ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1275/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1275/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București nr. 601/1/2008 a fost trimis în judecată, în stare de

arest preventiv inculpatul C.M.L. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav, prevăzut de art. 174 - 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

Într-un prim ciclu

procesual, prin Sentința penală nr. 1532 din 22 decembrie 2008, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a dispus în baza art. 174 - 176 lit. b) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. condamnarea inculpatului C.M.L. la o

pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale, cu aplicarea art. 350 C. proc. pen., menținând starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la

02 martie 2008, la zi.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul

la 3448,16 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență B.-A.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la 4000 RON cheltuieli judiciare către

stat, în contul IBAN - x; C. fisc. y deschis la Trezoreria sector 4 București,

beneficiar Tribunalul București.

Onorariul apărător

din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul.

Prin Sentința penală

nr. 33 din 18 februarie 2009 Curtea de Apel București, secția I-a penală, a

admis apelurile declarate în cauză, a desființat în totalitate Sentința penală

nr. 1532 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide

astfel Curtea de Apel București, secția I-a penală, a avut în vedere faptul că

instanța de fond nu a dispus citarea în cauză a moștenitorilor victimei S.C.

pentru a le da posibilitatea de a se constitui părți civile în cauză.

Procedând la

rejudecarea cauzei, prin Sentința penală nr. 1010/F din 4 decembrie 2009

Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în temeiul art. 174, art.

176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. condamnarea

inculpatului C.M.L., la o pedeapsă de 22 ani închisoare.

Conform dispozițiilor

art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după

executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar

conform dispozițiilor art. 88 C. pen. a computat din pedeapsă durata arestului

preventiv de la 2 martie 2008, la zi.

În temeiul

dispozițiilor art. 116 C. pen. a interzis inculpatului a se afla pe raza

comunei Jilava, județul Ilfov 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul

dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea unui topor, corp

delict.

În temeiul

dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998

- 999 C. civ., a obligat inculpatul la 3448,16 RON, despăgubiri civile către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B.A.

În temeiul

dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 6000 RON,

cheltuieli judiciare statului, în contul IBAN-x; C. fisc. y deschis la

Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Onorariul avocat din

oficiu în cuantum de 1000 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2002, victima

S.C. l-a cunoscut întâmplător pe numitul B.M., cu care s-a înțeles că în

schimbul unor prestații gospodărești și a unor sume de bani să-i ofere găzduire

în imobilul situat în comuna Jilava, strada V.R. Acesta a locuit singur până în

cursul anului 2006 când acolo s-a mutat și victima N.V.I. în acest timp numitul

B.M. locuia într-un alt imobil din aceeași localitate împreună cu mama sa P.M.

În cursul anului 2008

la insistențele lui S.C. care a intervenit pe lângă B.M., la imobilul respectiv

s-a mutat și inculpatul C.M.L.

În ziua de 01 martie

2008, în jurul orei 10

00

, inculpatul C.M.L. a purtat o discuție cu

victima S.C., care i-a cerut să părăsească locuința respectivă datorită unor

neînțelegeri generate de plata chiriei și a unui telefon mobil. Acesta i-a

strâns din casă lucrurile, pe care Ie-a pus într-o geantă. Inculpatul nu a fost

de acord cu acesta, fapt pentru care situația a degenerat într-un conflict

spontan. Pentru aplanarea conflictului a intervenit și victima N.V.I., care și

acesta i-a cerut inculpatului să părăsească locuința respectivă.

În această

împrejurare, atât victimele cât și inculpatul se aflau într-o stare avansată de

ebrietate.

În acest moment

inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe S.C., care a căzut pe podea, în

cameră, după care l-a lovit și pe N.V.I. în aceeași modalitate, acesta căzând

pe podea, în holul casei, din fața ușii de la intrare în cameră.

Pe fondul acestor

tensiuni, nemaiputând suporta situația în care se afla și fiind într-o stare

avansată de ebrietate, inculpatul a exercitat violențe asupra victimelor, în

regiuni vitale ale corpului (cap, torace, abdomen) cu pumnii, cu picioarele și

în final cu coada unui topor aflat în încăperea respectivă, continuând cu

astfel de manifestări și în timp ce victimele erau căzute pe dușumeaua

încăperilor respective, iar, înainte de a părăsi imobilul a încercat să-i dea

foc victimei N.V.I., aprinzând focul în zona membrelor inferioare.

A ieșit în curte, cu

toporul în mână, pe care l-a ascuns în haznaua (WC-ul) aflată în curte și care

a fost găsit a doua zi, cu ocazia efectuării unei reconstituiri, ocazie cu care

inculpatul a arătat modul în care a acționat, în momentul în care a lovit

victimele, locul de unde a luat toporul, indicând, totodată și locul unde a

ascuns toporul (proces-verbal de reconstituire, planșa fotografică cu aspecte

de Ia reconstituirea efectuată la data de 02 martie 2008).

Astfel s-a stabilit

că, coada toporului prezenta urme materie de culoare roșie, cu aspect biologic.

Incendiul provocat în

aceste condiții a fost anihilat cu repeziciune de către vecini, care l-au scos

afară pe numitul S.C., ocazie cu care Ie-a povestit acestora despre faptul că

i-a lovit "un băiat cu numele de M., pe care l-au găzduit, după care nu a

mai putut să vorbească, [ .. ] iar în scurt timp a venit ambulanța" cu

care a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență B.A. București, în

vederea acordării de îngrijiri medicale (decl. martori N.M.-I., M.A., S.G.,

N.H.-C., S.I.).

În acest timp

inculpatul s-a deplasat la locuința lui B.M., cerându-i să-i restituie o

anumită sumă de bani, pe care i-o dăduse anterior cu titlu de plata chiriei,

abordând o atitudine violentă față de acesta și aducându-i la cunoștință,

totodată, că nu mai poate locui împreună cu victimele, întrucât s-a certat cu

acestea.

Văzând că acesta nu-i

restituie suma de bani respectivă, inculpatul a părăsit, în grabă, localitatea

Jilava.

Din rapoartele

medico-legale de necropsie s-a stabilit că moartea victimelor N.V.I. și S.C. a

fost violentă.

Situația de fapt a

fost dovedită cu declarațiile inculpatului, planșe foto, proces-verbal de

cercetare la fața locului, rapoartele de necropsie, procesele-verbale de

reconstituire, declarațiile martorilor.

Fiind audiat

inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa arătând că regretă

comiterea acesteia.

La individualizarea

pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul C.M.L. criticând-o sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei al cărei cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în

raport de circumstanțele reale în care au fost comise faptele.

Prin Decizia penală

nr. 6 din 12 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția I-a penală, în baza

dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului C.M.L. și, în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus

din pedeapsă durata prevenției de la 2 martie 2008 la zi.

În baza art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelant la 300 RON cheltuieli judiciare

către stat din care 200 RON onorariul apărătorului din oficiu care a fost

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost

corect individualizată nefiind posibilă o reindividualizare a pedepsei față de

gradul de pericol social ridicat al faptei comise ca și față de circumstanțele

personale ale inculpatului care a fost condamnat anterior pentru fapte de

violență precum și contra patrimoniului.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M.L., reiterând

motivele de apel vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o consideră prea

mare în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.

În recursul său

inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în baza coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de cercetare judecătorească, cât și

în faza de urmărire penală încadrarea juridică dată faptei este justă

corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect reținând instanța de

fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 174 - art.

176 lit. b) C. pen.

Cu privire la

pedeapsa aplicată, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect individualizată

atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanța de

fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art.

72 C. pen. și anume gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei

comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii

faptei, respectiv inculpatul a exercitat violențe asupra victimelor ce au

condus la decesul acestora după care a încercat să incendieze pe victima

N.V.I., toate aceste aspecte conturând profilul unui individ extrem de

periculos.

Faptul că inculpatul

a recunoscut comiterea faptei și a regretat-o nu poate determina aplicarea unei

pedepse într-un cuantum redus fără a avea în vedere și celelalte împrejurări

evocate.

De altfel atitudinea

manifestată de inculpat de recunoaștere a faptei nu reprezintă decât o

atitudine de normalitate, de asumare a rezultatului faptei sale și nu poate

reprezenta o circumstanță determinantă care să conducă la diminuarea pedepsei.

Înalta Curte reține

că numai executarea pedepsei în cuantumul stabilit de instanța de fond poate

conduce la atingerea finalității prevăzute de art. 52 C. pen. privind scopul

educativ și coercitiv al pedepsei.

Nu în ultimul rând,

Înalta Curte are în vedere și antecedența penală a inculpatului, din fișa de

cazier judiciar rezultând că acesta a fost condamnat anterior pentru fapte de

violență și contra patrimoniului, împrejurare ce denotă perseverența

infracțională ca și o înclinație a acestuia de a comite fapte penale.

De altfel, inculpatul

a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, fiind

reținute la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Cât timp nu există

alte motive de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă

reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. va deduce din pedeapsă prevenția de la 2 martie 2008 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 6 din 12

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 martie

2008 la 2 aprilie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2010.