ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 6 februarie 2007, reclamantul

Ministerul Integrării Europene a chemat în judecată pârâta SC C.M.T. SRL, solicitând

instanței să dispună:

- obligarea pârâtei, în

baza art. 17 coroborat cu art. 18 din anexa nr. II a contractului de grant la plata

sumei de 13.076,52 RON, reprezentând cofinanțarea de la bugetul de stat încasată

necuvenit în baza contractului de grant;

- obligarea pârâtei, în

baza art. 18 alin. (3) din anexa nr. I a contractului de grant la plata dobânzilor

de întârziere calculate până la data efectuării plății, cu precizarea că până la

data promovării acțiunii, dobânzile de întârziere se ridică la suma de 7.021,19

RON.

Judecătoria sectorului

5 București, prin sentința civilă nr. 3471 din 18 mai 2009 a admis excepția de necompetență

teritorială, cauza fiind declinată la Judecătoria Târgu Mureș.

Prin sentința civilă

nr. 4861 din 23 octombrie 2007, Judecătoria Târgu Mureș investită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, a admis excepția de necompetență teritorială

și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva sentinței civile

nr. 4861/2007 a Judecătoriei Târgu Mureș a declarat recurs, pârâta SC C.M.T.

SRL, recurs ce a fost respins ca tardiv declarat, prin decizia civilă nr. 649

din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Mureș.

Pe rolul Judecătoriei

sectorului 1 București, cauza a fost înregistrată sub nr. 21164/2995/2008.

În ședința publică din

data de 5 martie 2009, pârâta SC C.M.T. SRL a formulat cerere reconvențională prin

care a solicitat obligarea reclamantului Ministerul Integrării Europene la plata

sumei de 8.271 euro, echivalentul în RON la data plății, reprezentând restul de

plată la care s-a obligat autoritatea contractantă prin contractul de grant, sumă

la care se adaugă dobânda legală.

De asemenea, pârâta SC

C.M.T. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a Autorității Naționale de Dezvoltare

Regională „Centru Alba Iulia”, solicitând instanței să dispună obligarea chematei

în garanție să plătească sumele de bani solicitate de reclamantul Ministerul Integrării

Europene, întrucât contractul de grant a fost semnat în calitatea de „Autoritate

de Implementare” și de către chemata în garanție care avea obligația să urmărească

desfășurarea proiectului și să verifice îndeplinirea condițiilor de implementare

a acestuia, elaborând în acest sens rapoarte de monitorizare periodice. Ulterior

pârâta a precizat cererea reconvențională, arătând că solicită suma de 3.539.988

RON.

La data de 11 iunie 2009,

reclamanta-pârâtă a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune

față de cererea reconvențională.

Prin sentința nr.

8763 din 29 aprilie 2010, Judecătoria sector 1 București a respins acțiunea formulată

de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în contradictoriu

cu pârâta SC C.M.T. SRL și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă

ca fiind prescrisă.

Cererea de chemare în

garanție a Autorității Naționale de Dezvoltare Regională „Centrul Alba Iulia”, formulată

de pârâta SC C.M.T. SRL a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 1416 din 6 decembrie 2010

a admis recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale

și Locuinței împotriva sentinței civile nr. 8763 din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei

sectorului 1 București, a casat sentința recurată, cauza fiind trimisă spre competentă

soluționare în prima instanță la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal .

Prin sentința civilă

nr. 4969 din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată

de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței în contradictoriu cu

pârâta SC C.M.T. SRL și chemata în garanție Autoritatea Națională de Dezvoltare

Regională „Centrul Alba-Iulia”, a fost respinsă cererea reconvențională ca prescrisă,

iar cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile

nr. 4969 din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului, iar prin decizia nr. 4651 din 8 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost admis recursul declarat în cauză, sentința nr. 4969/2011

a Curții de Apel București a fost casată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare

aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de

fond

În rejudecare, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 2239 din 4 iulie 2013 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în contradictoriu cu pârâtul SC

C.M.T. SRL și chemata în garanție Autoritatea Națională de Dezvoltare Regională

Centrul Alba-Iulia.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL la

plata sumei de 13.076,52 RON, plus dobânda de întârziere, motivat de faptul ca o

serie de cheltuieli efectuate în derularea contractului de grant nu întrunesc condițiile

de eligibilitate.

