ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2021

Ședința publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Garda Forstieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, a solicitat instanței ca prin hotârârea ce se va pronunța, să dispună anularea actului administrativ emis de pârâtă Garda Forestieră sub nr. x/03.04.2017 (raportat la anul 2016), reprezentând în fapt un refuz nejustificat, emis cu exces de putere, prin care Garda Forstieră Brașov i-a comunicat refuzul/avizul negativ la solicitările privind întocmirea decontului justificativ și acordarea compensațiilor aferente anului 2016, obligarea pârâților în solidar la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 29.803,99 RON, începând cu data de 24.03.2017 și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 121 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministerul apelor și pădurilor invocate de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, ca neîntemeiate, a respins excepția prematurității și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Brașov, invocate de pârâta Garda Forestieră Brașov, ca neîntemeiate, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 121 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din 26 februarie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.

Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs și excepția tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În materia contenciosului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare"

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".

Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiași articol stabilește că "termenul care se sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".

Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 17 august 2018, conform dovezii aflate la dosarul de fond al Curții de Apel Târgu-Mureș, recursul fiind declarat la data de 26 septembrie 2018, potrivit recipisei de expediere a firmei de curierat, aflată la dosarul de recurs.

Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 18 august 2018 și 3 septembrie inclusiv.

Cum data de 26 septembrie 2018, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depășit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței, impus de lege, rezultă că recursul reclamantei este tardiv formulat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum în cauză, recurenta-reclamantă nu a invocat și nu au dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac din motive temeinic justificate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 121 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2021.