ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2011

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR a chemat în judecată pe pârâta SC S. 2000 SRL GALAȚI și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 40.000 Euro fonduri PHARE și 80,89 Euro comisioane reprezentând suma virată cu titlu de finanțare nerambursabilă în baza contractului de grant RO 007.02.01.0013, solicitând și rezilierea acestui contract de către autoritatea contractantă în baza art. 11 alin. (3) din Condițiile generale ale contractului de grant; de asemenea s-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de întârziere în cuantum de 1.541,85 Euro, conform art. 18 alin. (3) din Condițiile generale, plătibilă la data expirării termenului de plată acordat de reclamantă și până la achitarea în întregime a debitului.

Sentința Tribunalului București,secția a VI-a comercială. Instanța de fond prin sentința comercială nr. 4054 din 12 martie 2009, a respins excepția prematurității acțiunii ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 40.000 Euro, fonduri Phare, 80,89 Euro comisioane, sume echivalente în lei la cursul oficial al BNR din data plății, reprezentând contravaloare finanțare nerambursabilă în temeiul contractului RO 0007.02.02.01.0013 și 1.541,85 Euro echivalent în lei la cursul oficial al BNR din data plății, contravaloare dobândă la 24 ianuarie 2008 și în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că indicatorii proiectului ,,Modernizarea și extinderea activităților complexului M.”, pentru care pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil în baza contractului de grant sus menționat de către Agenția de Implementare ADR SUD EST, nu au fost realizați, reținându-se anumite nereguli prin Nota de fundamentare nr. 017A din 20 septembrie 2004. În consecință, tribunalul a constatat că în mod legal reclamanta a procedat la rezilierea contractului conform art. 11 alin. (3) din Condițiile generale ale contractului, pârâta fiind înștiințată cu adresa nr. 12468 din 23 mai 2005. În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 1020-1021 C. civ., tribunalul a apreciat întemeiată acțiunea cu consecința recuperării contravalorii împrumutului cu dobânzile aferente.

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, tribunalul a respins-o având în vedere că procedura concilierii Comisiei Europene , prevăzută de contractul încheiat între părți, această obligație este prevăzută facultativ și nu expres. Apelul. Decizia Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Împotriva sentinței comerciale nr.c4054 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a declarat apel pârâta. Apelul a vizat soluționarea greșită a excepției preamaturități cererii, deoarece procedura concilierii presupunea trei etape, așa cum au fost convenite prin art. 13 alin. (2) din contract. În al doilea rând apelanta a susținut că au fost reținute greșit aspectele esențiale pentru rezilierea contractului și anume conflictul de interese, neprezentarea unor documente și neindentificarea unor bunuri achiziționate la locul de implementare.

Din acest punct de vedere au fost greșit interpretate probatoriile administrate în cauză, nefiind luate în considerare certificatele de origine. Prin decizia comercială nr. 206 din 29 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată. Curtea a stabilit că primul motiv de apel referitor la lipsa procedurii prealabile a concilierii este neîntemeiat, întrucât părțile au stabilit modul de adresare către Comisia Europeană ca o facultate la latitudinea lor, iar nu ca o obligație cu consecințe pe tărâm procedural. Cu referire la celelalte critici formulate în apel, Curtea a constatat că sunt fondate, prima instanță neprecizând care au fost dovezile care au condus la rezilierea contractului.

Înscrisurile menționate de către instanța de fond, nota de fundamentare și adresa de reziliere nu fac dovada neregulilor sau a încălcării obligațiilor asumate. Conflictul de interese nu rezultă de plano din calitatea de asociat a doamnei P.C., care a dobândit-o ulterior încheierii contractului. Cu privire la neprezentarea de către pârâtă a unor documente solicitate, Curtea a apreciat că instanța de fond a încălcat rolul activ, sancționând pârâta cu neluarea în seamă a unor înscrisuri care nu au fost certificate. Cu privire la bunurile achiziționate, pârâta a prezentat certificate de proveniență și facturi fiscale ce dovedesc dobândirea lor. De asemenea, Curtea a reținut că nu rezultă modul în care reclamanta a solicitat pârâtei remedierea problemelor în termenul stabilit, ulterior controlului efectuat în cursul anului 2004. În esență, Curtea a constatat că instanța nu a analizat modul de îndeplinire a obligațiilor.

Recursul. Împotriva deciziei nr. 206 din 29 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI, în susținerea căruia a invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticând decizia pe considerentul că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în speță contractul de grant. În esență prin argumentele dezvoltate, recurenta a susținut în ceea ce privește conflictul de interese că fapta administratorului pârâtei, ca în timpul perioadei de implementare să intre în acționariatul SC G.M. SRL, de la care a achiziționat cea mai mare parte a echipamentelor finanțate din fonduri Europene, reprezintă o încălcare a art. 4 din Condițiile Generale ale Contractului.

Din acest punct de vedere, conflictul de interese este evident, existând identitate între administratorul achizitorului și acționarul furnizorului. Reclamanta invocă în sprijinul acestei critici clauza de etică nr. 23.3 din caietul de sarcini pentru licitația de echipamente. De asemenea, reclamanta a arătat că pârâta nu și-a respectat nici obligația de informare a Autorității Contractante cu privire la potențialul conflict de interese - obligație prevăzută de teza a doua a articolului sus menționat. A doua critică este reprezentată de neprezentarea documentelor solicitate, respectiv certificatele de origine a echipamentelor achiziționate. Reclamanta a arătat că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de apel că această probă a fost răsturnată în condițiile în care înscrisurile depuse nu conțin certificatele de origine solicitate pârâtei.

