ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4316/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov, recunoașterea dreptului societății asupra despăgubirilor stabilite prin Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1478/09.05.2019 (întocmit de comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureș) și plata despăgubirilor în cuantum de 44.427 RON astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare; obligarea pârâtului de rând 1 la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 7 iunie 2019 și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 73 din 30 octombrie 2020, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în ceea ce privește cererea de recunoaștere a dreptului la despăgubiri și, în consecință, a respins cererea având ca obiect recunoașterea dreptului la despăgubiri, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Brașov, a obligat pârâta Garda Forestieră Brașov să emită decizie de aprobare a despăgubirilor în sumă de 44.427 RON stabilite prin Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1478/9.5.2016 întocmit de Comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureș, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în ceea ce privește cenzurarea refuzului acestuia de a plăti despăgubirile menționate și a obligat pârâta Garda Forestieră Brașov să plătească reclamantei suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L. cât și pârâta Garda Forestieră Brașov au declarat recurs. 3.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L., în motivarea recursului arată că critică hotărârea primei instanțe doar în privința soluției de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de obligare a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la plata despăgubirilor în cuantum de 44427 RON stabilite prin procesul-verbal de constatare și dobânda legală penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 7 iunie 2019 și până la data plății efective. Instanța de fond a considerat că, raportat la momentul formulării cererii de obligare la plata despăgubirilor, această solicitare ar fi nefondată întrucât nu există, încă, Decizia Gărzii Forestiere Brașov de aprobare a procesului-verbal de constatare. Instanța de fond obligă Garda Forestieră, prin sentința pronunțată, să aprobe acest proces-verbal și precizează că vom avea dreptul să pretindem plata despăgubirilor abia după ce această decizie a Gărzii Forestiere va fi emisă. Aceasta soluție este, în opinia recurentei, criticabilă în lumina dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., după cum urmează: In principal, consideră că cererea de obligare a MMAP la plata despăgubirilor este întemeiată, chiar și în acest moment, astfel încât trebuia admisă. După cum reține prima instanță în motivarea hotărârii, apărările Gărzii Forestiere au fost apreciate ca nefondate, astfel încât aceasta a fost obligată să emită decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare. Instanța de fond a analizat motivele de nelegalitate ale procesului-verbal de constatare invocate de Garda Forestieră și a concluzionat că sunt vădit nefondate; în consecință a dispus -cu motivarea de la pag. 5 pHF. JL" (23. Garda Forestieră să APROBE procesul-verbal de constatare, în condițiile în care aspectele de nelegalitate invocate au fost considerate ca reprezentând exces de putere (Garda Forestieră nu mai poate, deci, să emită o decizie de respingere a procesului-verbal ci doar una de aprobare). Din moment ce Garda Forestieră, instituție aflată în subordinea ministerului pârât, a fost obligată Sa recunoască drepturile și să aprobe procesul-verbal de constatare -apărările sale contrare fiind respinse ca nefondate- instanța putea dispune, prin aceeași hotărâre, si obligarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la plata despăgubirilor. Susține acest lucru, având în vedere faptul că termenele imperative prevăzute de lege au fost, cu foarte mult, depășite. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (6) din legea 407/2006 care erau în vigoare la momentul producerii pagubei: "Plățile către beneficiarii despăgubirilor se fac în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare". Deși între timp textul legal s-a modificat, termenul de 30 de zile de la emiterea deciziei a rămas în vigoare. Potrivit alin. (5) al art. 13 din legea 407/2006, în forma în vigoare la momentul respectiv, decizia de constatare trebuia în mod obligatoriu emisă în termen de 72 de ore de la sesizarea comisiei de constatare (termenul s-a păstrat și în forma actuală a legii). Despăgubirile care li se cuvin, în suma stabilită de comisie, ar fi trebuit să ne fie plătite la o dată de la care au trecut mai mult de 14 luni. Ambele instituții pârâte sunt, așadar, în culpă pentru nerespectarea termenelor de aprobare și plată a despăgubirilor, iar ministerul pârât nu se poate