ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 245/2015

Decizia nr. 245/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2011, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 20.370,87 euro fonduri Phare împreună cu comisionul bancar de 6,20 euro și 28.566,76 lei cofinanțare de la bugetul de stat, reprezentând finanțare necuvenită încasată în baza contractului de grant; obligarea pârâtei la plata dobânzii de întârziere conform art. 18 alin. (3) din condițiile generale ale contractului grant, plătibilă de la data expirării termenului de plată acordat și până la achitarea în întregime a debitului (cu mențiunea că dobânzile calculate până la data de 25 noiembrie 2010 sunt în sumă de 420,84 euro aferentă fondurilor Phare și 1.503 lei dobânda aferentă cofinanțării de la bugetul de stat), cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr.

6676 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 20.370,87 euro fonduri Phare, împreună cu comisionul bancar de 6,20 euro și 28.566,76 lei cofinanțare de la bugetul de stat, reprezentând finanțare necuvenită încasată în baza Contractului. A fost obligată pârâta și la plata dobânzilor de întârziere calculate asupra debitelor principale până la 25 noiembrie 2010, în sumă de 420,84 euro aferente fondurilor Phare și în sumă de 1.503 lei aferente cofinanțării de la buget, dar și în continuare, conf.art. 18.2 din Condițiile generale ale contractului de grant, până la achitarea în întregime a debitului. S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul aplicării dispozițiilor art. 1143 și următoarele C. civ. cu consecința obligării pârâtei la plata diferenței de 4.467,35 lei.

Procedura în fața instanței de recurs.

Prin Încheierea de ședință din data 29 octombrie 2013 in temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată nici judecata in lipsă.

Datorită faptului că, până la data de 27 ianuarie 2015, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Se au în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 6676 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.