Dovada originii se face pe baza unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 ce va fi eliberat de autoritățile vamale ale țării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului. În esență acesta a fost motivul rezilierii contractului. A treia critică este reprezentată de faptul că lipsa bunurilor achiziționate de la locul de implementare al proiectului, nu îndeplinește cerința atingerii obiectivului propus și anume dezvoltarea unei activități de producție alimentară. Pe de altă parte, recurenta a arătat că instanța de apel a lipsit de valoare și notele de fundamentare întocmite de ofițerii agenției de implementare.

Din examinarea criticilor aduse deciziei atacată Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele care urmează : Pentru a determina dovezile care urmează a fi reținute pentru rezilierea contractului și analizarea modului de îndeplinire a obligațiilor de către pârâta SC S. 2000 SRL GALAȚI, Înalta Curte urmează a face precizări prealabile privind obiectul contractului care constituie izvorul obligațiilor din care s-a născut litigiul. Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul nr. RO 0007.02.02.01.0013 între Autoritatea Contractantă și SC S. 2000 SRL GALAȚI în calitate de beneficiar.

Conform proiectului aprobat, respectiv Anexa 1 la contract, pârâta s-a angajat să atingă următorii indicatori de rezultat: extinderea și modernizarea terasei restaurantului M., prin crearea unei secții de produse de panificație – patiserie și a spațiului destinat cafenelei și dotarea cu vase și instalații speciale de catering și mijloc de transport. Pentru atingerea acestor indicatori, pârâta avea obligația implementării unor activități, menționate în Anexa 1 la contract. La sfârșitul perioadei de implementare, Agenția de Implementare A.D.R.

Sud Est, prin ofițerii săi a constatat că indicatorii proiectului nu au fost atinși, în sensul că la locul de implementare nu au fost identificate o serie de echipamente, stabilindu-se un nou termen la 15 septembrie 2004. Ulterior prin Nota de fundamentare nr. 017A din 20 septembrie 2004 au fost constatate o serie de nereguli privind licitația pentru achiziția lucrărilor de construcții aferente linie bugetare 6.3, fiind analizate din punct de vedere tehnic și justificativ documentele justificative pentru cheltuirea finanțării. Toate aceste aspecte au fost aduse la cunoștința reclamantei de către Autoritatea de Implementare instituție creata cu scopul de a contribui la facilitarea absorbției fondurilor de tip structural atât prin activitatea de promovare a identității regionale cat si prin administrarea programelor Europene care fac parte din strategia de pre-aderare elaborata de Uniunea Europeana.

Agenția funcționează in condițiile Legii nr. 315/2004 si in conformitate cu prevederile statutului de organizare si funcționare aprobat de Consiliul de Dezvoltare Regionala. Agenția este un organism ca structura executiva a Consiliului de Dezvoltare Regionala a Regiunii de Sud - Est. În aceste condiții, având în vedere că Agenția de Implementare reprezintă instituția însărcinată cu administrarea programelor Europene, nu se poate afirma că notele de fundamentare întocmite de A.D.R nu sunt suficiente pentru dovada neîndeplinirii unor obligații, astfel cum se reține în considerentele deciziei din apel. Prin intermediul acestor agenții se verifică modul de implementare al proiectelor, iar înscrisurile care emană reprezintă rezultatul monitorizării efective și la fața locului a proiectului.

Pornind de la această premisă, potrivit căreia înscrisurile emise de Agenția de Implementare prezintă o mare relevanță în ceea ce privește modul de implementare al proiectului, Înalta Curte constată întemeiate motivele de reziliere al contractului de grant. Astfel, art. 4 din Condițiile generale instituie în sarcina beneficiarului o dublă obligație, de a evita ,,orice conflict de interese” și de a informa Autoritatea Contractantă despre orice situație care ar determina sau ar putea determina apariția oricărui asemenea conflict de interese. În concluzie, răspunderea beneficiarului intervine și pentru culpa cea mai ușoară în situația apariției unui asemenea conflict. Ori, în situația în care, în timpul perioadei de implementare a contractului de grant, administratorul beneficiarului contractului, respectiv doamna P.C., a permis participarea la licitație a SC G.M.

SRL, societate în care a devenit acționar la data de 10 martie 2004, societate de la care a achiziționat echipamente, reținerile instanței de apel sunt greșite, fiind încălcată obligația de diligență prevăzută de prima teza a articolului sus evocat. Analizând al doilea motiv de reziliere invocat de către reclamantă, respectiv neprezentarea de către pârâtă a certificatelor de origine a echipamentelor achiziționate, în sensul că pârâta nu a făcut dovada originii bunurilor achiziționate în condițiile reglementate de Condițiile generale aplicabile contractelor cu finanțare nerambursabilă Înalta Curte constată că din acest punct de vedere, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) din Condițiile generale ale contractului.

În conformitate cu aceste dispoziții, certificatele de origine trebuie să fie emise de autoritatea competentă din țara de origine a bunului, iar înscrisurile depuse de către reclamantă la filele 38-66 din dosarul de fond nu îndeplinesc aceste condiții. Al treilea motiv de reziliere al contractului este de asemenea întemeiat, în condițiile în care bunurile achiziționate de către pârâtă nu au fost găsite la locul de implementare al proiectului, în condițiile în care lipsa acestora face dovada că acestea nu au fost utilizate în scopul implementării proiectului. În raport de dispozițiile art. 1020-1021 C. civ., față de neîndeplinirea culpabilă a susmenționatelor obligații de către pârâtă, în speță devin incidente dispozițiile art. 11 alin. (3) din Condițiile generale ale contractului, cu consecința recuperării împrumutului cu dobânzi aferente.

Așa fiind, Înalta Curte constatând că decizia atacată intră sub incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite prezentul recurs și va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului pe care o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 206 din 29 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC S. 2000 SRL GALAȚI împotriva sentinței comerciale nr. 4054 din 12 martie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.