantul Primarul Orașului Copșa-Mică, A. a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Pădurilor, acțiune în despăgubiri solicitând obligarea Ministerul Mediului și Pădurilor (MMP fost MMGA) la plata sumei de 1.869.481.02 RON, sumă cu care au fost păgubiți și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În motivarea cererii s-a arătat că între UAT COPȘA-MICA și Ministerul Mediului și Gospodăriri Apelor s-a încheiat Convenția din 26.10.2006 privind Finanțarea Programelor Multianuale Prioritare de Mediu și Gospodărire a Apelor, înregistrată la MMGA sub nr. 5540/SB726.10.2006 și la Consiliul Local Copșa Mică, sub nr. x din 26 octombrie 2006 .

S-a încheiat Contractul de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009, între Primăria Orașului Copșa - Mică prin Primar A. și S.C. B. S.R.L. Sibiu, firma câștigătoare a licitației publice pentru lucrările ce fac obiectul acestui contract.

S-a arătat că reclamanta a fost în imposibilitatea plății la termen a facturilor emise și trimise spre decontare (MMGA) întrucât în mod culpabil MMGA n-a rambursat la termen sumele declarate eligibile și aprobate la plată, generându-se pierderi financiare de natura penalităților de întârziere și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.869.481,02 Iei datorate titularului Contractului de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009 S.C. B. S.R.L. Sibiu, din culpa Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (MMGA), solicitate și obținute de aceasta din urmă pe cale judecătorească, potrivit Ordonanței 1703/C/2010 și sentinței comerciale nr. 415/C/2011, pronunțată în dosar nr. x/2011 rămasă irevocabilă (penalități: 1.278.131,77 RON plus 4.544 RON cheltuieli de judecată = 1.282.675,77 RON), precum și a Ordonanței 1055/30.09.2011 definitivă și irevocabilă (penalități: 585.266,25 RON plus 1.539 RON cheltuieli de judecată = 586.805,25 RON), așadar prejudiciul (1.282.675,77 RON + 586.805,25 RON =1.869.481,02 RON).

A apreciat reclamantă că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, invocând in dovedirea culpei autorității dispozițiile art. 1.2 ale convenției care stipulează:

"Subprogramele sunt finanțate, în proporție de 100 % din totalul cheltuielilor eligibile, din bugetul de stat prin bugetul MMGA". Mai mult MMGA se obligă, potrivit art. 5.1 din Convenția de finanțare, să ia toate măsurile pentru asigurarea finanțării Subprogramului "Reabilitarea Zonei Fierbinți Copșa Mică".

MMGA în calitate de coordonator al implementării subprogramului avea dreptul de urmărire, verificare prin inspecție la fața locului și control a realizării graficului de execuție a lucrărilor și a tot ceea ce a declarat UAT Copșa Mică, înainte de transferarea fondurilor aferente decontului de cheltuieli certificate, toate acestea fiind consemnate prin proces-verbal semnat de ambele părți (art. 5.1.9 și art. 5.1.10)

A mai susținut că deși a încercat să soluționeze acest litigiu pe cale amiabilă, prin mai multe adrese prin care a solicitat o întâlnire cu reprezentanții ministerului, nu a primit concursul acestuia din urma, apelând la concilierea directă, la care MMP nu s-a prezentat.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2, art. 8 alin. (2), art. 10 alin. (1), art. 18 alin. (4), art. art. 19 (2A1) din Legea contenciosului administrativ, art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind Legea taxelor judiciare de timbru și a art. 1 alin. (2) din O.G. 32/95 privind timbrul judiciar, art. 109, art. 112 și urm., art. 201, și urm. art. 274 din C. proc. civ., art. 1.2, art. 5.1, art. 5.1.7, art. 5.1.8, art. 5.1.9, art. 5.1.10, art. 5.2.11, art. 5.2.12 art. 5.13 și a art. 5.2.14 din Convenția de finanțare din data de 26.10.2006, prin Subprogramul " Reabilitarea Zonei Fierbinți Copșa Mică", cu Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Copșa Mică.

Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, s-a arătat că reclamantul nu a achitat taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecata apreciind, în mod greșit, că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 este scutită de plata acestei taxe.

S-a invocat de către pârât și excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei cereri, motivată de inexistența vreunui prejudiciu produs în patrimoniul acestuia.

Sub acest aspect, s-a arătat că din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant reiese că a fost obligat la plata unei sume de bani către o terță societate, sumă de bani care, apreciază reclamantul ar trebui achitată de către pârât, fără ca din actele depuse de acesta la dosar să reiasă că respectiva suma solicitată a fi suportată de către pârât ar fi fost achitată deja către terța societate, prejudiciul invocat de către reclamant prin cerere nefiind unul actual.

