ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1111/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, în contradictoriu cu pârâta SC „I.C.” SRL, a solicitat următoarele: 1. Obligarea pârâtei în baza art. 12.2.1 lit. a) și art. 18 din Anexa II a Contractului de Grant (condiții generale) la plata sumelor de 144.344,41 RON (cofinanțare de la bugetul de stat ) și 120.010,30 euro (fonduri PHARE), ce trebuie restituite ca urmare a rezilierii contractului de grant anterior menționat.

2. Obligarea pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din Anexa II a Contractului de Grant, la plata dobânzii de întârziere, calculată de la data expirării termenului de plată acordat de reclamant - 09 iunie 2009 - și până la achitarea în întregime a debitului, respectiv: a) 11,51 euro/zi pentru fondurile PHARE; b) 52,24 RON/zi pentru cofinanțarea de la bugetul de stat. 3. Obligarea pârâtei în temeiul art. 18 și art. 19 din Anexa II a Contractului de Grant la plata comisionului bancar suportat de autoritatea contractantă la virarea fondurilor PHARE în sumă de 150,01 euro, precum și la plata dobânzilor acumulate în cont de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între minister (în calitate de autoritate contractantă) și SC „I.C.” SRL (în calitate de beneficiar) s-a încheiat Contractul de Grant prin care pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma a fi utilizat pentru implementarea proiectului "Dezvoltarea activităților de colectare și valorificare a deșeurilor lemnoase în bazinul hidrografic superior al Someșului Mare”. Pentru implementarea proiectului pârâta a primit sumele de 144.344,41 RON (cofinanțare de la bugetul de stat) și 120.010,30 euro (fonduri PHARE), sume ce urmau a fi folosite în scopul și în condițiile prevăzute de contract.

Conform art. 2.3 din Contractul de Grant, perioada de implementare a proiectului era de 10 luni și urma să se încheie în data de 30 noiembrie 2008. S-a mai arătat că SC „I.C.” SRL a depus un singur Raport tehnic și financiar înregistrat la 22 mai 2008. După ce acest raport a fost verificat, pârâta a fost notificată prin adresa nr. 2057 din 26 mai 2008 cu privire la problemele sesizate, însă aceasta nu a răspuns solicitărilor. Pârâta a solicitat prelungirea perioadei de implementare a proiectului, iar Autoritatea Contractantă a aprobat încheierea Actului adițional din 01 octombrie 2008 prin care s-a prelungit durata de executare până la 13 luni. Chiar și în contextul în care s-a prelungit durata de executare a obligațiilor care-i reveneau, beneficiarul SC „I.C.” SRL nu a reușit să implementeze proiectul.

A concluzionat reclamantul că prin modul în care a procedat, beneficiarul a încălcat dispozițiile art. 2 și art. 9 din Anexa 11 a Contractului de Grant. Prin Sentința civilă nr. 13075 din 13 noiembrie 2009,Tribunalul București a declinat competenta de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținându-se natura administrativă a litigiului dedus judecății.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16 aprilie 2010. Prin Sentința civilă nr. 5242 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, în contradictoriu cu pârâta SC „I.C.” SRL și a obligat pârâta către reclamantă la plata următoarelor sume: - 144.344,41 RON, reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat; - 120.010,30 euro, reprezentând fonduri PHARE; -11,51 euro/zi, dobânda aferentă debitului principal-fonduri PHARE și 52,24 RON/zi, dobânda aferentă debitului principal - cofinanțare de la bugetul de stat, începând cu data de 09 iunie 2009 și până la achitarea integrală a debitului; - 150,01 euro, reprezentând comision bancar.

A respins celelalte pretenții ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, în calitate de autoritate contractantă și SC „I.C.” SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de Grant, prin care pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma a fi utilizat pentru implementarea proiectului "Dezvoltarea activităților de colectare și valorificare a deșeurilor lemnoase în bazinul hidrografic superior al Someșului Mare". Pentru implementarea proiectului pârâta a primit sumele de 144.344,41 RON, cofinanțare de la bugetul de stat și 120.010,30 euro, fonduri PHARE. Conform art. 2.3 din Contractul de Grant, perioada de implementare a proiectului era de 10 luni și urma să se încheie în data de 30 noiembrie 2008.Ulterior această dată a fost prelungită cu încă 13 luni.

A mai reținut că SC „I.C.” SRL a depus un singur Raport tehnic și financiar înregistrat la 22 mai 2008. După ce acest raport a fost verificat, pârâta a fost notificată prin adresa nr. 2057 din 26 mai 2008 cu privire la problemele sesizate, însă aceasta nu a răspuns solicitărilor. Prin adresa nr. 20582/30 martie 2009, Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a notificat SC „I.C.” SRL asupra deciziei rezilierii contractului și obligației societății de a restitui sumele primite cu titlu de avans, în baza art. 12.2.1 lit. a) coroborat cu art. 2.6 din Anexa II a Contractului de Grant.

În acest context, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 12.2.1 lit. a) din Contratul de Grant încheiat de părți, autoritatea contractantă poate înceta contractul, fără notificare prealabilă, atunci când beneficiarul nu reușește, fără justificare, să îndeplinească oricare dintre obligațiile asumate și, după ce a fost atenționat printr-o scrisoare să își execute acele obligații, a continuat să nu le dea curs sau nu a prezentat explicații satisfăcătoare, în termen de 30 de zile de la primirea scrisorii.

Potrivit confirmării de primire, pârâta a primit notificarea în data de 08 aprilie 2009, iar termenul de 60 de zile, acordat pentru efectuarea plății s-a împlinit la data de 8 iunie 2009. A apreciat prima instanță că de la această dată, conform art. 19 - Restituirea finanțării nerambursabile din Anexa II a Contractului de Grant - se calculează dobânzi de întârziere astfel: - rata de refinanțare aplicată de Banca Centrală a României dacă plățile sunt efectuate în moneda acestei țări; - rata aplicată de Banca Centrală Europeană la principalele sale tranzacții de refinanțare în euro, dacă plățile se fac în euro, valabilă în prima zi a lunii în care a expirat termenul limită, plus 3,5 puncte procentuale.

Dobânda de întârziere se aplică pe perioada cuprinsă între data expirării termenului limită fixat de autoritatea contractantă (exclusiv) și data plății efective (inclusiv). Reținând în cauza că pârâtul nu s-a conformat obligațiilor statuate la art. 2.6 din Anexa la Contractul de Grant încheiat, fapt ce a determinat decizia autorității contractante de a înceta contractul, Curtea apreciază că devin incidente dispozițiile aceluiași articol referitoare la posibilitatea recuperării sumelor deja plătite și nejustificate, astfel cum acestea au fost precizate de autoritatea contractantă în notificarea adresată pârâtei. Cât privește obligarea pârâtei la plata dobânzilor acumulate în cont de pârâtă, Curtea de Apel a constatat că nu s-a probat în cauză obținerea de către pârâtă a vreunei sume cu acest titlu, astfel că față de dispozițiile art. 1169 C. civ., a respins acest capăt de cerere.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac recurentul-reclamant susține că în mod eronat instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la dobânda acumulată în conturile bancare ale beneficiarului, aferente sumelor care au fost virate acestuia, potrivit Contractului de Grant, întrucât aceste sume trebuie restituite autorității contractante, neputând constitui un profit pentru beneficiar. Recurentul menționează că dobânzile acumulate în conturile proiectului sunt cunoscute doar de beneficiar, căruia, deși i s-au solicitat relații cu privire la valoarea totală a acestor sume, nu a transmis niciun răspuns, astfel că nu a avut nicio posibilitate legală de a cunoaște cuantumul acestora, greșit fiindu-i respinsă acțiunea.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu SC „I.C.” SRL, în calitate de beneficiar, un contract de grant în urma căruia pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil însă, urmare a nerespectării prevederilor contractuale s-a notificat rezilierea contractului și obligarea la restituirea sumelor cu titlu de avans cât și a dobânzilor acumulate în contul proiectului.

Instanța de fond prin sentința recurată a admis cererea reclamantului, cu excepția capătului de cerere care viza dobânzile acumulate în contul proiectului, reținând că nu s-a probat în cauză obținerea de către pârâtă a vreunei sume cu acest titlu. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a făcut demersuri pentru a obține informații referitoare la solicitarea care viza acest capăt de cerere, însă nu le-a putut obține (adresa nr. 526/P/2009 a Inspectoratului de Poliție a județului Bistrița-Năsăud - Serviciul de Investigare a Fraudelor. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”. În raport de aceste dispoziții legale și situația de fapt prezentată anterior, instanța de fond trebuia să exercite un rol activ, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și să solicite relații unităților unde au fost deschise și alimentate conturile pârâtei, privind dobânda acumulată în conturile bancare ale beneficiarului, aferentă sumelor virate de autoritatea contractantă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, urmând a fi admis. În temeiul art. 313 C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiției și pentru pronunțarea unei hotărâri în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt și de drept deplin stabilite, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, în virtutea rolului său activ, va administra probe referitoare la dobânda acumulată în conturile bancare ale beneficiarului, aferentă sumelor virate de autoritatea contractantă urmare a contractului de grant încheiat între cele două părți. Celelalte argumente menționate de recurent vor fi analizate de instanța de fond ca apărări, conform art. 315 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței civile nr. 5242 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012. Procesat de GGC - AS