ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 726/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț Secția comercială, de contencios administrativ la data de 14

decembrie 2010, reclamanții A.C., A.E., A.A., C.G., D.Ș., F.P., I.L.D., L.E.,

L.T., M.M., O.M. și S.M., au solicitat anularea Decizia nr. 33 din 15

septembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Neamț, în ceea ce privește măsurile

stabilite la pct. 15, prin care s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului

cauzat prin acordarea sporului de confidențialitate, a sporului de încordare

psihică și a sporului de dispozitiv unor funcționari public și personalului

contractual care își desfășoară activitatea în cadrul aparatului de

specialitate al primarului.

La termenul din 25

martie 2011, reclamanții au depus o cerere prin care și-au completat acțiunea,

solicitând în contradictoriu cu pârâtul Primarul com. S., să se dispună

anularea Dispoziției nr. 346/2010 prin care primarul le-a imputat sumele

încasate necuvenit.

Pârâta Curtea de

Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a invocat necompetența

materială a Tribunalului Neamț în soluționarea prezentei cauze și lipsa

calității procesuale active a reclamanților.

tribunalului

Prin Sentința nr. 214

din 9 septembrie 2011, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și a disjuns

capătul ce cerere privind anularea Dispoziției nr. 346/2010 pentru care a

stabilit termen de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 228 și 229 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții

de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități,

aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010,

faptul că se anularea parțială a unei decizii emise de Camera de Conturi Neamț,

entitatea verificată având sediul în județul Neamț, iar acțiunea a fost

introdusă la data de 14 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a actului

normativ menționat.

Reținând că potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, capătul de cerere

privind anularea Dispoziției nr. 346/2010 emisă de intimatul Primarul Comunei

S. este de competența secției de contencios administrativ a Tribunalului Neamț,

tribunalul a disjuns acest capăt de cerere.

de apel

Prin Sentința nr. 208

din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială în favoarea

Tribunalului Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța

regulatorul de competență.

În motivarea

sentinței, curtea de apel a reținut că litigiul nu este supus prevederilor

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din acest

activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010,

având în vedere că în cauza de față nu a fost atacată încheierea emisă de

comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, ci

decizia emisă de Camera de Conturi Neamț - instituție publică care, deși nu are

personalitate juridică, are capacitate administrativă de drept public, în

temeiul căreia emite actele administrative pe care Legea nr. 94/1992 le prevede

în competența sa.

În plus, acțiunea nu

a fost formulată de conducătorul entității verificate, Primarul comunei S., ci

de funcționarii publici și personalul contractual ale căror drepturi salariale

au fost afectate, în mod indirect, prin Decizia nr. 33/2010 a Camerei de

Conturi Neamț, ceea ce înseamnă că procedura reglementată de Regulamentul

aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 nu este aplicabilă litigiului de față, iar

competența de soluționare a cauzei este cea prevăzută de art. 10 din Legea nr.

554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

II. Regulatorul de

competență

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține că obiectul acțiunii în

contencios administrativ constă în anularea pct. 15 din Decizia nr. 33 din 15

septembrie 2010 a Camerei de Conturi a județului Neamț.

Această decizie

cuprinde măsurile dispuse pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și

regularitate constatate în urma acțiunii de audit financiar întreprinse la

Primăria Comunei S., conform procesului-verbal de constatare înregistrat la

entitatea auditată cu nr. 1600 din 20 iulie 2010.

La data sesizării

instanței (14 decembrie 2010) era aplicabil noul regulament privind organizarea

și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și

valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832 din 13 decembrie

2010.

Pct. 29 din noul

regulament prevede că numai cauzele aflate pe rolul instanțelor la data

publicării lui în M. Of. continuă să se judece potrivit vechiului regulament.

Per a contrario,

pentru cauzele înregistrate ulterior, ar urma să fie aplicabil noul regulament,

chiar dacă actele structurilor Curții de Conturi au fost emise anterior.

Potrivit art. 226 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de

comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile

calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile

legii contenciosului administrativ, după care, la art. 228, se prevede

competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a

cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii

contenciosului administrativ.

Dat fiind că,

potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea

Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, „în

condițiile legii organice”, iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede,

de asemenea, competența instanțelor specializate, în stabilirea competenței

soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia

contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate deroga numai prin

lege organică și în raport cu care art. 228 se află în contrarietate.

Pornind de la această

premisă și, reținând că actul supus contestării este Decizia nr. 33 din 15

septembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a județului Neamț, structură

deconcentrată a Curții de Conturi la nivel județean, devin incidente

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care

"litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de către

tribunalele administrativ-fiscale, (…)”.

Ținând seama de

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe A.C., A.E., A.A., C.G., D.Ș., F.P., I.L.D.,

L.E., L.T., M.M., O.M., S.M., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a

României - Camera de Conturi a Județului Neamț, în favoarea Tribunalului Neamț,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM