ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1111/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Locuinței, în contradictoriu cu pârâta SC „I.C.” SRL,

a solicitat următoarele:

în baza art. 12.2.1 lit. a) și art. 18 din Anexa II a Contractului de Grant

(condiții generale) la plata sumelor de 144.344,41 RON (cofinanțare de la

bugetul de stat ) și 120.010,30 euro (fonduri PHARE), ce trebuie restituite ca

urmare a rezilierii contractului de grant anterior menționat.

în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din Anexa II a Contractului de

Grant, la plata dobânzii de întârziere, calculată de la data expirării

termenului de plată acordat de reclamant - 09 iunie 2009 - și până la achitarea

în întregime a debitului, respectiv:

a) 11,51 euro/zi

pentru fondurile PHARE;

b) 52,24 RON/zi

pentru cofinanțarea de la bugetul de stat.

în temeiul art. 18 și art. 19 din Anexa II a Contractului de Grant la plata

comisionului bancar suportat de autoritatea contractantă la virarea fondurilor

PHARE în sumă de 150,01 euro, precum și la plata dobânzilor acumulate în cont

de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că între minister (în calitate de autoritate

contractantă) și SC „I.C.” SRL (în calitate de beneficiar) s-a încheiat

Contractul de Grant prin care pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil

ce urma a fi utilizat pentru implementarea proiectului "Dezvoltarea activităților

de colectare și valorificare a deșeurilor lemnoase în bazinul hidrografic

superior al Someșului Mare”.

Pentru implementarea

proiectului pârâta a primit sumele de 144.344,41 RON (cofinanțare de la bugetul

de stat) și 120.010,30 euro (fonduri PHARE), sume ce urmau a fi folosite în

scopul și în condițiile prevăzute de contract.

Conform art. 2.3 din

Contractul de Grant, perioada de implementare a proiectului era de 10 luni și

urma să se încheie în data de 30 noiembrie 2008.

S-a mai arătat că SC

„I.C.” SRL a depus un singur Raport tehnic și financiar înregistrat la 22 mai

adresa nr. 2057 din 26 mai 2008 cu privire la problemele sesizate, însă aceasta

nu a răspuns solicitărilor.

Pârâta a solicitat

prelungirea perioadei de implementare a proiectului, iar Autoritatea

Contractantă a aprobat încheierea Actului adițional din 01 octombrie 2008 prin

care s-a prelungit durata de executare până la 13 luni.

Chiar și în contextul

în care s-a prelungit durata de executare a obligațiilor care-i reveneau,

beneficiarul SC „I.C.” SRL nu a reușit să implementeze proiectul.

A concluzionat

reclamantul că prin modul în care a procedat, beneficiarul a încălcat

dispozițiile art. 2 și art. 9 din Anexa 11 a Contractului de Grant.

Prin Sentința civilă

nr. 13075 din 13 noiembrie 2009,Tribunalul București a declinat competenta de

soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținându-se natura administrativă a

litigiului dedus judecății.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16 aprilie 2010.

Prin Sentința civilă

nr. 5242 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, în contradictoriu cu

pârâta SC „I.C.” SRL și a obligat pârâta către reclamantă la plata următoarelor

sume:

- 144.344,41 RON,

reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat;

- 120.010,30 euro,

reprezentând fonduri PHARE;

-11,51 euro/zi,

dobânda aferentă debitului principal-fonduri PHARE și 52,24 RON/zi, dobânda

aferentă debitului principal - cofinanțare de la bugetul de stat, începând cu

data de 09 iunie 2009 și până la achitarea integrală a debitului;

- 150,01 euro,

reprezentând comision bancar.

A respins celelalte

pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor, în calitate de autoritate contractantă și SC „I.C.”

SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de Grant, prin care

pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma a fi utilizat pentru

implementarea proiectului "Dezvoltarea activităților de colectare și

valorificare a deșeurilor lemnoase în bazinul hidrografic superior al Someșului

Mare".

Pentru implementarea

proiectului pârâta a primit sumele de 144.344,41 RON, cofinanțare de la bugetul

de stat și 120.010,30 euro, fonduri PHARE.

Conform art. 2.3 din

Contractul de Grant, perioada de implementare a proiectului era de 10 luni și

urma să se încheie în data de 30 noiembrie 2008.Ulterior această dată a fost

prelungită cu încă 13 luni.

A mai reținut că SC

„I.C.” SRL a depus un singur Raport tehnic și financiar înregistrat la 22 mai

adresa nr. 2057 din 26 mai 2008 cu privire la problemele sesizate, însă aceasta

nu a răspuns solicitărilor.

Prin adresa nr. 20582/30

martie 2009, Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a notificat SC

„I.C.” SRL asupra deciziei rezilierii contractului și obligației societății de

a restitui sumele primite cu titlu de avans, în baza art. 12.2.1 lit. a)

coroborat cu art. 2.6 din Anexa II a Contractului de Grant.

