ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1788/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 02.05.2017, inițial pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu pârâții GARDA FORESTIERĂ BRAȘOV și MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR:

- anularea actului administrativ nr. 3053/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:

- plata sumei de 522.734,92 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 1.611,40 ha, încadrată în tipul I și II de categorii funcționale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016.

- plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 522.734,92 RON, începând cu data de 10.03.2017 - data la care am depus Cererea noastră nr. 124/28.02.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1979 din 24 octombrie 2017, Tribunalul Harghita, secția civilă în dosarul nr. x/2017 a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 09.11.202017 pe rolul Curții de Apel Târgul Mureș, secția a II-a civilă, care prin sentința nr. 145 din 12 decembrie 2017 a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita și constatând ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Harghita, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ în vederea soluționării conflictului de competență.

Învestită fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1071 pronunțată în data de 13 martie 2018, a stabilit în favoarea Curții de Apel Târgul Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor.

Astfel, cauza fost reînregistrată la data de 24 aprilie 2018 pe rolul Curții de Apel Târgul Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2017

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 118 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR invocate de pârâtul MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR și excepțiile prematurității și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei GARDA FORESTIERĂ BRAȘOV, invocate de pârâta GARDA FORESTIERĂ BRAȘOV, ca neîntemeiate.

Deopotrivă, a respins și acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., CIF x, în contradictoriu cu pârâții GARDA FORESTIERĂ BRAȘOV și MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR, tot ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 118 din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, raportat la excepțiile necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității, respectiv pe fondul cauzei, iar urmare a rejudecării fondului, să se dispună admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv, urmare a anulării actului administrativ nr. 3053/03.o4.2017 emis de Garda Forestieră Brașov, reprezentând în fapt un refuz nejustificat de avizare a documentației depuse în vederea accesprii pe cale administrativă a ajutoarelor de stat aferente anului 2016, să se dispună obligarea în solidar a pârâților MAP și Garda Forestieră Brașov la plata acestor compensații - în cuantum de 522.734,92 RON, sumă actualizată cu dobânda fiscală, calculată începând cu data de 10.03.2017, cu cheltuieli de judecată în cuantumul solicitat la fond și în recurs.

Susține în esență că, în ceea ce ne priveste solutia instanței de respingere a exceptiilor necompetentei materiale, a lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității este una legală, astfel încât achiesează la aceasta.

Consideră deopotrivă că, raportat la art. 488 alin. (1) pct. (8) noul C. proc. civ., instanta de fond a pronuntat o hotârâre parțial nelegală, deoarece s-a făcut în mod evident o aplicare greșită a normelor de drept material.

Raportat la faptul că prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a actiunii deduse judecătii pe lipsa normelor metodologice de acordare, utilizare si control a ajutoarelor de stat pentru anul 2016, invocând în acest sens cele statuate de Inalta Curte de Casatie Justifie prin Decizia nr. 36/2015 pronuntată în sesizarea nr. x/2015 având ca obiect dezlegarea unor chestiuni de drept deși normele metodologice ulterioare, asa cum retine ICCJ, au fost aprobate si publicate in MO al Romaniei, recurenta - reclamantă arată că, la la data pronunțării sentinței normele metodologice privind acordarea a jutoarelor de stat pentru anii 2014-2020 erau deja adoptate- prin H.G. 447/30.06.2017, publicata in M. Of 526/06.07.2017, iar aceste norme metodologice conform art. 17 din H.G. nr. 447/2017 - abrogau anexele 2 si 4 din H.G. nr. 861/2009 cu privire la normele metodologice, iar ICCJ prin Decizia 36/23.11.2015 a statuat ca nu se aplica prevederile H.G. nr. 861/2009 fiind necesare norme metodologice ulterioare. Totodată, prin H.G. nr. 447/2017 tocmai au fost abrogate normele prevăzute de H.G. nr. 861/2009.

H.G. nr. 447/2017 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, din acel moment producându-si efectele în toată plenitudinea.

Această Hotărâre de Guvern a fost adoptata urmare a emiterii Deciziei CE m: CC2016) 8769/03.01.2017, prin care Comisia Europeană a aprobat schema de aiutor de stat în domeniul forestier pentru anii 2014-2020, notificată de Statul Român la data de 0208.2016 aceasta reprezentand in fapt normele metodologice de acordare, utilizare si control a ajutoarelor de stat aferente anilor 2014-2020.

Susține astfel că, atat formula de calcul reglementata expres in Decizia CE nr. C(2016) 8769/03.01.2017, cat si criteriile de exigibilitate au fost preluate in mod identic in H.G. nr. 447/2017, astfel incat este evident ca adoptarea acestei Hotarari de Guvern a reprezentat o simpla nefiind o conditie obligatorie pentru acordarea ajutoarelor de stat (potrivit pct. 5 din Decizia CE).

In acest context, subliniează că, în ceea ce priveste obligatia de publicare a Hotararii Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a ajutorului de stat pentru compensatii, aceasta conditie nu exista inserata in Decizia Comisiei Europene nr. q2016)8769/03.01.2017, care dimpotrivă, prevede cu subiect si predicat, la pct. (5) din Decizie -pct. 2.4 durata, că aceasta îsi produce efectele începând cu data aprobării de către comisie - 03.01.2017.