apăra susținând că nu putea plăti despăgubirile pentru că Garda Forestieră nu a aprobat procesul-verbal de constatare; Garda Forestieră face parte din structura ministerului pârât, fiind în subordinea acestuia, așadar apărările MMAP frizează invocarea propriei culpe. Ministerul pârât avea posibilitatea de a impune instituției subordonate să respecte legea și putea face asta chiar la momentul la care a primit plângerea noastră prealabilă (nu poate, deci, susține că nu a știut despre acest caz, etc). Din moment ce nu a acționat, nu a impus Gărzii forestiere să emită decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare și nu i-a solicitat să îi înainteze dosarul pentru efectuarea plăților, încălcând din culpă termenele impuse de lege, MMAP poate și trebuie să fie obligat la plata despăgubirilor în aceeași hotărâre prin care Garda forestiera este obligata sa le recunoască. Invocă practica judiciară, în spețe identice. Consideră soluția criticabilă în lumina dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ.: - dacă instanța a reținut că obligația ministerului, de plată a despăgubirilor, se află sub condiția emiterii deciziei de aprobare de către Garda Forestieră, atunci cererea de obligare a ministerului pârât la plată trebuia respinsă ca prematură nu ca neîntemeiată; - soluția de respingere ca neîntemeiată ar putea permite, în viitor, ministerului pârât să invoce autoritatea de lucru judecat în cazul unei viitoare cereri de plată a despăgubirilor, raportat la această hotărâre. 3.2. Pârâta Garda Forestieră Brașov încadrează motivele de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu privire la motivele de recurs arătă că instanța de fond a apreciat greșit cu privire la prevederile art. 5, alin. (6) din H.G. nr. 1679/2008 coroborat cu cele ale art. 13 din Legea 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic. Deși din motivarea instanței de fond rezultă că procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de speciile de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. x/09.05.2019 nu a fost completat în mod corespunzător, în sensul că nu a fost stabilită în mod legal răspunderea civilă și nu a fost indicată specia care a produs paguba, totuși, instanța de judecată stabilește răspunderea civilă în sarcina Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, paguba fiind produsă de către mistreți. În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1679/2008 la nivelul fiecărei U.A.T. se constituie o comisie de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic, prin grija Primarului. Din acesta comisie fac parte mai mulți specialiști din diferite instituții, care să poată constata și evalua paguba, urmând a stabili răspunderea civilă (art. 3 din H.G. nr. 1679/2008). Comisia ia decizii în ceea ce privește paguba prin vot (art. 5, din H.G. nr. 1679/2008), verifică modul de îndeplinire a obligațiilor de către proprietar și gestionarul fondului cinegetic, stabilește cuantumul despăgubirilor, întocmește procesul-verbal și stabilește cui revine răspunderea civilă, întocmește dosarul (art. 6, alin. (1), (2), (4) și (7), art. 7 din H.G. nr. 1679/2008) Inspectorul șef al Gărzii forestiere;" Procesele-verbale încheiate potrivit prevederilor alin. (2) și (3) se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, in a cărui rază de competență s-a produs paguba."(art. 6, alin. (S) Inspectorul șef al Gărzii forestiere Brașov este ținut numai cu privire la analiza legalității întocmirii procesului-verbal, nu și a legalității și temeiniciei constatărilor comisiei. Întrucât prin Procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de speciile de Interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1478/09.05.2019 comisia constituită ia nivelul comunei Bala, jud. Mureș nu a stabilit specia care a produs paguba și nu a stabilit în sarcina cui revine răspunderea civilă pentru pagubele produse, în consecință, nu a fost aprobat prin Decizie, în conformitate cu prevederile art. 6, alin. (5) din 1679/2008. În conformitate cu prevederile art. 3, alin. (1) din H.G. 1679/2G0S1, obligația privind stabilirea răspunderii civile și stabilirii specie de interes cinegetic care a produs paguba revine comisiei. Întrucât specia care a produs paguba se regăsește în Anexa nr. 1 la Legea 407/2006/respectiv este specie la care se aprobă cotă de recoltă anual, trebuie respectate prevederile sus-menționate, respectiv trebuie stabilit de către comisie cui revine răspunderea civilă. Comisia a stabilit că răspunderea civilă revine Ministerului Mediului, iar Instanța de fond a apreciat că acesta constatare, raportat la "frecvența reorganizării ministerelor și schimbarea denumirii acestora, nu poate fi reținută nelegalitatea constatărilor Comisiei doar prin prisma indicării greșite a denumirii ministerului chemat să răspundă". Consideră că răspunsul oferit de către Garda forestieră Brașov nu este făcut cu exces de putere în sensul art. 2, alin. (1), lit. i) din Legea 554/2004, deoarece inclusiv instanța de fond a constatat că, prin procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. x/09.05.2019, nu a fost stabilită expres care este specia care a produs paguba și nu s-a stabilit cui revine răspunderea civilă. Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii, formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimata Garda Forestieră Brașov și intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de către S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul recurentei-reclamante este fondat iar recursul pârâtei este nefundat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Deși recurenții dezvoltă critici separate ele vor fi analizate și li se va răspunde prin considerente comune. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"). Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept materia.", Înalta Curte constată că: Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1478/9.5.2019, s-a constatat de către Comisia constituită potrivit art. 3 din H.G. nr. 1679/2008 că în urma cercetărilor desfășurate la sesizarea împuternicitului reclamantei A. S.R.L. a rezultat că "mistreții au râmat rândurile semănate cu porumb, fiind necesară reînsămânțarea terenului pe o suprafață de 25,89 ha". Comisia a stabilit că valoarea totală a pagubei este de 44.427 RON, iar față de cele constatate, răspunderea civilă revine Ministerului Mediului. Instanța de fond a obligat pârâta Garda Forestieră Brașov să emită decizie de aprobare a despăgubirilor în sumă de 44.427 RON stabilite prin Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1478/9.5.2016 întocmit de Comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureș, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în ceea ce privește cenzurarea refuzului acestuia de a plăti despăgubirile menționate. Înalta Curte nu împărtășește opinia instanței de fond cu privire la plata despăgubirilor și la dobânzi legale pentru întârziere. Înalta Curte reține că potrivit procedurii reglementate de H.G. nr. 1679/2008, Comisia constituită potrivit art. 3 alin. (1) din acest act normativ, în cadrul unei proceduri cercetare administrativă constatată și evaluează pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice și stabilește cui îi revine răspunderea civilă pentru aceste pagube, consemnând constatările într-un proces-verbal. Potrivit art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008, procesele-verbale încheiate se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba, decizie care poate fi contestată potrivit art. 7 și 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. S-a arătat că în raport de prevederile art. 13 alin. (3)-(6) din Legea nr. 407/2006 nu poate face vreo plată persoanei păgubite în lipsa emiterii unei decizii de către Garda Forestieră. Instanța de fond a analizat motivele de nelegalitate ale procesului-verbal de constatare invocate de Garda Forestieră și a concluzionat că sunt nefondate și în consecință a dispus ca Garda Forestieră să aprobe procesul-verbal de constatare, în condițiile în care aspectele de nelegalitate invocate au fost considerate ca reprezentând exces de putere. Din moment ce Garda Forestieră, instituție aflată în subordinea ministerului pârât, a fost obligată să recunoască drepturile și să aprobe-procesul-verbal de constatare instanța de fond putea dispune, prin aceeași hotărâre, și obligarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la plata despăgubirilor. Având în vedere faptul că termenele imperative prevăzute de lege au fost, cu foarte mult, depășite. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (6) din legea 407/2006 care erau în vigoare la momentul producerii pagubei: "Plățile către beneficiarii despăgubirilor se fac în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare". Potrivit alin. (5) al art. 13 din legea 407/2006, în forma în vigoare la momentul respectiv, decizia de constatare trebuia în mod obligatoriu emisă în termen de 72 de ore de la sesizarea comisiei de constatare. Ambele instituții pârâte sunt, așadar, în culpă pentru nerespectarea termenelor de aprobare și plată a despăgubirilor, iar ministerul nu se poate apăra susținând că nu putea plăti despăgubirile pentru că Garda Forestieră nu a aprobat procesul-verbal de constatare. Garda Forestieră face parte din structura ministerului pârât, fiind în subordinea acestuia. Astfel sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: drepturile și interesele legitime ale reclamantei sunt vătămate grav prin nesoluționarea corespunzătoare a cererii de acordare de despăgubiri în termenele impuse de lege. A trecut mai mult de un an de la data la care au fost sesizate și constatate pagubele produse, fără ca societatea reclamantă să își încaseze drepturile care i se cuvin potrivit legii. În agricultură, o asemenea perioada de timp este extrem de importantă, ținând cont de ritmul lucrărilor agricole care impune o anumita frecvență a cheltuielilor care trebuie efectuate. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, a vânătorii și protecției fondului cinegetic: "Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru proiecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație ". Trebuie observat că starea de fapt consemnată în procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. 1473 încheiat la data de 20.09.2016 nu a fost contestată de pârâți. Înalta Curte reține că, dreptul la despăgubiri al reclamantei este stabilit de legiuitor prin dispozițiile art. 13 al 1 din Legea nr 407/2006, în speță, factorul cauzator al prejudiciului este dovedit de procesul-verbal anterior prezentat, prejudiciul cauzat este, de asemenea, dovedit prin același înscris, necontestat, iar legătura de cauzalitate este evidentă. Ca urmare, în cauză, întinderea prejudiciului, este dovedită, urmând ca, sub acest aspect ținând cont de prevederile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, art. 13 și 14 din O.U.G. nr. 1/2017, art. 3 din H.G. nr. 19/2017, art. 3 din H.G. nr. 20/2017, pârâții Ministerul Mediului și Garda Forestieră Brașov să fie obligați să plătească recurentei-reclamante suma de 44.427 RON, cu titlu de despăgubiri, la care se vor adăuga dobânzi legale calculate începând cu data de 07 iunie 2019 și până la data plății efective, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței. În ceea ce privește recursul recurentei-pârâte având în vedere soluția Înaltei Curți, va fi respins ca nefondat. Astfel, potrivit procedurii reglementate de H.G. nr. 1679/2008, Comisia constituită potrivit art. 3 alin. (1) din acest act normativ, în cadrul unei proceduri cercetare administrativă constatată și evaluează pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice și stabilește cui îi revine răspunderea civilă pentru aceste pagube, consemnând constatările într-un proces-verbal. Potrivit art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008, procesele-verbale încheiate se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba, decizie care poate fi contestată potrivit art. 7 și 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În baza normelor de mai sus, Garda Forestieră Brașov avea obligația să consemneze într-o decizie manifestarea sa de voință cu privire la aprobarea/neaprobarea Procesului-verbal întocmit de Comisie. Deși la pct. I al Procesului-verbal nr. x/9.05.2019 nu se arată specia care a produs paguba, din cuprinsul constatărilor realizate de Comisie, la pct. IV se menționează expres că "mistreții au râmat rândurile semănate cu porumb", și de asemenea, în cercetarea modului în care și-a îndeplinit obligațiile gestionarul fondului cinegetic, se face mențiune cu privire la mistreții recoltați. Având în vedere că în procesul-verbal se face referire clară la o singură specie de animale sălbatice, nu poate exista îndoială cu privire la acest element esențial al constatărilor care se impun a fi făcute de Comisie, iar lipsa din pct. I al procesului-verbal al frazei "s-au produs pagube de către exemplare din specia/speciile … după cum urmează" nu poate fi apreciată decât drept eroare materială neproducătoare de efecte juridice. Având în vedere că Comisia a constatat că pagubele au fost cauzate în fondul cinegetic situat în intravilan de mistreți, specie prevăzută în Anexa 1 din Legea nr. 407/2015, față de prevederile art. 13 alin. (2)-(3) din Lege, despăgubirile se suportă fie de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor, fie de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, dacă gestionarul fondului cinegetic și proprietarul și-au îndeplinit obligațiile. În concluzie în mod corect instanța de fond a apreciat că manifestarea de voință a pârâtului a fost exprimată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004. Față de soluția care urmează a fi pronunțată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligă recurenta-pârâtă Garda Forestieră Brașov și intimatul-pârât Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor la plata sumei 200 RON către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa în parte sentința recurată și va obliga la plata despăgubirilor în cuantum de 44.427 RON către reclamantă S.C. A. S.R.L., și dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data de 07 iunie 2019 și până la data plății efective. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței. Va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Brașov și va obliga recurenta-pârâtă Garda Forestieră Brașov și intimatul-pârât Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor la plata sumei 200 RON către recurenta-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE,