ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față :
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamantul
MINISTERUL DEZVOLTĂRII LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR a chemat în judecată
pe pârâta SC S. 2000 SRL GALAȚI și a solicitat ca prin sentința ce se va
pronunța să fie obligată la plata sumei de 40.000 Euro fonduri PHARE și 80,89
Euro comisioane reprezentând suma virată cu titlu de finanțare nerambursabilă
în baza contractului de grant RO 007.02.01.0013, solicitând și rezilierea
acestui contract de către autoritatea contractantă în baza art. 11 alin. (3)
din Condițiile generale ale contractului de grant; de asemenea s-a mai
solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de întârziere în cuantum de
1.541,85 Euro, conform art. 18 alin. (3) din Condițiile generale, plătibilă la
data expirării termenului de plată acordat de reclamantă și până la achitarea
în întregime a debitului.
Sentința
Tribunalului București,secția a VI-a comercială.
Instanța
de fond prin sentința comercială nr. 4054 din 12 martie 2009, a respins excepția prematurității acțiunii ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de
reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 40.000 Euro, fonduri Phare,
80,89 Euro comisioane, sume echivalente în lei la cursul oficial al BNR din
data plății, reprezentând contravaloare finanțare nerambursabilă în temeiul
contractului RO 0007.02.02.01.0013 și 1.541,85 Euro echivalent în lei la cursul
oficial al BNR din data plății, contravaloare dobândă la 24 ianuarie 2008 și în
continuare până la achitarea integrală a debitului.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a reținut că indicatorii proiectului ,,Modernizarea
și extinderea activităților complexului M.”, pentru care pârâta a beneficiat de
un împrumut nerambursabil în baza contractului de grant sus menționat de către
Agenția de Implementare ADR SUD EST, nu au fost realizați, reținându-se anumite
nereguli prin Nota de fundamentare nr. 017A din 20 septembrie 2004. În
consecință, tribunalul a constatat că în mod legal reclamanta a procedat la
rezilierea contractului conform art. 11 alin. (3) din Condițiile generale ale
contractului, pârâta fiind înștiințată cu adresa nr. 12468 din 23 mai 2005. În
aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 1020-1021 C. civ., tribunalul a
apreciat întemeiată acțiunea cu consecința recuperării contravalorii
împrumutului cu dobânzile aferente.
În
ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, tribunalul a respins-o având
în vedere că procedura concilierii Comisiei Europene , prevăzută de contractul
încheiat între părți, această obligație este prevăzută facultativ și nu expres.
Apelul.
Decizia Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Împotriva
sentinței comerciale nr.c4054 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, a declarat apel pârâta.
Apelul
a vizat soluționarea greșită a excepției preamaturități cererii, deoarece procedura
concilierii presupunea trei etape, așa cum au fost convenite prin art. 13 alin.
(2) din contract. În al doilea rând apelanta a susținut că au fost reținute
greșit aspectele esențiale pentru rezilierea contractului și anume conflictul
de interese, neprezentarea unor documente și neindentificarea unor bunuri
achiziționate la locul de implementare. Din acest punct de vedere au fost
greșit interpretate probatoriile administrate în cauză, nefiind luate în
considerare certificatele de origine.
Prin
decizia comercială nr. 206 din 29 martie 2010, Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentința
atacată în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată.
Curtea
a stabilit că primul motiv de apel referitor la lipsa procedurii prealabile a
concilierii este neîntemeiat, întrucât părțile au stabilit modul de adresare
către Comisia Europeană ca o facultate la latitudinea lor, iar nu ca o
obligație cu consecințe pe tărâm procedural.
Cu
referire la celelalte critici formulate în apel, Curtea a constatat că sunt
fondate, prima instanță neprecizând care au fost dovezile care au condus la
rezilierea contractului. Înscrisurile menționate de către instanța de fond,
nota de fundamentare și adresa de reziliere nu fac dovada neregulilor sau a
încălcării obligațiilor asumate. Conflictul de interese nu rezultă de plano din
calitatea de asociat a doamnei P.C., care a dobândit-o ulterior încheierii
contractului.
Cu
privire la neprezentarea de către pârâtă a unor documente solicitate, Curtea a
apreciat că instanța de fond a încălcat rolul activ, sancționând pârâta cu
neluarea în seamă a unor înscrisuri care nu au fost certificate. Cu privire la
bunurile achiziționate, pârâta a prezentat certificate de proveniență și
facturi fiscale ce dovedesc dobândirea lor. De asemenea, Curtea a reținut că nu
rezultă modul în care reclamanta a solicitat pârâtei remedierea problemelor în
termenul stabilit, ulterior controlului efectuat în cursul anului 2004. În
esență, Curtea a constatat că instanța nu a analizat modul de îndeplinire a
obligațiilor.
Recursul.
Împotriva
deciziei nr. 206 din 29 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE
ȘI TURISMULUI, în susținerea căruia a invocat motivul de nelegalitate prevăzute
de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticând decizia pe considerentul că
instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în speță
contractul de grant.
În
esență prin argumentele dezvoltate, recurenta a susținut în ceea ce privește
conflictul de interese că fapta administratorului pârâtei, ca în timpul
perioadei de implementare să intre în acționariatul SC G.M. SRL, de la care a
achiziționat cea mai mare parte a echipamentelor finanțate din fonduri Europene,
reprezintă o încălcare a art. 4 din Condițiile Generale ale Contractului. Din
acest punct de vedere, conflictul de interese este evident, existând identitate
între administratorul achizitorului și acționarul furnizorului. Reclamanta
invocă în sprijinul acestei critici clauza de etică nr. 23.3 din caietul de
sarcini pentru licitația de echipamente. De asemenea, reclamanta a arătat că
pârâta nu și-a respectat nici obligația de informare a Autorității Contractante
cu privire la potențialul conflict de interese - obligație prevăzută de teza a
doua a articolului sus menționat.
A
doua critică este reprezentată de neprezentarea documentelor solicitate,
respectiv certificatele de origine a echipamentelor achiziționate. Reclamanta a
arătat că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de apel că această probă
a fost răsturnată în condițiile în care înscrisurile depuse nu conțin
certificatele de origine solicitate pârâtei. Dovada originii se face pe baza
unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 ce va fi eliberat de
autoritățile vamale ale țării exportatoare pe baza cererii scrise a
exportatorului. În esență acesta a fost motivul rezilierii contractului.
A
treia critică este reprezentată de faptul că lipsa bunurilor achiziționate de
la locul de implementare al proiectului, nu îndeplinește cerința atingerii
obiectivului propus și anume dezvoltarea unei activități de producție
alimentară.
Pe
de altă parte, recurenta a arătat că instanța de apel a lipsit de valoare și
notele de fundamentare întocmite de ofițerii agenției de implementare.
Din
examinarea criticilor aduse deciziei atacată Înalta Curte constată că recursul este
fondat, urmând a fi admis pentru considerentele care urmează :
Pentru
a determina dovezile care urmează a fi reținute pentru rezilierea contractului
și analizarea modului de îndeplinire a obligațiilor de către pârâta SC S. 2000
SRL GALAȚI, Înalta Curte urmează a face precizări prealabile privind obiectul
contractului care constituie izvorul obligațiilor din care s-a născut litigiul.
Între
reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul nr. RO 0007.02.02.01.0013 între
Autoritatea Contractantă și SC S. 2000 SRL GALAȚI în calitate de beneficiar.
Conform
proiectului aprobat, respectiv Anexa 1 la contract, pârâta s-a angajat să
atingă următorii indicatori de rezultat: extinderea și modernizarea terasei
restaurantului M., prin crearea unei secții de produse de panificație –
patiserie și a spațiului destinat cafenelei și dotarea cu vase și instalații
speciale de catering și mijloc de transport.
Pentru
atingerea acestor indicatori, pârâta avea obligația implementării unor
activități, menționate în Anexa 1 la contract.
La
sfârșitul perioadei de implementare, Agenția de Implementare A.D.R. Sud Est,
prin ofițerii săi a constatat că indicatorii proiectului nu au fost atinși, în
sensul că la locul de implementare nu au fost identificate o serie de
echipamente, stabilindu-se un nou termen la 15 septembrie 2004. Ulterior prin
Nota de fundamentare nr. 017A din 20 septembrie 2004 au fost constatate o serie
de nereguli privind licitația pentru achiziția lucrărilor de construcții
aferente linie bugetare 6.3, fiind analizate din punct de vedere tehnic și justificativ
documentele justificative pentru cheltuirea finanțării.
