ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 676/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a stabilirii competenței soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe, prin decizia nr. 692 din 9 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în cadrul regulatorului de competență, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC O.C.

SRL, obligarea acesteia la plata următoarelor sume de bani: 7133,45 RON, debit aferent cofinanțării de la bugetul de stat, 279,84 RON, dobânda de întârziere aferentă cofinanțării, 5.927,91 euro, debit aferent fondurilor Phare, 60,42 euro, dobânda de întârziere aferentă fondurilor Phare și 15,49 euro, comision bancar, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii de întârziere, potrivit art. 18 alin. (3) din condițiile generale. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a fost beneficiara unui împrumut nerambursabil în baza contractului de grant ce urma să fie utilizat pentru realizarea proiectului „G.T.C.”, autoritatea contractantă s-a obligat să participe cu 91,18%, restul fiind contribuția pârâtei, care a primit un avans de 33.070,4 euro, fiind necesar a justifica prin intermediul rapoartelor tehnice și financiare intermediar și final modul de utilizare a finanțării.

Totodată, a susținut că, în urma verificărilor efectuate, s-a reținut că sumele prevăzute în proiect nu au fost cheltuite în totalitate, iar unele cheltuieli nu erau eligibile, motiv pentru care pârâta a fost notificată cu privire la neregulile sesizate și la sumele ce trebuiau restituite, dar întrucât nu s-a ajuns la un punct de vedere comun au fost aplicate prevederile art. 17 alin. (2) din condițiile generale, iar valoarea finanțării nerambursabile a fost recalculată proporțional cu suma costurilor total eligibile, pârâta datorând sumele solicitate prin prezenta cerere. Prin întâmpinare, pârâta a arătat, în esență, că înțelege să conteste nota justificativă din 12 martie 2008 la care se face referire prin notificarea reclamantului din 3 aprilie 2009, apreciind că în realitate cheltuiala neeligibilă se ridică la suma de 945,01 euro.

Prin notele scrise depuse la dosar, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, apreciind că în cauză au fost depășite termenele prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. 1.3. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5281 din 26 septembrie 2012, a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 7.133,45 RON reprezentând debit aferent cofinanțării de la bugetul de stat, 279,84 RON dobândă de întârziere aferentă cofinanțării, 5.927,91 euro debit aferent fondurilor Phare, 60,42 euro dobândă de întârziere aferentă fondurilor Phare și 15,49 euro comision bancar.

Totodată, a obligate pârâta la plata către reclamant a dobânzii de întârziere, conform art. 18 alin. (3) din condițiile generale, începând cu data expirării termenului de plată și până la achitarea integrală a debitului. 1.4. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În speță, s-a apreciat că, în raport cu obiectul cauzei care vizează sume de bani izvorâte dintr-un contract administrativ, procedura reglementată de dispozițiile art. 720 1 alin. (1)-alin. (5) C. proc. civ. la care face trimitere art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a fost respectată de reclamant, astfel încât această condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ este îndeplinită.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că î n baza contractului de grant încheiat între Ministerul Integrării Europene, în calitate de autoritate contractantă și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în calitate de autoritate de implementare, pârâta SC O.C. SRL a beneficiat de finanțare nerambursabilă pentru implementarea proiectului „G.T.C.”. Potrivit dispozițiilor art. 3.1. din condițiile speciale ale contractului, costul total al acțiunii, eligibil pentru finanțare din partea autorității contractante, a fost estimat la 45.338 euro, autoritatea contractantă angajându-se să asigure o finanțare de maximum 41.338 euro, echivalentă cu 91,18% din costul total eligibil estimat, conform art. 3.2 din condițiile speciale.

Potrivit art. 4 din condițiile speciale ale contractului, pentru implementarea proiectului, pârâta a primit un avans de 33.070,4 euro (80% din suma stipulată inițial), sumă ce trebuia să fi întrebuințată în scopul și în condițiile prevăzute de contract. În urma verificării cererii de plată finale și a documentelor prezentate în evidența cheltuielilor, întocmite de către beneficiar și avizate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a constatat că sumele prevăzute în proiect nu au fost cheltuite în totalitate, iar unele cheltuieli nu sunt eligibile, conform notei justificative întocmite de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la data de 12 martie 2008, beneficiarul trebuia astfel să returneze acestuia suma 7.903,89 euro, defalcată pe surse de finanțare, respectiv, 5.927,91 euro reprezentând fonduri Phare și 7.133,45 RON reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat.

