ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2898/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Sectorului 5

București, reclamantul Ministerul Integrării Europene a chemat în judecată pe

pârâta SC D.C.G. SRL Brașov solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

512.943,33 lei, reprezentând finanțare necuvenită încasată în baza contractului

de grant și a dobânzilor de întârziere calculate până la data efectuării plății,

în cuantum de 127.793,33 Ron.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare

încheierii contractului de grant, pârâta a beneficiat de un împrumut

nerambursabil, pentru implementarea unui proiect, în acest sens primind un

avans de 238.279,20 Euro. La momentul analizării cererii de plată finale și a

documentelor s-a constatat existența unui sold, care a atras incidența art. 17

alin. (2) din Condițiile Generale ale contractului de grant.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 1073-1090 C. civ., dispozițiile contractului de grant și art. 56 C. com.

Prin sentința civilă nr. 3510 din data de 21 mai 2007,

Judecătoria Sectorului 5 a admis excepția de necompetență materială și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția comercială, având în vedere natura comercială a litigiului.

Tribunalul București, soluționând cauza în primă instanță, prin

sentința comercială nr. 3325 din 6 martie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta la plata următoarelor sume :

512.943,33 lei, reprezentând finanțare necuvenită încasată în baza contractului

de grant; 127.793,33 lei reprezentând dobândă eferentă perioadei 4 februarie

2005 – 18 iulie 2005 și dobânda de întârziere de 17,19% pe an calculată la data

de 18 iulie 2005, până la achitarea integrală a debitului principal.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

decizia comercială nr. 560 din data de 26 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs pârâta SC D.C.G.

SRL Brașov, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei recurată și respingerea acțiunii.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte , conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr.

146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind

taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și

normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită

taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul

declarat de către recurenta pârâtă SC D.C.G. SRL Brașov nu a fost însoțită de

timbrul judiciar, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data

de 13 noiembrie 2009 cu mențiunea de a depune timbrul judiciar (fila 16 dosar

recurs ).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de

judecată din data de 13 noiembrie 2009, când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1

și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și

să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC D.C.G. SRL BRAȘOV împotriva

deciziei comerciale nr. 560 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.