Pentru a fi considerate

eligibile pentru proiect costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului,

să fie prevăzute în contract și să respecte principiile unei gestiuni financiare

sănătoase, mai ales în privința eficienței economice și a raportului cost/beneficii,

să fie angajate în cursul de execuție al proiectului fără a prejudicia eligibilitatea

costurilor la auditul final și să fie efectiv angajate, înregistrate în contabilitatea

beneficiarului sau partenerilor, să fie identificabile și verificabile și să fie

susținute de documente justificative în original [art. 14 alin. (1) din anexa nr.

II a condițiilor generale aplicabile contractelor de finanțare nerambursabila).

Sumele solicitate a fi

rambursate, au un caracter eligibil, întrunind pe deplin condițiile enumerate anterior.

Pentru capitolul bugetar

1 „Resurse Umane”, linia bugetara 1.1. „salarii” se pretinde un sold de 607,95 euro

reprezentând cheltuieli neeligibile dar instanța a reținut că angajarea celor doua

persoane (îngrijitor și asistent medical) a fost prevăzuta încă din faza inițială

a proiectului și aprobată, activitatea lor fiind necesară în realizarea proiectului,

pe toată durata de execuție a acestuia și pe baza unor documente justificative financiar-contabile.

Cheltuielile efectuate

pentru produse curățenie și transport gunoi sunt eligibile, la capitolul costuri

administrative.

Consumabilele sunt eligibile

în cadrul liniei bugetare: consumabile și rechizite de birou, iar cheltuielile din

cadrul liniei bugetare 3.2 „Mobilier, echipamente”, sunt de asemenea eligibile.

De asemenea, instanța a reținut că pentru aparatul de anestezie s-a utilizat procedura

simplificată de achiziție, iar pentru aparatul de chirurgie laser procedura de licitație

deschisă local, respectându-se limitele valorice minime și maxime contractuale.

Instanța a reținut că

pentru achiziționarea aparatului de anestezie a fost respectată procedura de achiziție,

conform instrucțiunilor primite de la Autoritatea Națională de Dezvoltare

Regională Centru Alba-Iulia cu prilejul instruirii făcute în luna februarie 2003,

înainte de începerea derulării proiectului.

Astfel, în cadrul proiectului

s-au organizat trei tipuri de licitații cu proceduri diferite în funcție de prețul

serviciilor, bunurilor, după cum a fost precizat în anexa nr. IV și anume:

Procedura pentru acordarea

de contracte pentru bunuri, servicii de 5.000 euro sau mai puțin:

- Oferta unică. Această

procedură s-a utilizat pentru serviciul de „Consultanță și asistență tehnică pentru

managementul proiectului”, suma contractului 2.000 euro.

- Procedura pentru acordarea

de contracte pentru bunuri cu valoare între 5.000-30.000 euro

- Procedura simplificată.

Această procedură s-a utilizat pentru achiziționarea aparatului de anestezie, suma

contractului 19.499 euro.

Procedura pentru acordarea

de contracte pentru bunuri cu valoare de cel puțin 30.000 euro și sub 150.000 euro,

licitație deschisă locală utilizată pentru achiziționarea aparatului de chirurgie

laser, valoarea contractului 35.000 euro.

Pentru achiziționarea

celor doua aparate, de anestezie și laser chirurgie, s-au utilizat proceduri distincte

deoarece sunt aparate total diferite, care funcționează separat unul de celalalt

nefiind interschimbabile. Aparatul de anestezie se utilizează pentru adormirea pacientului,

paralizia musculaturii respiratorii și preluarea respirației de către aparat pe

durata intervenției chirurgicale și a altor intervenții. Se utilizează și separat

de aparatul de chirurgie laser, în domenii medicale în care aparatul laser nu se

poate utiliza.

De asemenea, aparatul

de laser chirurgie este folosit pentru tăierea și îndepărtarea unor tumori, el putând

fi utilizat și independent în unele tratamente care nu necesită anestezierea pacientului.

De aceea s-a considerat ca fiind două aparate independente care nu pot fi înlocuite

unul cu celalalt deoarece au funcții și utilizări diferite, licitațiile au fost

organizate separat în funcție de modalitățile prevăzute în dispozițiile generale

și anexa nr. IV și în funcție de prețul de achiziție al fiecăruia.

Atât pentru procedura

de licitație locală deschisă cât și pentru procedura simplificată s-au trimis invitații

de participare la licitații separat pentru fiecare aparat. La licitația locală deschisă

s-au solicitat 6 caiete de sarcini, în urma anunțului din ziarul A., s-au prezentat

5 societăți specializate în producția sau vânzarea aparatelor cu acest specific.

La procedura simplificată din 6 societăți invitate s-au prezentat la licitație 4

societăți care comercializau în România diferite aparate de anestezie de proveniența

de la firme producătoare din Uniunea Europeană.

Doua societăți (D. și

T.) s-au prezentat la ambele licitații fără a se fi considerat că există incompatibilitate

în a se prezenta aceleași firme la cele două licitații, când specificația tehnică

era diferită pentru fiecare aparat. Nu există o indicație care să interzică participarea

unei firme la două sau mai multe licitații, pentru bunuri diferite, care au domeniul

de activitate respectiv în statutul societății și comercializează în nume propriu

sau ca reprezentanți ai altor firme din Uniunea Europeană cu care au exclusivitate

de distribuție pentru România, diverse aparate medicale.

Este evident că oferta

cea mai bună din punct de vedere tehnico-economic a fost prezentată în ambele cazuri

de societăți specializate pe fiecare tip de aparatură, aparate de chirurgie cu laser

și aparate pentru anestezie, reprezentând producători recunoscuți în domeniu.

Instanța a reținut că

achiziția nu a fost fragmentată artificial, a fost utilizată metoda cea mai potrivită

pentru a se asigura eficiența maximă utilizării fondurilor.

Cheltuielile de „asistență

tehnică” sunt costuri indirecte conform art. 14

3

din dispozițiile generale

și administrative, iar costurile indirecte sunt eligibile atâta timp cât nu includ

costuri care se regăsesc în alt capitol ale bugetului contractual.

Contractul de „asistență

tehnică” nu a fost prevăzut la alt capitol bugetar, necesitatea lui fiind determinată

de volumul actelor întocmite pe parcursul proiectului, neexistând personal specializat

în societate pe acest domeniu.

Ca urmare, instanța a

reținut că acțiunea nu este fondată, iar pentru aceleași considerente a fost respinsă

și cererea de chemare în garanție.

Cu referire la cererea

reconvențională, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material

la acțiune și a respins cererea ca fiind prescrisă.

Dispozițiile art. 15

alin. (1) din condițiile generale ale contractului arată că „Restul de plăți se

plătește în termen de 60 de zile de la înregistrarea de către autoritatea contractantă

a cererii de plată finală, însoțită de raportul final, sub rezerva aprobării acestui

raport conform art. 15 alin. (2)”.

Cererea de plată finală,

formulată de pârâta reclamantă a fost înregistrată la data de 20 noiembrie 2003,

iar cererea reconvențională a fost formulată la data de 5 martie 2009, cu depășirea

termenului de 3 ani prevăzut de art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței

nr. 2239 din 4 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul 21164/299/2008*, a declarat recurs,

reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care

a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, având în vedere că hotărârea recurată nu este motivată,

iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii precizate

și obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL la plata sumei de 13.076,52 RON și a dobânzilor

de întârziere.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, întemeiate în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta arată, în esență, că hotărârea recurată nu este motivată

sub aspectul cheltuielilor neeligibile din cadrul liniei bugetare 1.1. „Salarii”,

suma de 607,95 euro, reprezentând salarii a două persoane angajate în timpul derulării

proiectului, nefiind eligibilă.

Instanța a reținut greșit

și în contradictoriu cu probatoriul administrat, că suma menționată este eligibilă,

având în vedere că cele două persoane „au fost angajate pentru proiect și în timpul

desfășurării acestuia”, fără să aibă în vedere și apărările invocate, vizând dispozițiile

art. 9.1. și art. 14 din Condițiile generale ale contractului de grant.

Aceste apărări nu au fost

analizate de instanță, punând în imposibilitate ca recurenta-reclamantă de a invoca

motivele de nelegalitate și implicit imposibilitatea instanței de recurs de a verifica

legalitatea hotărârii.

Sunt încălcate astfel

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora instanțele

au obligația de a menționa în considerentele hotărârilor date, motivele de fapt

și de drept care au stat la baza adoptării soluțiilor, precum și dispozițiile

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Albina contra României,

reținându-se că exigențele unui proces echitabil impun examinarea efectivă de către

instanță a mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților.

De asemenea, sentința

este nemotivată și cu privire la neeligibilitatea cheltuielilor cu consumabile,

instanța luând în calcul faptul că aceste cheltuieli au fost decontate în cadrul

liniei bugetare 4.4., „Alte servicii” fără să țină cont că aceste consumabile sunt

eligibile în cadrul liniei bugetare 4.3. „Consumabile, rechizite birou”.

Instanța nu s-a pronunțat

asupra contractului de asistență cu societatea B., considerat eligibil deoarece

nu a fost depus împreună cu raportul final.

Nu sunt eligibile nici

cheltuielile pentru „asistența tehnică” în cadrul capitolului bugetar 8 „Costuri

administrative” deoarece aici se decontează un procent fix al cheltuielilor de regim

ale beneficiarului până la maxim 7% din valoarea totală a costurilor eligibile directe.

Pârâta nu a prevăzut în

bugetul proiectului sume în vederea obținerii serviciilor de consultanță și ca urmare

nu poate fi considerată eligibilă suma derivată din aceste servicii.

Cu privire la linia bugetară

3.2. „Mobilier și echipamente” este de menționat că pârâta-intimată a utilizat procedura

licitației deschise pentru achiziționarea aparatului de chirurgie laser și procedura

simplificată pentru aparatul de anestezie, dar având în vedere că în cadrul liniei

bugetare 3.2. „Mobilier, echipamente” era prevăzută suma de 58.730 euro, intimata

avea obligația respectării procedurii de licitație deschisă pentru ambele echipamente,

cu atât mai mult cu cât două societăți, D. și T., au depus oferte pentru ambele

echipamente achiziționate.

Licitația a fost organizată

în temeiul O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, iar coroborarea prevederilor

anexei nr. IV din contract cu prevederile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001,

rezultă că intimata a încălcat principiul interzicerii divizării artificiale a licitației

prin achiziționarea separată a celor două echipamente.

Este lipsit de relevanță

faptul că cele două echipamente erau diferite, având în vedere bugetul alocat pentru

achiziționare și prevederile contractuale.

Ca urmare, se impune admiterea

recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare sau

modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.

Intimata-pârâtă SC

C.M.T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea

recursului ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a motivat hotărârea

pronunțată, arătând care sunt considerentele pentru care a reținut ca fiind exigibile

cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului.

Chemata în garanție, Autoritatea

Națională de Dezvoltare Regională „Centru Alba-Iulia”, a formulat precizări „cu

privire la cererea de chemare în garanție, făcând trimitere la întâmpinarea depusă

în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 octombrie 2012, în

primul ciclu procesual.

Hotărârea instanței de

recurs

Analizând sentința recurată,

în raport de criticile formulate, probatoriul administrat și temeiul de drept invocat,

se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a sentinței

recurate.

Primul motiv de recurs

vizează nemotivarea hotărârii, în sensul că instanța de fond nu a motivat de ce

a reținut caracterul eligibil al cheltuielilor din cadrul liniei bugetare 1.1. „Salarii”

și al cheltuielilor cu consumabile, motiv de recurs ce urmează a fi analizat din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurent, vizează nemotivarea hotărârii judecătorești

atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când

hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar sentința

recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor

prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond

a stabilit împrejurările de fapt și drept esențiale în cauză, a evocat normele substanțiale

incidente și aplicarea lor în speță, arătând pe larg care au fost considerentele

pentru care a reținut ca fiind exigibilă suma de 607,95 euro, linia bugetară 1.1.

„Salarii” această cheltuială fiind prevăzută din faza inițială a proiectului, fiind

de asemenea necesară în realizarea proiectului și justificată prin documentele financiar-contabile.

De asemenea, au fost dezvoltate

considerentele avute în vedere de instanță pentru a reține caracterul eligibil al

cheltuielilor efectuate pentru produsele de curățenie și transport gunoi și cheltuielile

cu consumabilele, criticile recurentei fiind nefondate.

Dreptul la un proces echitabil

impune, fără îndoială, așa cum susține recurentul, motivarea hotărârii judecătorești

dar atât doctrina cât și jurisprudența au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul

nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părțile le invocă

în susținerea uneia și aceleiași cereri, iar C.E.D.O. a reținut în cauza Higgins

și alții că motivarea care stă la baza hotărârii judecătorești nu trebuie să trateze

separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte.

O motivare sumară, nu

reprezintă o nemotivare a hotărârii în condițiile în care instanța a analizat în

mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, în acest sens pronunțându-se

și C.E.D.O. în hotărârea Helle contra Finlandei din 19 decembrie 1997.

Ca urmare, nu pot fi reținute

criticile recurentei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat

la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces

echitabil, în condițiile în care instanța de fond a stabilit împrejurările de fapt

esențiale, a analizat probele ce au fost administrate, a evocat normele substanțiale

incidente și aplicarea lor în speță raportat la contractul de grant încheiat de

părțile litigante, hotărârea permițând exercitarea controlului judiciar solicitat

de recurentă.

Recurenta nu arată în

ce constă nelegalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță din perspectiva motivelor

de recurs prevăzute la art. 304, invocând doar dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., reluând criticile formulate inițial în recursul promovat împotriva

sentinței civile nr. 4969/2011, recurs soluționat prin decizia de casare nr. 4651/2012

a Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se susține că litigiul

dintre părți a fost generat de executarea obligațiilor contractuale stabilite prin

contractul de grant, contract în baza căruia intimata SC C.M.T. SRL a beneficiat

de un împrumut nerambursabil ce urma a fi utilizat pentru execuția proiectului „Modul

funcțional de chirurgie și laser”.

Pentru implementarea proiectului,

intimata-pârâtă a primit un avans de 38.560 euro, recurenta-reclamantă susținând

prin cererea de chemare în judecată că o parte din cheltuielile prezentate spre

decontare nu sunt eligibile.

Pentru a analiza caracterul

eligibil al cheltuielilor efectuate de intimată și contestate de recurenta-reclamantă,

instanța de fond, în mod corect s-a raportat la clauzele contractuale, mai precis

la anexa nr. II din contractul de grant prin care sunt stabilite condițiile generale

aplicabile contractelor de finanțare nerambursabile din partea Comunității Europene,

încheiate în cadrul programelor descentralizate de ajutor extern.

La art. 14 alin. (1) din

anexa nr. II (Dosar nr. 1322/302/2007 al Judecătoriei sector 5 București) sunt prevăzute

expres condițiile necesare pentru a fi considerate costuri eligibile, iar la

art. 14 alin. (2) sunt enumerate costurile considerate eligibile.

Astfel, potrivit art.

14 alin. (1) din anexa nr. II, pentru a fi considerate eligibile pentru proiect,

costurile trebuie să fie:

- necesare pentru realizarea

proiectului, să fie prevăzute în contract și să respecte principiile unei gestiuni

financiare sănătoase;

- angajate în cursul duratei

de execuție a proiectului, așa cum este aceasta definită în art. 2 din condițiile

speciale, fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final;

- efectiv angajate, înregistrate

în contabilitatea beneficiarului fiind susținute de documente justificative.

De asemenea potrivit

art. 14alin. (2) din anexa nr. II, sunt considerate costuri directe și eligibile:

- cheltuielile cu personalul

aferent proiectului;

- cheltuielile de achiziționare

echipamente și servicii;

- cheltuieli cu bunuri

și consumabile;

- cheltuieli care deriva

în mod direct din cerințele contractului.

Referitor la suma de 607,95

euro, reprezentând salariile a două persoane angajate în timpul desfășurării proiectului,

se reține că în mod corect a fost reținut caracterul eligibil, având în vedere dispozițiile

art. 14 alin. (2) din anexa nr. II la contract, unde se stabilește explicit ca cheltuielile

cu personalul aferent proiectului sunt costuri directe eligibile.

Prin angajarea cheltuielilor

necesare proiectului în cuantum de 607,95 euro în cadrul liniei bugetare 1.1. „Salarii”

nu a avut loc o modificare a contractului așa cum susține recurenta invocând dispozițiile

art. 9 din anexa nr. II la contract, atâta timp cât au fost respectate dispozițiile

art. 14 pct. 1 din aceeași anexă.

Cu privire la cheltuielile

efectuate pentru produsele de curățenie și transport gunoi, în mod corect au fost

considerate ca fiind exigibile la capitolul „costuri administrative”, atâta timp

cât cheltuielile menționate au fost justificate cu acte, fiind evidențiate în contabilitate,

fiind necesare pentru derularea contractului.

Derularea contractului

de asistență cu societatea B. a generat cheltuieli necesare proiectului cu respectarea

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) și alin. (2) din anexa nr. II.

Costurile legate de contractul

de consultanță au caracter exigibil, fiind costuri indirecte conform art. 14

alin. (3) din anexa nr. II, potrivit cărora „Un procent fix din costurile administrative

directe ale beneficiarului, care pot fi considerate ca fiind alocate proiectului,

care nu depășește 7% din costurile eligibile directe, vor fi eligibile atâta timp

cât nu includ costuri care se regăsesc în cadrul altui capitol al bugetului contractului”.

Nu poate fi reținută critica

recurentei în sensul ca cheltuielile pentru „asistența tehnică” nu sunt eligibile,

deoarece contractul de consultanță s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor

art. 14 din anexa nr. II, în sensul că nu au fost prevăzute în contract, având în

vedere dispozițiile art. 14 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (3) din anexa nr.

II ținând cont de faptul că necesitatea încheierii contractului de asistență tehnică

a fost determinată de volumul actelor întocmite pe parcursul derulării proiectului,

aspect reținut corect de instanța de fond, cu atât mai mult cu cât nu a fost prevăzut

la alt capitol bugetar ci la linia bugetară 8 „Costuri administrative”.

O ultimă critică vizează

linia bugetară 3.2. „Mobilier și echipamente” privind achiziționarea a două echipamente

respectiv, un aparat de chirurgie laser (35.000 euro) și un aparat de anestezie

(19,499 euro).

Intimata-pârâtă a utilizat

procedura licitație deschisă pentru achiziționarea aparatului de chirurgie laser

cu o valoare de 35.000 euro, având în vedere anexa nr. IV din contractul de grant

care prevede o astfel de procedură pentru achiziționarea de bunuri cu o valoare

situată între 30.000 euro și 150.000 euro iar pentru aparatul de anestezie a cărei

valoare a fost stabilită la suma de 19.499 euro, a utilizat procedura simplificată.

Critica recurentei vizează

procedura de achiziție a celor două echipamente, în sensul că pentru ambele aparate

trebuia desfășurată licitație deschisă, nu poate fi reținută având în vedere pragul

valoric stabilit în anexa nr. II la contractul de grant și valoarea fiecărui echipament.

Este evident că cele două

echipamente: aparat de chirurgie laser și aparat de anestezie sunt diferite, având

funcții și scopuri diferite, ținând cont de datele tehnice ale fiecărui aparat.

Este de remarcat faptul

că pentru ambele licitații, respectiv licitație deschisă pentru achiziționarea unui

aparat de chirurgie laser și licitația simplificată pentru achiziționarea aparatului

de anestezie au fost respectate principiile care stau la baza atribuirii contractelor

de achiziție publică, prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 60/2001, fără a se putea

reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din același act normativ pentru

considerentele expuse pe larg de instanța de fond, considerente însușite de instanța

de recurs.

Recurenta arată că pentru

ambele licitații au depus oferte ofertanții D. și T., dar nu arată ce dispoziții

legale sau contractuale au fost încălcate prin participarea acelorași ofertanți

la cele două licitații, pentru bunuri diferite, pentru a duce la concluzia că cheltuielile

din cadrul liniei bugetare 3.2. nu sunt exigibile.

Ca urmare, în mod corect

s-a reținut caracterul exigibil al cheltuielilor efectuate cu respectarea dispozițiilor

legale și contractuale pentru linia bugetară 3.2. „mobilier și echipament”, pentru

cheltuielile efectuate pentru produse curățenie transport, eligibile la capitolul

costuri administrative; pentru consumabile, exigibile în codul liniei bugetare „consumabile

și rechizite birou”; pentru capitolul bugetar „Resurse umane”, linia bugetară 1.1,

salarii; pentru linia bugetară 8 „Costuri administrative”, cheltuielile de asistență

tehnică fiind costuri indicate în raport de dispozițiile art. 14 alin. (3) din

anexa nr. II din contractul de grant.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 575/2004 respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței

civile nr. 2239 din 4 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2014.