ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5685/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1417 din 10 martie 2022, a respins recursul formulat de pârâta Garda Forestieră Brașov împotriva sentinței nr. 74 din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Totodată, a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 74 din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința atacată și, în rejudecare, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

În consecință, a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 4168 RON către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

De asemenea, a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (fond și recurs), către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în privința recursului pârâtei Gărzii Forestiere Brașov, că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., față de refuzul acesteia de a emite decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, motivat formal prin inserarea mențiunii că răspunderea civilă pentru pagube revine autorității publice centrale pentru silvicultură în loc de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, pe care l-a apreciat nejustificat, întrucât la data constatării pagubei produse în cauză, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor constituia un singur minister, iar delimitarea atribuțiilor legale prin acte normative a avut loc la o dată ulterioară.

Referitor la recursului reclamantei A. S.R.L., instanța de recurs a reținut că este fondat.

Astfel, a apreciat că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are calitate procesuală pasivă, având în vedere prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 407/2006, așa încât a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Totodată, a reținut că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor poate fi obligat la plata despăgubirilor solicitate, dreptul la despăgubiri al reclamantei fiind stabilit prin dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în speță, factorul cauzator al prejudiciului este dovedit de procesul-verbal care formează obiectul litigului, prejudiciul cauzat este, de asemenea, dovedit prin același înscris, necontestat, iar legătura de cauzalitate este evidentă.

În concluzie, instanța de recurs a constatat că, în cauză, conduita ambelor autorități publice, care au încercat să-și motiveze pasivitatea prin interpretarea secvențială, contrară scopului pentru care au fost edictate, a dispozițiilor normative privind condițiile și procedura de acordare a despăgubirilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 407/2006, conturează un refuz de rezolvare a cererii reclamantei, act administrativ asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care dă naștere obligației de plată a despăgubirilor pentru acoperirea vătămării produse.

Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2022, în Dosarul nr. x/2020, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat completarea deciziei pronunțate în recurs, în privința soluției asupra capătului de cerere referitor la obligarea intimatelor la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 8 august 2019 și până la data plății efective, având în vedere că recursul său a fost admis în integralitate, iar instanța de recurs a omis să se pronunțe și în privința acestei cereri.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în recurs ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.

Examinând cererea formulată de intimatul-pârât, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat, recurenta-reclamantă a solicitat, în calea de atac, admiterea acesteia, casarea în parte a sentinței atacate, în privința soluției date asupra cererii de obligare a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la plata despăgubirilor și, în rejudecare, în principal, admiterea acestui capăt de cerere, obligarea pârâtului Ministerul să-i plătească despăgubirile în cuantum de 4168 RON, astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare, și dobânda legală penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 8 august 2019 și până la data plății efective, iar instanța de control judiciar a admis recursul acesteia și a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 4168 RON către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, omițând însă să se pronunțe, în consecință, cu privire și la obligarea acestei părți la plata dobânzii legale penalizatoare, în limitele învestirii și în raport cu soluția dată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, în sensul obligării pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data de 8 august 2019 până la data plății efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 1417 din 10 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data de 8 august 2019 până la data plății efective.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.