ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2011

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința nr. 43 din 13 ianuarie 2011 Tribunalul București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul I.P. S-au reținut de către instanța de fond următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1886/III-6/2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cu nr. 5979673/2010 la Tribunalul București, petentul a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1023 din 7 decembrie 2009 a aceleiași instanțe, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, invocând dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen., în raport de împrejurările că deși a apelat serviciul 112, organele abilitate nu s-au prezentat la fața locului pentru a constata cele întâmplate, iar o parte din martori nu au fost prezenți la incident și totuși au dat declarații în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul I.P. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală și aplicarea unei pedepsei mai mici. Prin Decizia penală nr. 62 din 3 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul I.P. împotriva Sentinței penale nr. 43 din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, și a obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 400 RON, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu de 200 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că susținerile revizuentului nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute în textul de lege invocat. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs condamnatul revizuent I.P. care a solicitat casarea hotărârilor și admiterea cererii sale de respingere, fiind întrunite exigențele textului prevăzut de art. 394 lit. a) C. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul revizuentului prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac are rolul de înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute prin hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări relevante în stabilirea vinovăției inculpatului.

Motivele invocate de către revizuent, reindividualizarea pedepsei, schimbarea încadrării juridice, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar susținerile recurentului privind săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii care deși nu au fost prezenți la incident au dat declarații mincinoase, nu sunt dovedite, nefiind efectuate cercetări de către Parchet cu privire la acest aspect și în care nu s-a pronunțat vreo hotărâre judecătorească. Față de cele reținute conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul revizuentului I.P. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat revizuentul la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.P. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2011.