ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea pârâtului la punerea în executare de îndată a Deciziei nr. 82/15.10.2015 emisă de Garda Forestieră Suceava, prin plata către reclamantă a sumei de 20.961 RON, reprezentând despăgubirile stabilite în favoarea acesteia, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 20.01.2016 - data comunicării procedurii prealabile și până la data plății efective a despăgubirilor, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 127/2016 din 27 iunie 2016, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, în consecință, a obligat pârâtul la punerea în executare a Deciziei nr. 82/15.10.2015 emisă de Garda Forestieră Suceava, prin plata către reclamantă a sumei de 20.961 RON, reprezentând despăgubirile stabilite în favoarea acesteia.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 20.01.2016 și până la data plății efective a despăgubirilor.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 127/2016 din 27 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând casarea în tot a acesteia și respingerea cererii ca neîntemeiată, argumentând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) și d) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1679/2008, nu se face dovada că persoana păgubită a solicitat în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acțiuni cu scopul de a preveni producerea unor pagube culturilor de interes cinegetic, precum și amplasarea în culturile agricole a unor mijloace de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic, permise de lege.

Dovada îndeplinirii obligațiilor se face prin constatarea la fața locului de către comisia de constatare și evaluare a pagubelor existente a mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună sau interes cinegetic, iar în speță îndeplinirea acestor obligații nu se găsește în procesul-verbal de constatare întocmit de către Garda Forestieră Suceava. Substanța Aminosol, administrată de SC A. SRL, are proprietatea principală de unui îngrășământ foliar, care emană, de asemenea, un miros neplăcut pentru animale.

Intimata nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de a asigura paza în perioada în care culturile sunt frecventate de vânat.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat, mai întâi, nulitatea recursului, susținând că, pe de o parte, memoriul de recurs nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar, pe de altă parte, aspectele de fapt invocate în memoriul de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Intimata a arătat că prin procesul-verbal nr. x/20.08.2015 întocmit de Comisia pentru constatarea și evaluarea pagubelor constituită în temeiul art. 3 din H.G. nr. 1679/2008, privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, s-a constatat existența pagubelor produse culturilor agricole proprietatea societății de fauna de interes cinegetic din fondurile cinegetice nr. 53 - Țibana și nr. 54 Țibănești. Potrivit art. 3 din H.G. nr. 1679/2008 s-au evaluat pagubele la suma de 20.961 RON și s-a stabilit răspunderea civilă pentru aceste pagube. Pe cale de consecință, prin Decizia nr. 82/15.10.2015, conform art. 6 alin. (5) și (6) din H.G. nr. 1679/2008, s-a aprobat procesul-verbal de control de către garda Forestieră Suceava și s-a stabilit că sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 407/2006 - suportarea despăgubirilor de către autoritatea publică centrală pentru silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinație.

Această decizie este un act administrativ necontestat, care trebuie pus în executare de către Ministerul mediului, Apelor și Pădurilor, care nu mai poate aprecia cu privire la culpă și nici nu poate modifica cele constatate prin procesul-verbal nr. x/20.08.2015, neavând atribuții legale în acest sens.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect cenzurarea refuzului recurentului-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor de a achita suma de 20.961 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs culturilor agricole proprietatea intimatei de către fauna de interes cinegetic din fondurile cinegetice nr. 53 - Țibana și nr. 54 . Țibănești.

Prima instanță a apreciat acțiunea întemeiată, reținând, în esență, că, procedând la refuzul soluționării cererii reclamantei de a se pune în aplicare această decizie, pârâtul și-a depășit competențele ce îi sunt prevăzute de lege, încălcând astfel dreptul legitim al reclamantei la acordarea de despăgubiri, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Din cuprinsul prevederilor art. 3 - 6 din H.G. nr. 1679/2008, rezultă faptul că îndeplinirea condițiilor pentru stabilirea dreptului la despăgubiri pentru pagubele cauzate de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice se verifică de către o comisie special constituită în acest scop și se concretizează prin decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba.

Constatarea pagubei se face la cererea scrisă a persoanei păgubite, depusă la primăria localității pe teritoriul căreia s-a produs paguba, conform procedurii prevăzute de art. 4 din actul normativ mai sus citat, stabilirea cuantumului despăgubirilor urmând a se realiza tot de către comisie, în funcție de cheltuielile efectuate de către persoana păgubită până la data producerii pagubei cu înființarea și întreținerea culturii agricole sau silvice, sau, după caz, în funcție de valoarea de piață, în cazul animalelor domestice (art. 6 din H.G. nr. 1679/2008).

Esențial de precizat este faptul că procesele-verbale încheiate de către comisiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1679/2008 se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba, stabilește art. 6 alin. (5) din hotărârea de guvern în discuție iar, potrivit art. 6 alin. (6) din același act normativ, decizia astfel emisă poate fi contestată potrivit art. 7 și 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura de constatare a pagubelor produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic și de stabilire a despăgubirilor cuvenite pentru aceste pagube se finalizează prin emiterea deciziei prevăzute de art. 6 alin. (6) din H.G. nr. 1679/2008, decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură fiind actul administrativ prin care se conferă dreptul la despăgubiri, sau, după caz, se respinge solicitarea la despăgubiri.

Așadar, ministerul de resort nu are nicio competență recunoscută în privința procedurii de constatare și de stabilire a despăgubirilor în aceste situații, astfel că argumentele formulate în recurs, prin care se tinde la demonstrarea neîndeplinirii condițiilor pentru acordarea despăgubirilor, nu sunt pertinente, cât timp ministerul pârât nu are abilitarea legală de a verifica îndeplinirea condițiilor de despăgubire pentru pagubele produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic.

Odată emis actul administrativ prevăzut de art. 6 alin. (6) din H.G. nr. 1679/2008, acesta fiind reprezentat în speță prin decizia 82/15.10.2015, emisă de Garda Forestieră Suceava, și în condițiile în care acest act administrativ nu a fost revocat sau desființat, ministerul pârât este ținut la plata despăgubirilor stabilite prin acesta, competența recunoscută de lege în această materie ministerului fiind exclusiv aceea de a achita contravaloarea despăgubirilor stabilite și nicidecum de a proceda la o proprie analiză a dreptului la despăgubiri.

În acest sens, este de observat că, potrivit art. 13 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 (unde se află nominalizată și specia pelicanului comun-sublinierea instanței) se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.

Or, prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006 nu numai că nu recunosc competența autorității centrale de a analiza cererile formulate pentru despăgubiri în contextul de referință al legii dar, mai mult, precizează că modalitatea de acordare a despăgubirilor se stabilește prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi [art. 13 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, forma inițială].

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 127/2016 din 27 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV