ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2906/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, M.D.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Asociația Î.N., obligarea acesteia la plata sumelor: 12.776,96 euro (echivalentul a 46.126,10 RON) și 15.375,37 RON reprezentând finanțare necuvenită încasată în baza contractului de grant; 12,78 euro cu titlu comisioane bancare; dobânzi în cuantum de 2,63 euro/zi de întârziere și 5,27 RON/zi de întârziere, calculate începând cu data de 20 martie 2008 până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, ministerul-reclamant a arătat că prin contractul de grant, asociația pârâtă a beneficiat de o finanțare nerambursabilă ce urma să fie utilizată pentru execuția proiectului "Proiect de acțiuni pentru inserția socio-profesională a femeilor șomere din Municipiul Botoșani prin sprijin și instruire în domeniul creșterii copilului - PRACTIS". Judecătoria Sectorului 5, prin sentința civilă nr. 8036 din 04 noiembrie 2008, a respins excepția prematurității, a admis acțiunea formulată de M.D.R.L. și a obligat cu Asociația Î.N.

să plătească reclamantei sumele de 46.126,10 RON - debit cu dobânda aferentă conform contractului, în sumă de 215,66 euro la cursul Băncii Naționale Române din ziua plătii (dobândă aferentă perioadei 20 martie 2008 – 09 iunie 2008 ce se va calcula până la data plătii efective) și 15.375,37 RON - debit - finanțare necuvenită încasată conform contractului de grant și dobânda aferentă în sumă de 432,14 RON (dobândă aferentă perioadei 20 martie 2008 – 09 iunie 2008, ce se va calcula până la data plătii efective), precum și suma de 12,78 euro - comisioane bancare, la cursul Băncii Naționale Române din ziua plății. Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, iar Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 563R din 13 martie 2009, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pricina fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 sub nr. 12146/ 302/2009.

Judecătoria Sectorului 5, prin sentința nr. 8420 din 18 decembrie 2009, a ridicat din oficiu, excepția de necompetență materială, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Învestită cu soluționarea pricinii, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3501 din 21 septembrie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de M.D.R.L. în contradictoriu cu Asociația Î.N. și a obligat pârâta la restituirea fondurilor P. ca urmare a constatării neeligibilității următoarelor cheltuieli: 444,74 euroo, efectuate pentru reparație auto, și 1.020 euro – sumă transferată eronat de pârâtă din cadrul capitolului bugetar 3 „Echipamente și bunuri”.

Prin aceeași sentință, a obligat pârâta la plata dobânzilor de întârziere începând cu data scadenței – 20 martie 2008 – până la data plății, și la plata comisioanelor bancare aferente și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata debitului, dobânzilor și comisioanelor bancare rezultate ca urmare a constatării neeligibilității cheltuielii de 10.230 euro, ca neîntemeiată. În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut, în esență, că obligația instituită la pct. 4.5 „Publicații ”din Manualul de identitate vizuală,, nu exclude aprobarea tacită, iar regulile din Capitolul 2 au o aplicabilitate generală, tacita aprobare operând când terțul nu primește nici o reacție din partea delegației la materialele supuse spre aprobare în termenul menționat în acest manual pentru fiecare produs în parte.

Prima instanță a reținut că Asociația pârâtă a transmis Comisiei Europene la 30 noiembrie 2006 publicațiile „pentru aprobare și bun de tipar”, așa cum rezultă din cererea comunicată online depusă în dosarul de recurs, iar Comisia a confirmat expres la data de 3 martie 2008, îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a transmite publicațiile, și faptul conformității acestora cu regulile de identitate vizuală. Totodată, a constatat că pârâta a achitat la 5 martie 2009 suma de 15.375,37 RON (ordin de plată din 05 martie 2009), prin urmare pretențiile reclamantei cu privire la această sumă nu au fost menținute. Cu privire la celelalte cheltuieli considerate neeligibile - 444, 74 euro, reprezentând cheltuieli efectuate pentru reparație auto și 1.020 euro- sumă transferată eronat de pârâtă la capitolul bugetar „Echipamente și bunuri”, prima instanță a reținut că nu s-au formulat opoziții, așadar plata acestora incubă pârâtei.

2. Calea de atac exercitată. 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs M.D.R.T., care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - în ceea ce privește neelegibilitatea sumei de 10.230 euro, a susținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din condițiile generale ale contractului de grant, documentele justificative ale proiectului se depun în termen de cel mult 3 luni de la finalizarea proiectului – adică 31 decembrie 2006, astfel că aceste documente nu mai pot fi luate în considerare; - instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la sumele neachitate, care se cifrează la suma de 7.542,81 euro; - instanța a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

În concluzie, ministerul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii integrale a acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor specificate în acțiune. 2.2. Asociația Î.N. a depus întâmpinare prin care a combătut criticile aduse soluției instanței de fond, susținând, în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului. 2.3. În ședința din data de 5 mai 2011, instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuția părților motivul de ordine publică referitor la instanța competentă să judece cauza de față, în raport cu natura juridică a contractului a cărui executare a dat naștere litigiului dedus judecății, reprezentanții celor două părți susținând că este vorba de un contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ.

3. Soluția instanței de recurs. Recursul este întemeiat și a fost admis pentru motivul de ordine publică ridicat de instanța de recurs din oficiu, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că litigiul dedus judecății instanței de fond – Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sesizată ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria Sectorului 5 București, are ca obiect executarea contractului de grant încheiat între Ministerul Integrării Europene și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, pe de o parte și Asociația Î.N., pe de altă parte, pentru realizarea „Proiectului de acțiuni pentru inserția social-profesională a femeilor șomere din municipiul Botoșani prin sprijin și instruire în domeniul creșterii familiei – PRACTIS”.

Deci, având în vedere că una dintre părțile contractului de grant este formată din cele două autorități publice administrative, se poate considera că acest contract este administrativ, dar nu în sensul Legii nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Deci, cu alte cuvinte, potrivit ipotezei a doua, legiuitorul a înțeles să asimileze actele administrative care sunt supuse regimului juridic reglementat prin Legea nr. 554/2004, numai acele contracte administrative care au ca obiect: - punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; - executarea lucrărilor de interes public; - prestarea serviciilor de interes public; - achizițiile publice. Or, în cauză, contractul de grant care face obiectul litigiului nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de contracte administrative enumerate limitativ de textul legal citat, astfel că nu poate avea regimul juridic reglementat de Legea nr. 554/2004.

Este adevărat că, potrivit ipotezei a III-a din art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 „prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”, dar, în cazul contractului de grant de față, nici părțile nu au susținut și nici instanțele nu au reținut că ar exista o reglementare specială care să prevadă în mod expres competența instanței de contencios administrativ. De altfel, din interpretarea acestei ipoteze de la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rezultă, cu alte cuvinte, că legiuitorul admite existența altor categorii de contracte administrative, în cadrul cărora cel puțin una dintre părți este o autoritate administrativă, care nu sunt supuse competenței instanțelor de contencios administrativ, dintre care, prin legi speciale pot fi prevăzute unele contracte administrative care să fie date în competența instanțelor de contencios administrativ.

În concluzie, instanța de recurs reține că instanța de fond – Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în mod nelegal s-a considerat a fi competentă să judece litigiul care face obiectul cauzei de față, astfel că recursul va fi admis, soluția adoptată va fi desființată, iar cauza va fi trimisă la Judecătoria Sectorului 5 București, pentru continuarea judecății, ocazie cu care, motivele de recurs invocate vor fi cercetate ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.D.R.T. împotriva sentinței nr. 3501 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Trimite cauza pentru competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.