Reclamantul a notificat pârâta cu privire la neregulile constatate în desfășurarea proiectului, precum și la obligația de restituire a sumelor menționate și a comisioanelor aferente fondurilor Phare primite, dar aceasta nu a dat curs înștiințării de plată. Astfel cum rezultă din procesul-verbal din 18 iunie 2009, reprezentantul pârâtei a cerut o amânare de 5 zile calendaristice pentru a solicita, în scris, documentele și informațiile pe care le consideră necesare în vederea exprimării unui punct de vedere referitor la eligibilitatea cheltuielilor constatate de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Ulterior, pârâta a comunicat reclamantului faptul că a luat act de neeligibilitatea cheltuielilor prezentate de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în nota justificativă întocmită la data de 12 martie 2008, a contestat o parte din sume, precizând că autoritatea de implementare nu i-a prezentat nota justificativă, susținere ce nu a fost primită având în vedere că prin adresa din 24 iunie 2009 pârâta combate punctual aspectele reținute în nota respectivă, fapt ce confirmă luarea la cunoștință. Așa fiind, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut aplicarea prevederilor art. 17.2.

din condițiile generale ale contractului de grant, valoarea finanțării nerambursabile fiind recalculată proporțional cu suma costurilor total eligibile, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată conform art. 1 din condițiile generale ale contractului de grant, respectiv de a implementa acțiunea pe propria răspundere și în conformitate cu descrierea acțiunii din Anexa nr. 1 la contract. Prin urmare, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a oferit explicații satisfăcătoare cu privire la neonorarea acestora, în mod legal, reclamantul a decis rezilierea contractului de grant și a notificat pârâta cu privire la obligativitatea restituirii finanțării. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta SC O.C.

SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate: Este greșită soluția instanței de fond asupra excepției inadmisibilității acțiunii, fiind încălcate, aplicate greșit dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Se arată că termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a început să curgă la 12 martie 2008 când organele de control au constatat încălcarea obligațiilor contractuale și producerea prejudiciului, întocmind nota justificativă și nu de la data convocării la conciliere din 26 mai 2009 sau 18 iunie 2009, când s-a întocmit procesul-verbal de conciliere.

Soluția primei instanțe, pe fondul cauzei, este nelegală. Se susține că nu au fost examinate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării și concluziilor scrise, încălcându-se prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Sunt reiterate aspecte referitoare la cererea din 4 septembrie 2009 adresată A.N.R.M.A.P., nota justificativă a Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale din 12 iunie 2009, precum și cu privire la constatările echipei de control din cadrul Direcției Control Antifraudă Fonduri Comunitare, Capitolul 6 și 8 care, în opinia recurentei, combat constatările de la pct. III din adresa din 13 august 2009 a Ministerului Dezvoltării și Locuinței. Recurenta a depus la dosar și note scrise prin care a reiterat criticile și argumentele expuse în cererea de recurs.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a combătut criticile recurentei, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate. În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, se arată că termenul prevăzut de aceste dispoziții curge de la data de 31 martie 2009, când a fost finalizat controlul de autoritatea contractantă, astfel că soluția asupra excepției inadmisibilității acțiunii este corectă. În ceea ceprivește fondul cauzei, se menționează că recurenta nu aduce nicio critică sentinței atacate ci reia argumentele expuse la fond, prin întâmpinarea depusă la dosar.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Criticile privind soluția instanței de fond asupra excepției invocate nu sunt întemeiate. Potrivit dispozițiilor art. 12.4. din anexa nr. II, referitoare la prevederi generale și administrative la contractul de grant menționat, autoritatea contractantă poate solicita rambursarea totală sau parțială a sumelor deja plătite beneficiarului din finanțarea nerambursabilă, proporțional cu gravitatea erorilor în cauză și după ce a permis depunerea observațiilor beneficiarului. Deci, sumele solicitate a fi plătite de recurentă decurg din executarea unui contract administrativ, această calificare nefiind contestată în vreun fel de părțile din litigiu.

Astfel, incidente cauzei sunt dispozițiile art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cum de altfel corect a reținut și instanța de fond. Organismul investit cu drept de control și cu atributul de a putea rezilia contractul este autoritatea contractantă, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței). Controlul efectuat de autoritatea contractantă a fost finalizat la 31 martie 2009 conform notei din 31 martie 2009, urmată de notificarea către recurentă 3 aprilie 2009 privind restituirea debitului. Prin urmare, data la care s-au constatat încălcări ale obligațiilor contractuale de către cel în drept, este data finalizării controlului, respectiv 31 martie 2009, dată de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, atât convocarea la conciliere conform adresei din 26 mai 2009 cât și concilierea din 18 iunie 2009, care echivalează cu plângerea prealabilă, au fost realizate cu respectarea termenului menționat, criticile recurentei fiind neîntemeiate, soluția de respingere a excepției invocate fiind corectă. În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că aceasta este corectă. Deși recurenta susține că hotărârea recurată nu respectă cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu s-au examinat apărările formulate, această critică este formulată în termeni generali, fără a se arăta în concret care apărări au fost omise în cadrul controlului de legalitate efectuat de instanța de fond.

Însă, după cum se constată, în cuprinsul hotărârii recurate sunt prezentate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate, fiind analizate apărările recurentei-pârâte, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. În altă ordine, deși recurenta-pârâtă, în cererea de recurs, invocă nelegalitatea sentinței atacate, se limitează a prezenta doar demersurile către A.N.R.M.A.P. cât și constatările Direcției de Control Antifraudă Fonduri Comunitare transpuse în procesul-verbal din 14 noiembrie 2007, susținând că acestea combat constatările reclamantului, însă această susținere nu se confirmă. Potrivit art. 32 1 alin. (1) și alin. (2) din H.G.

nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și gestionare a instrumentelor structurale: „(1) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 17 pct. 36, autoritatea de management realizează verificări în scopul de a se asigura că normele comunitare și naționale privind achizițiile publice au fost respectate în efectuarea cheltuielilor declarate de beneficiari. (2) Verificările prevăzute la alin. (1) se realizează ulterior semnării contractelor de achiziție publică de către beneficiari”. Conform art. 32 4 din același act normativ, „(1) În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice, stabilește și aplică corecții financiare, în condițiile O.U.G.

nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. (2) În exercitarea atribuției prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de A.N.R.M.A.P. și U.C.V.A.P. (…)”. Conform acestor dispoziții, controlul exercitat de autoritatea de management este distinct, independent de un eventual control al A.N.R.M.A.P., constatările acestei autorități fiind cele relevante cu privire la respectarea legislației comunitare și naționale privind achizițiile publice în cadrul proiectelor, contractelor care implică fonduri comunitare.

Pe de altă parte, cele constatate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în calitate de autoritate de implementare și menționate în nota justificativă depusă la dosarul cauzei referitoare la nereguli, costuri neeligibile, cu privire la proiectul cu titlul „G.T.C.” al cărei beneficiar a fost recurenta, nu au fost dovedite ca fiind nelegale, nefiind formulate, dezvoltate nici critici în acest sens. De asemenea, simplele referiri ale recurentei la o cerere adresată A.N.R.M.A.P. sunt fără relevanță în cauză. Mai mult, conform adresei din 16 februarie 2010, A.N.R.M.A.P. a comunicat recurentei că nu se poate pronunța asupra procedurii de atribuire pe care aceasta a derulat-o (Dosar nr. 50020/3/2010 al Curții de Apel București).

În altă ordine, controlul autorității contractante a fost exercitat în temeiul dispozițiilor contractuale, condiții generale, asumate de părți, respectiv art. 2.6., art. 12.1., art. 12.2. Sumele solicitate de reclamant a fi returnate de pârâtă prin cererea dedusă judecății se compun din sume ce nu au fost cheltuite în totalitate și cheltuieli neeligibile conform notei justificative întocmite de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Controlul Direcției de Control și Antifraudă Fonduri Comunitare a fost efectuat la sesizarea Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi din 8 iunie 2007. După cum se constată, potrivit procesului-verbal din 14 noiembrie 2007 al Direcției de Control și Antifraudă Fonduri Comunitare, tema acestui control a vizat utilitatea instalației de filtrat aerul și a celei de brichetat în cadrul proiectului.

Astfel, față de cele reținute în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și argumentele de fapt și de drept pe care aceasta s-a întemeiat, supuse analizei instanței de contencios administrativ, referirile recurentei la constatările și concluziile Direcției de Control și Antifraudă Fonduri Comunitare sunt fără relevanță, cât timp sumele solicitate a fi rambursate nu au legătură cu utilitatea instalațiilor menționate în cadrul proiectului. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.C. SRL împotriva sentinței nr. 5281 din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.