În acest context,

Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 12.2.1 lit. a) din Contratul de

Grant încheiat de părți, autoritatea contractantă poate înceta contractul, fără

notificare prealabilă, atunci când beneficiarul nu reușește, fără justificare,

să îndeplinească oricare dintre obligațiile asumate și, după ce a fost

atenționat printr-o scrisoare să își execute acele obligații, a continuat să nu

le dea curs sau nu a prezentat explicații satisfăcătoare, în termen de 30 de

zile de la primirea scrisorii.

Potrivit confirmării

de primire, pârâta a primit notificarea în data de 08 aprilie 2009, iar

termenul de 60 de zile, acordat pentru efectuarea plății s-a împlinit la data

de 8 iunie 2009.

A apreciat prima

instanță că de la această dată, conform art. 19 - Restituirea finanțării

nerambursabile din Anexa II a Contractului de Grant - se calculează dobânzi de

întârziere astfel:

- rata de refinanțare

aplicată de Banca Centrală a României dacă plățile sunt efectuate în moneda acestei

țări;

- rata aplicată de

Banca Centrală Europeană la principalele sale tranzacții de refinanțare în

euro, dacă plățile se fac în euro, valabilă în prima zi a lunii în care a

expirat termenul limită, plus 3,5 puncte procentuale. Dobânda de întârziere se

aplică pe perioada cuprinsă între data expirării termenului limită fixat de

autoritatea contractantă (exclusiv) și data plății efective (inclusiv).

Reținând în cauza că

pârâtul nu s-a conformat obligațiilor statuate la art. 2.6 din Anexa la

Contractul de Grant încheiat, fapt ce a determinat decizia autorității

contractante de a înceta contractul, Curtea apreciază că devin incidente

dispozițiile aceluiași articol referitoare la posibilitatea recuperării sumelor

deja plătite și nejustificate, astfel cum acestea au fost precizate de

autoritatea contractantă în notificarea adresată pârâtei.

Cât privește

obligarea pârâtei la plata dobânzilor acumulate în cont de pârâtă, Curtea de

Apel a constatat că nu s-a probat în cauză obținerea de către pârâtă a vreunei sume

cu acest titlu, astfel că față de dispozițiile art. 1169 C. civ., a respins

acest capăt de cerere.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac recurentul-reclamant susține că în mod eronat instanța de fond a respins

capătul de cerere referitor la dobânda acumulată în conturile bancare ale

beneficiarului, aferente sumelor care au fost virate acestuia, potrivit

Contractului de Grant, întrucât aceste sume trebuie restituite autorității

contractante, neputând constitui un profit pentru beneficiar.

Recurentul

menționează că dobânzile acumulate în conturile proiectului sunt cunoscute doar

de beneficiar, căruia, deși i s-au solicitat relații cu privire la valoarea

totală a acestor sume, nu a transmis niciun răspuns, astfel că nu a avut nicio

posibilitate legală de a cunoaște cuantumul acestora, greșit fiindu-i respinsă

acțiunea.

recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la

dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este

fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamantul, în calitate de

autoritate contractantă, a încheiat cu SC „I.C.” SRL, în calitate de

beneficiar, un contract de grant în urma căruia pârâta a beneficiat de un

împrumut nerambursabil însă, urmare a nerespectării prevederilor contractuale

s-a notificat rezilierea contractului și obligarea la restituirea sumelor cu

titlu de avans cât și a dobânzilor acumulate în contul proiectului.

Instanța de fond prin

sentința recurată a admis cererea reclamantului, cu excepția capătului de

cerere care viza dobânzile acumulate în contul proiectului, reținând că nu s-a

probat în cauză obținerea de către pârâtă a vreunei sume cu acest titlu.

Din înscrisurile

depuse la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a făcut demersuri

pentru a obține informații referitoare la solicitarea care viza acest capăt de

cerere, însă nu le-a putut obține (adresa nr. 526/P/2009 a Inspectoratului de

Poliție a județului Bistrița-Năsăud - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Potrivit art. 129 alin.

(5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt

îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune

ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu,

să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le

poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”.

În raport de aceste

dispoziții legale și situația de fapt prezentată anterior, instanța de fond

trebuia să exercite un rol activ, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale și să solicite relații unităților unde au fost deschise și alimentate

conturile pârâtei, privind dobânda acumulată în conturile bancare ale

beneficiarului, aferentă sumelor virate de autoritatea contractantă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, urmând a fi

admis.

În temeiul art. 313

C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiției și pentru pronunțarea

unei hotărâri în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt și de

drept deplin stabilite, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, în virtutea rolului său activ,

va administra probe referitoare la dobânda acumulată în conturile bancare ale

beneficiarului, aferentă sumelor virate de autoritatea contractantă urmare a

contractului de grant încheiat între cele două părți.

Celelalte argumente

menționate de recurent vor fi analizate de instanța de fond ca apărări, conform

art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței

civile nr. 5242 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AS