De altfel, prevederile art. 148 alin. (2) din Constitutia României stabilesc în mod expres, " Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare." (principiul prioritătii Dreptului European).

In aceste conditii, având în vedere că dreptul reclamantului este un drept recunoscut de lege - art. 97 alin. (1) lit, (b) din Legea nr. 46/2008, modificată prin Legea nr. 133/2015, iar conditiile de eligibilitate modalitatea concretă de cuantificare a aiutoarelor de stat sunt reglementate în mod detaliat, în Decizia nr. C(2016) 8769/03.01.2017 si H.G. nr. 447/2017, apreciază că nu există niciun impediment legal raportat la acordarea acestor compensatii către reclamant.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului ambele autorități intimate - pârâte au formulat întâmpinări.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul Ministerul Apelor și Pădurilor, actualmente Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, ca fiind temeinică și legală.

La rândul său, intimata - pârâtă Garda Financiară Brașov a invocat excepția tardivității formulării recursului, având în vedere că sentința de fond a fost transmisă la data de 26.08.2018, recursul fiind înregistrat în data de 27.09.2018.

Pe fondul recursului, consideră că cererea recurentei este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, ca fiind temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinări

Deși i-au fost comunicate " de îndată" recurentei - reclamante cele două întâmpinări depuse la dosar de către intimații - pârâți, aceasta nu a formulat Răspunsuri la acestea în termenul legal de 10 zile de la primirea întâmpinărilor.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 7.01.2019, a fost fixat primul termen pentru soluționarea recursului de față la data de 23 martie 2021, cu citarea părților, în ședință publică.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 C. proc. civ., având de analizat "mai întâi" excepția tardivității recursului, invocată de intimata - pârâtă intimata - pârâtă Garda Financiară Brașov, va verifica în acest sens dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, reținând următoarele:

Constată astfel instanța de control judiciar că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Analizând actele și lucrările dosarului, din ambele etape procesuale constată Înalta Curte că sentința nr. 118 din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, i-a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 10 august 2018, conform Dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Se reține așadar, că termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 25 august 2018 (într-o zi de sâmbătă), motiv pentru care, fiind o zi nelucrătoare, acesta a fost prelungit "până în prima zi lucrătoare care urmează", conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., adică până la data de 27 august 2018, aceasta fiind, astfel, ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac, la data de 28 august 2018 respectiva hotărâre căpătând caracter definitiv.

Verificându-se data depunerii cererii de recurs, se constată că, deși aceasta a fost redactată în ultima zi legală de exercitare a căii de atac, adică în data de 27 august 2018, menționată la finalul cererii de recurs, a fost transmisă (" ridicată de") prin firma de curierat la data de 26 septembrie 2018 (" 26.09.2018, ora 12"), astfel cum rezultă din conținutul documentului ce a însoțit expedierea plicului conținând cererea de recurs, eliberat de firma de curierat, atașat la fila 12Bis din dosarul de recurs, cererea fiind înregistrată la dosar de către instanța de fond (Curtea de Apel Târgu Mureș) în ziua imediat următoare, adică în data de 27 septembrie 2018, conform ștampilei aplicată atât pe respectivul document însoțitor al cererii, cât și pe antetul cererii de recurs, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Cât privește "Nota de Transport" invocată de către apărătorul recurentei - reclamante și depusă la dosar în copie și în original (dosarul de recurs), în ședința publică de față, în combaterea excepției tardivității, Înalta Curte reține că, în condițiile în care partea nu a uzat de procedura prevăzută de art. 304 din C. proc. civ., cu privire la documentul ce face dovada depunerii tardive a recursului, completat electronic și atașat la plicul conținând cererea de recurs, ambele fiind depuse la dosar încă de la momentul înregistrării căii de atac a recursului, el este valabil și nu poate fi înlăturat prin simpla prezentare a unui alt document completat olograf, mai ales că, între data de "27.08.2018", menționată în cadrul acestui ultim document prezentat de apărătorul recurentei, ca și dată de expediere a cererii de recurs și data înregistării respectivei cereri de recurs la instanța de fond, aflată în aceeași localitate, respectiv Târgu Mureș, adică data de "27 septembrie 2018", este un interval foarte mare de timp, mai exact o lună de zile, ce nu se justifică. Nu se poate spune însă același lucru despre data menționată pe documentul (awb-ul) ce însoțește plicul atașat cererii de recurs, distanța temporală dintre data expedierii/preluării de către curier a plicului conținând cererea de recurs - "26.09.2018, ora 12" - și data înregistrării acesteia la instanța de fond - "27 septembrie 2018", fiind de o singură zi.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 26.09.2018, conform documentului ce însoțește plicul de expediere a cererii de recurs (fila x bis) în condițiile în care ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac a recursului a fost 27.08.2018.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, așadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentei obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, depunerea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurenta a depus cererea de recurs după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă Garda Forestieră Brașov și va respinge recursul promovat de reclamanta A., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă Garda Forestieră Brașov.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 118 din 18 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.