Cu privire la lipsa de temei a cererii de chemare în judecată, în contextul enunțării unor clauze din cuprinsul Convenției de finanțare, în baza căreia Ministerul trebuia să deconteze facturile transmise de către reclamantă aferente realizării obiectivelor de investiții menționate în cuprinsul Convenției, pârâtul a apreciat, în esență că, având în vedere, pe de o parte clauza exoneratoare de răspundere și pe de altă parte faptul că reclamantul solicită repararea unui prejudiciu produs ulterior perioadei pentru care a fost încheiată Convenția, este evident că în baza acestui act Ministerul nu poate fi ținut să suporte nici un fel de prejudiciu, întrucât nu avea nici o obligație contractuală pe care să nu o fi respectat.

Prin sentința nr. 5026 din 17 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Primarul Orașului Copșa Mică - A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că părțile litigante au încheiat Convenția din 26.10.2006 privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor, înregistrată la MMGA sub nr. 5540/SB7 din 26.10.2006 și la Consiliul Local Copșa Mică, sub nr. x din 26 octombrie 2006, în baza căreia s-a încheiat Contractul de Lucrări din 25 februarie 2009, între reclamanta și terțul S.C. B. S.R.L. Sibiu.

Obligația plății lucrărilor efectuate de S.C. B. S.R.L. Sibiu, în baza Contractul de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009 a revenit reclamantei, după ce în prealabil facturile acceptate la plata au fost avizate și certificate și apoi trimise spre decontare MMP (fost MMGA), potrivit unei proceduri izvorâte din Convenția din 26.10.2006 privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor (art. 5.1.8).

Conform contractului nr. x din 25 februarie 2009, și, astfel cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin Ordonanța nr. 1703/C/2010 și sentința comerciala nr. 415/C/2011, irevocabile, reclamanta avea obligația de a plăti efectiv contravaloarea lucrărilor executate de către S.C. B. S.R.L. Sibiu.

Curtea, văzând înscrisurile de la dosar depuse de reclamanta (inclusiv tabelul - situația privind emiterea, decontarea, alocarea sumelor de MMP și plata facturilor către B. S.R.L., filele 50-51 dosar), a constatat că, in fapt, parata a transferat efectiv fondurile din contul sau in contul UAT Copsa Mica pentru facturile emise in perioada 2009-2012, recunoscând, așadar, dreptul reclamantei la alocarea fondurilor pentru programul multianual prioritar de mediu și gospodărire a apelor pentru Program Pilot pentru Reabilitarea Zonei Copsa Mica. În plus, conform preambulului Convenției din 26.10.2006, precum și in temeiul art. 9.3 din Convenția din 26.10.2006 incheiata in baza O.G. nr. 40/2006, a H.G. nr. 1267/2006, respectiv a H.G. nr. 537 și 571/2006.

În raport de art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 6 din O.G. nr. 40/2006, s-a constatat că s-a prelungit tacit Convenția de finanțare nr. 5540 din 26 octombrie 2006, prin finanțarea lucrărilor executate in cadrul programului multianual de mediu și gospodărire a apelor.

Curtea de apel a reținut ca aceasta clauza contractuala (art. 5.1.8) a fost introdusa in Convenția din 26.10.2006 la pct. 5.1. care reglementează, cu titlu general, drepturile și obligațiile MMGA (parata).

În ceea ce privește posibilitatea angajării răspunderii contractuale a paratei s-a constatat că in cuprinsul aceluiași punct 5.1. din Convenție, la subpunctul 5.1.11 s-a prevăzut ca "În nicio circumstanța și din nici un motiv MMGA nu poate fi tras la răspundere și obligat la plata de daune interese pe durata implementării subprogramelor și ca urmare MMGA nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plăti suplimentare".

Totodată, Curtea de apel a avut in vedere și un argument de topografie a textelor: art. 5.1.11. urmează art. 5.1.8 privind transferul de fonduri, ceea ce denota ca părțile au înțeles sa deroge de la asumarea obligației plății daunelor interese și in ceea ce privește transferul de fonduri.

De asemenea, prima instanță a avut in vedere și un argument de interpretare gramaticala: clauza de la art. 5.1.11 nu face nicio distincție intre implementarea tehnica sau din alt punct de vedere a programului, ci prevede, generic, faptul ca parata nu poate fi obligata la daune interese pe durata implementării subprogramelor. A fost reținută teza a II-a a clauzei de la art. 5.1.11.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Primarul Orașului Copșa Mică - A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii având ca obiect obligarea autorității pârâte la plata sumei de bani solicitată în baza convenției din 26 octombrie 2006 indicată între părți.

