ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3287/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penală nr. 91 din data de 5 februarie 2013, pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 408 2 alin. (5) raportat la art. 408 1 alin. (10) și la art. 408 2 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 90 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2685 din 22 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de revizuentul S.M. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronun ța această soluție, prima instanță a reținut că, prin adresa 16 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost înaintată Tribunalului București, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 90 din 25 ianuarie 2007, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a penală (Dosar nr. 16380/3/2006) definitivă prin decizia penală nr. 2685 din 22 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de către revizuentul S.M. În motivarea actului de sesizare, petentul condamnat S.M. a învederat faptul că a fost judecat în contumacie, motiv pentru care solicită rejudecarea cauzei pentru a-i da posibilitatea exercit ării efective a dreptului de apărare.

De asemenea, se solicită revizuirea sentinței de condamnare pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., față de soluția avută în vedere de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1483/2011. În drept au fost invocate dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. La solicitarea instan ței, a fost atașat Dosarul de fond nr. 16380/3/2006 al Tribunalul București, secția a II-a penală. S-a mai re ținut de prima instanță că prin sentința penală nr. 90 din 25 ianuarie 2007, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală (Dosar nr. 16380/3/2006), definitivă prin decizia penală nr. 2685 din 22 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 143/2000, condamnarea inculpatului S.M.

la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Analiz ând decizia Curții Constituționale invocată de revizuent drept motiv al promovării căii extraordinare de atac, prima instanță a constatat faptul că aceasta a fost publicată în M.Of. nr. 853/2.12.2011, revizuientul sesizând Curtea de Apel București la data de 20 decembrie 2012, cererea fiind ulterior înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București la data de 27 decembrie 2012. Astfel, s-a constatat de c ătre instanța de fond că sesizarea revizuentului, chiar adresată unui organ necompetent a fost făcută la mai mult de 1 an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I, motiv pentru care, în baza art. 408 2 alin. (5) raportat la art. 408 1 alin. (10) și la art. 408 2 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 90 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2685 din 22 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de revizuentul S.M. Curtea de Apel Bucure ști, prin decizia penală nr. 84 din 4 aprilie 2013, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul S.M. împotriva sentinței penale nr. 91 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, constând că, într-adevăr, cererea de revizuire dedusă judecății a fost tardiv introdusă, astfel că, raportat la dispozițiile art. 408 2 alin. (5) raportat la art. 408 1 alin. (10) și la art. 408 2 alin. (4) C. proc.

pen., respingerea sa ca atare, prin sentința apelată, este legală și temeinică. În acest sens, Curtea a constatat că aspectele susținute de revizuient, atât cele inițiale (prin care se solicită rejudecarea în caz de extrădare), cât și cel final (prin care solicită exclusiv reducerea pedepsei) constituie, în fapt, critici aduse modului de soluționare a fondului cauzei, ce nu mai pot fi examinate, în mod legal, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție ordinară, iar nicidecum motive de revizuire a acelei hotărâri. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs revizuientul S.M., însă astăzi, în ședință publică, a arătat că înțelege să îl retragă.

Cum potrivit disp. art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., p ână la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, urmează a se lua act de manifestarea de voință a recurentului revizuient S.M. Onorariul cuvenit ap ărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul S.M. împotriva deciziei penale nr. 84 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.