ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5910/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, a solicitat:

- recunoașterea dreptului ei asupra despăgubirilor stabilite prin Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1473/20.09.2016 (întocmii de comisia constituita la nivelul comunei Băla, jud. Mureș) și plata despăgubirilor în cuantum de 4589 RON astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare, precum și a dobânzii legale;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru perioada scursă între data de 23 octombrie 2017 (data expirării termenelor legale pentru plata despăgubirilor) și data plății efective;

- obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 2000 RON pentru tergiversarea nejustificată a soluționării dosarului de despăgubire;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Ministerului Mediului și a Gărzii Forestiere Brașov, astfel cum s-a solicitat prin cererea adițională modificatoare a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 75 din 9 martie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Garda Forestieră Brașov.

A obligat pârâții să recunoască dreptul reclamantei asupra despăgubirilor stabilite prin Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1473/20.09.2016 întocmit de Comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureș.

A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 4.589 RON, cu titlu de despăgubiri, la care se vor adăuga dobânzi legale calculate începând cu data de 23.10.2017 și până la data plății efective.

A respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata de daune morale în cuantum de 2.000 RON, ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 75 din 9 martie 2018 au declarat recurs pârâții Ministerul Mediului și Garda Forestieră Brașov, fiecare pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a criticat soluția instanței de fond, arătând că aceasta a reținut nelegal că prin procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1473/20.09.2016, reclamantului i-au fost stabilite despăgubiri în valoare de 4.589 RON.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, cu modificările și completările ulterioare, "procesele-verbale încheiate potrivit prevederilor alin. (2) și (3) se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba."

A arătat că Garda Forestieră Brașov, în calitate de structură teritorială a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărei rază de competență s-a produs paguba, nu a emis decizia de aprobare a procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole si silvice nr. 1473/20.09.2016.

Ministerul Mediului, ca autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, acordă despăgubirile, din bugetul aprobat cu această destinație, pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în Anexa nr. 2, din Legea nr. 407/2006, legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, numai în baza deciziei de aprobare a procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole și silvice.

S-a apreciat că, în mod eronat, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta-intimată cu privire la plata sumei de 4.589,00 RON și plata dobânzii legale, având în vedere că nu a fost respectată procedura stabilită de H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, cu modificările și completările ulterioare.

Se mai afirmă că instanța de fond a facut o interpretare greșită cu prevederilor din actul normativ mai sus menționat și a obligat subscrisul la plata sumei de 4.589,00 RON și plata dobânzii legale fără să existe, în sarcina ministerului, o obligația de plată sau vreun raport juridic cu privire la reclamanta S.C. A. S.R.L.

Obligația de plată, cu privire la dobânda legală, revine exclusiv Garzii Forestiere Brașov, în calitate de structură teritorială a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, deoarece acesta nu a efectuat demersurile privind emiterea deciziei de aprobare a procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1473/20.09.2016.

Recursul Gărzii Forestiere Brașov critică soluția admiterii acțiunii deoarece nu a avut în vedere motivul pentru care Garda forestieră Brașov a refuzat emiterea actului administrativ de aprobare a procesului-verbal.

În conformitate cu prevederile art. 6, alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, Garda forestieră Brașov aprobă procesele-verbale de constatare a pagubelor.

Întrucât prerogativa verificării existenței pagubei aparține comisiei special constituite în acest scop, conform art. 6, alin. (1) - (4) din H.G. nr. 1679/2008, odată ajuns dosarul la Garda forestieră, se verifică legalitatea întocmirii procesului-verbal pentru a putea fi aprobat prin act administrativ. Or, procesul-verbal nr. x din 20.09.2016 este întocmit în mod nelegal, deoarece, așa cum s-a arătat și în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă, nu a fost indicată legal entitatea care răspunde pentru producerea pagubei, mai precis una dintre cele două autorități, așa cum sunt ele identificate și departajate în cuprinsul art. 13 din Legea 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, respectiv:

Împrejurarea că, la un moment dat, un singur minister a reprezentat ambele autorități, nu este de natură a invalida poziția Gărzii Forestiere Brașov, acesta deoarece chiar și în cadrul aceluiași minister există Direcții diferite (Direcția generală păduri și Direcția Biodiversitate), cu atribuții diferite și bugete distincte din care se plătesc despăgubiri.

Or, în cuprinsul art. 13, din legea 407/2006 se indică în mod clar bugetele din care se fac plățile și pentru care anume pagube.

Conform art. 13, alin. (4) din legea 407/2006, despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație, în timp ce în procesul-verbal a fost înscris, în mod nelegal, că răspunderea civilă pentru pagubele produse de urs revine autorității centrale care răspunde de silvicultură.

În speță nu s-a pus în discuție recunoașterea sau nu a pagubei, de către Garda Forestieră Brașov, dar un proces-verbal nelegal întocmit nu poate fi aprobat prin act administrativ, iar prin atribuțiile legale nici nu se poate interveni asupra conținutului acestuia.

Instanța a admis cererea reclamantului sub aspectul întinderii prejudiciului, nepronunțându-se cu privire la legalitatea stabilirii titularului răspunderii civile înscrise în cuprinsul procesului-verbal, implicit la legalitatea întocmirii procesului-verbal; Garda forestieră Brașov nu a refuzat să recunoască paguba, dar în cuprinsul art. 13 din Legea 407/2006 se stabilește exact bugetul din care se face plata despăgubirilor, iar Garda forestieră Brașov nu are acces la bugetul indicat.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că ambele cereri de recurs, conținând susțineri din similare celor din fața instanța de fond, nu reprezintă decât un corolar al lipsei responsabilității autorităților publice recurente- pârâte în a-și asuma realitățile factuale, în contextul unor modificări succesive ale structurii, denumirilor și competenței autorităților administrației centrale de specialitate, context pe care instanța de fond l-a redat în mod detaliat în cuprinsul sentinței.

Procesul-verbal încheiat în baza art. 3 și 6 alin. (2) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, a stabilit că pagubele constatate au fost provocate de urs, menționat în Anexa 2, Mamifere, pct. 8, iar art. 13 alin. (4) din aceeași lege prevede că despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.

Susținerile recurenților- pârâți, în sensul că plata nu poate fi efectuată pentru că nu a fost emisă decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate care răspunde de silvicultură în a cărui rază de competentă s-a produs paguba, în speță Garda Forestieră Brașov, nu pot fi reținute, criticile formulate în recurs fiind nefondate.

Așa cum corect s-a reținut în sentința atacată, refuzul recurentei- pârâte Garda Forestieră Brașov de a emite decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, motivat formal prin inserarea mențiunii că răspunderea civilă pentru pagube revine autorității publice centrale pentru silvicultură în loc de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, este nejustificat, întrucât la data constatării pagubei produse în cauză, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor constituia un singur minister iar delimitarea atribuțiilor legale prin acte normative a avut loc la o dată ulterioară.

Mai mult, reprezentantul structurii teritoriale de specialitate în domeniul silviculturii, comisar la Garda Forestieră Brașov - Birou Mureș, a făcut parte din comisie conform prevederilor art. 3 din H.G. nr. 1679/2008.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că, în cauză, conduita ambelor autorități publice, care au încercat să-și motiveze pasivitatea prin interpretarea secvențială, contrară scopului pentru care au fost edictate, a dispozițiilor normative privind condițiile și procedura de acordare a despăgubirilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 407/2006, conturează un refuz de rezolvare a cererii intimatei- reclamante, act administrativ asimilat în accepțiunea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care dă naștere obligației de plată a despăgubirilor pentru acoperirea vătămării produse.

Întinderea prejudiciului nu a fost contestată în mod real în fața instanței de fond, astfel că acest aspect nu poate fi analizat direct în recurs.

Cum în raport cu motivele invocate în recursuri nu se poate reține că sentința este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., recurentele, ca părți căzute în pretenții, vor fi obligate la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării cererii de recurs invocată prin întâmpinare de intimata reclamantă S.C. A. S.R.L..

Respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov împotriva sentinței nr. 75 din 9 martie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata către intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2020.