Se arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile convenției de finanțare nr. 5540SB/26 octombrie 2016 în special a clauzei de la art. 5.11 din Convenție, clauză exoneratoare de răspundere care este abuzivă și nelegală și care nu putea opera în favoarea autorității pârâte.

Urmare a acestei convenții s-a încheiat Contractul de Lucrări din 25 februarie 2009, între recurent și S.C. B. S.R.L. Sibiu, firma câștigătoare a licitației publice pentru lucrările ce fac obiectul acestui contract.

Obligația plății lucrărilor efectuate de S.C. B. S.R.L. Sibiu, în baza Contractul de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009, revenind recurentei UAT - Copșa Mică, după ce în prealabil facturile acceptate la plata au fost avizate și certificate și apoi trimise spre decontare MMP (fost MMGA), potrivit unei proceduri izvorâte din Convenția din 26.10.2006 privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor (art. 5.1.8).

Deși recurentul avea obligația de a plăti efectiv contravaloarea lucrărilor executate de către S.C. B. S.R.L. Sibiu, ce a fost în imposibilitatea plății la termen a facturilor emise și trimise spre decontare (MMGA) potrivit procedurii stabilite prin Convenția din 26.10.2006, întrucât în mod culpabil MMGA n-a rambursat la termen sumele declarate eligibile și aprobate la plată, adică în termen de 10 zile (potrivit art. 5.1.8 din Convenție).

Recurentul-reclamant arată că prima instanță a dat o interpretare greșită restrictivă a clauzelor conveției părților fără a ține cont de conduita culpabilă a autorității pârâte care nu a respectat clauzele convenției art. 5.1.8 și în concret a decontat cu întârziere lucrările efectuate și astfel a cauzat un prejudiciu material față de care nu poate opera legal clauza de nerăspundere.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimatul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurentul-reclamant a depus copia sentinței civile nr. 3991 din 11.12 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea formulată de recurentul-reclamant și s-a constatat nulitatea clauzei de nerăspundere din art. 5.1.11 din Convenția nr. 5540/SB din 16 octombrie 2006.

La cererea intimatului-pârât care a probat formularea căii de atac prin încheierea din 7 octombrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea prezentului recurs până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La data de 3.02.2016 prin Decizia nr. 216 din 3 februarie 2016 pronunțată în dosar nr. x/2013 s-a soluționat definitiv cauza în sensul că s-a admis recursul declarat de recurentul-intimat din prezenta cauză și s-a casat sentința civilă nr. 3991 din 11 decembrie 2013 în urma rejudecării s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de recurent și ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. B. S.R.L.

În urma soluționării prezenta cauză a fost repusă pe rol recurentul-reclamant depunând la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea greșită a legii.

Soluția de respingere a acțiunii este legală, prima instanță interpretând corect dispozițiile Convenției părților din 26 octombrie 2006.

Instanta de fond în mod corect a interpretat aceste dispoziții prin prisma prevederilor art. 5.1.11. Astfel la subpunctul 5.1.11 s-a prevăzut in mod expres ca: În nicio circumstanța și din niciun motiv MMGA nu poate fi tras la răspundere și obligat la plata daunelor interese pe durata implementării subprogramelor și ca urmare MMGA nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plăți suplimentare. Prin urmare in convenția încheiata de către cele doua părți se prevede in mod expres ca intimata nu poate fi obligata la plata de daune interese pe durata implementării subprogramelor.

Susținerea recurentei-reclamante cu privire la faptul ca art. 5.1.11 se refera la chestiunile de natura tehnica privind implementarea programului de finanțare nu pot fi primite din moment ce se precizează in mod explicit in art. 5.1.11 ca MMGA nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plați suplimentare. Prin urmare, părtile au convenit exonerarea MMGA de la eventualele despăgubiri sau plați suplimentare, indiferent de natura acestora.

În cauză nu se pune problema limitării răspunderii pentru prejudiciul cauzat deoarece operează răspunderea contractuală și nu cea delictuală iar în baza convenției de nerăspundere inserată în contract și aplicabilă conform voinței suverane a părților, nu poate fi antrenată răspunderea autorității pentru prejudiciul pretins prin prezenta acțiune. Iar această clauză de nerăspundere prevăzută la pct. 5.1.11 din convenție și valabilă în raport de Decizia nr. 216 din 3 februarie 2016 vizează inclusiv obligația de plată ulterioară, precizându-se expres că autoritatea "nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plăți suplimentare" oricare ar fi natura acestora.

În mod corect în raport de dispozițiile art. 969 C. civ. prima instanță a apreciat că această clauză de nerăspundere operează cu putere de lucru judecat și în raport de pretențiile din prezenta cauză.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primarul Orașului Copșa Mică - A. împotriva sentinței nr. 5026 din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2016.