Toate aceste aspecte au fost aduse
la cunoștința reclamantei de către Autoritatea de Implementare instituție
creata cu scopul de a contribui la facilitarea
absorbției fondurilor de tip structural atât prin activitatea de promovare a
identității regionale cat si prin administrarea programelor Europene care fac
parte din strategia de pre-aderare elaborata de Uniunea Europeana. Agenția
funcționează in condițiile Legii nr. 315/2004 si in conformitate cu prevederile
statutului de organizare si funcționare aprobat de Consiliul de Dezvoltare
Regionala. Agenția este un organism ca structura executiva a Consiliului de
Dezvoltare Regionala a Regiunii de Sud - Est.
În aceste condiții, având în vedere
că Agenția de Implementare reprezintă instituția însărcinată cu administrarea
programelor Europene, nu se poate afirma că notele de fundamentare întocmite de
A.D.R nu sunt suficiente pentru dovada neîndeplinirii unor obligații, astfel
cum se reține în considerentele deciziei din apel. Prin intermediul acestor
agenții se verifică modul de implementare al proiectelor, iar înscrisurile care
emană reprezintă rezultatul monitorizării efective și la fața locului a
proiectului.
Pornind de la această premisă, potrivit
căreia înscrisurile emise de Agenția de Implementare prezintă o mare relevanță
în ceea ce privește modul de implementare al proiectului, Înalta Curte constată
întemeiate motivele de reziliere al contractului de grant.
Astfel, art. 4 din Condițiile generale
instituie în sarcina beneficiarului o dublă obligație, de a evita ,,orice
conflict de interese” și de a informa Autoritatea Contractantă despre orice
situație care ar determina sau ar putea determina apariția oricărui asemenea
conflict de interese. În concluzie, răspunderea beneficiarului intervine și
pentru culpa cea mai ușoară în situația apariției unui asemenea conflict. Ori,
în situația în care, în timpul perioadei de implementare a contractului de
grant, administratorul beneficiarului contractului, respectiv doamna P.C., a
permis participarea la licitație a SC G.M. SRL, societate în care a devenit
acționar la data de 10 martie 2004, societate de la care a achiziționat
echipamente, reținerile instanței de apel sunt greșite, fiind încălcată obligația
de diligență prevăzută de prima teza a articolului sus evocat.
Analizând al doilea motiv de
reziliere invocat de către reclamantă, respectiv neprezentarea de către pârâtă
a certificatelor de origine a echipamentelor achiziționate, în sensul că pârâta
nu a făcut dovada originii bunurilor achiziționate în condițiile reglementate
de Condițiile generale aplicabile contractelor cu finanțare nerambursabilă
Înalta Curte constată că din acest punct de vedere, instanța de apel nu a avut
în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) din Condițiile generale ale
contractului. În conformitate cu aceste dispoziții, certificatele de origine
trebuie să fie emise de autoritatea competentă din țara de origine a bunului,
iar înscrisurile depuse de către reclamantă la filele 38-66 din dosarul de fond
nu îndeplinesc aceste condiții.
Al treilea motiv de reziliere al
contractului este de asemenea întemeiat, în condițiile în care bunurile
achiziționate de către pârâtă nu au fost găsite la locul de implementare al
proiectului, în condițiile în care lipsa acestora face dovada că acestea nu au
fost utilizate în scopul implementării proiectului.
În raport de dispozițiile art. 1020-1021
C. civ., față de neîndeplinirea culpabilă a susmenționatelor obligații de către
pârâtă, în speță devin incidente dispozițiile art. 11 alin. (3) din Condițiile
generale ale contractului, cu consecința recuperării împrumutului cu dobânzi
aferente.
Așa
fiind, Înalta Curte constatând că decizia atacată intră sub incidența motivului
de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar în temeiul art. 312
alin. (1) C. proc. civ., va admite prezentul recurs și va modifica decizia în
sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului pe
care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul MINISTERUL
DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 206 din 29
martie
2010
pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia recurată, în sensul
că respinge apelul declarat de pârâta SC S. 2000 SRL GALAȚI împotriva sentinței
comerciale nr. 4054 din 12 martie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
pe care o menține .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie
2011.