ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1546/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 644 din 15

noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj, s-a respins, în temeiul art. 461 C. proc.

pen., contestația la executare formulată de condamnatul L.D. privind pedeapsa

de 20 ani închisoare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat condamnatul la 70 lei (RON) cheltuieli judiciare

statului, din care 40 lei (RON) reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și

s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției către B.A. Cluj.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată, condamnatul L.D. a

formulat contestație la executarea pedepsei de 20 ani închisoare, arătând că nu

se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, că nu au fost audiați martorii

propuși de condamnat și nu s-a aprobat suplimentul de expertiză medico-legală

solicitat.

În probațiune a fost acvirat dosarul

nr. 4546/2004 a Tribunalului Cluj, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 797

din 12 octombrie 2004.

Prin sentința penală nr. 797/2004

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 7439 din 7 februarie 2005 a I.C.C.J.,

petentul L.D. a fost condamnat, la 20 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și la 9 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

și 176 lit. d) C. pen., și tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., iar prin decizia penală nr. 342 din 9 decembrie 2004 a Curții

de Apel Cluj, admițându-se apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, petentul

L.D. a fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și

pedepsită de art. 197 alin. (1) C. pen., la 5 ani închisoare, dispunându-se

executarea pedepsei celei mai grele de 20 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În sarcina inculpatului, s-a

reținut, în fapt, că în data de 13 martie 2004, aflându-se la domiciliul

victimei G.M. din Mihăilești, Cluj, a tâlhărit-o, a omorât-o prin sugrumare și

a violat-o, cauza parcurgând toate căile de atac.

Faptul că este nevinovat s-a

susținut de către inculpat, atât în primă instanță, cât și la instanța de apel

și recurs, aspectele arătate de petent în contestația la executare fiind

analizate de instanțe atunci când au judecat cauza acestuia.

Contestația la executare nu poate fi

promovată decât în cazurile expres prevăzute de art. 461 lit. a) – d) C. proc.

pen., iar petentul condamnat, prin motivele invocate, tinde la o rejudecare a

cauzei care a intrat în puterea lucrului judecat.

Contestația la executare nu este o

cale de atac, ci un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în

cursul executării, iar cum motivele invocate de condamnat nu au vizat asemenea

incidente, nu se pot încadra în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 lit.

a) – d) C. proc. pen., astfel a fost respinsă contestația la executare conform

dispozitivului sentinței, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel condamnatul, solicitând desființarea acesteia, rejudecarea cauzei

și admiterea contestației la executare, arătând în motivare că nu i s-a

respectat dreptul la apărare cu ocazia judecării cauzei și nu se simte vinovat

de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, arătând, totodată că

nu s-au administrat probe în apărare și nu i s-a încuviințat cererea de

efectuare a unei expertize medico-legale.

Prin decizia penală nr. 274/ A din

20 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată

în dosarul nr. 18634/RG/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul L.D. împotriva sentinței penale nr. 644 din 15 noiembrie 2005 a

Tribunalului Cluj, stabilindu-se în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de

40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul

Ministerului Justiției, fiind obligat condamnatul să plătească în favoarea

statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând

onorariu avocațial.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 461 lit. a) – d) C. proc.

pen., contestația contra executării unei hotărâri penale, se poate face în

următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre ce nu era definitivă,

când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută sau vreo împiedicare la executare sau când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Prin urmare, în nici una dintre

aceste situații, nu se înscrie cererea condamnatului de reluare a cercetării

judecătorești și de prelungire practic a probațiunii administrate în cauză și

în consecință, sentința atacată prin care i s-a respins cererea acestuia este

legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs contestatorul condamnat L.D., fără a arăta în

scris motivele.

La termenul de astăzi, recurentul

condamnat a depus la dosar un memoriu în care a arătat că a făcut numeroase

memorii și cereri pentru a i se acorda dreptul la martori și la contraexpertiză,

deoarece este nevinovat, invocând cazurile de casare din recurs prevăzute de art.

385

9

pct. 9, 10, 11, 17, arătând că victima nu a fost strangulată de

el, potrivit declarației numitului C.I., 385

9

pct. 18, 21 C. proc.

pen., precum și art. 461 lit. b), c) și d) din același cod, solicitând casarea

sentinței Tribunalului Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând recursul declarat de

contestatorul condamnat L.D. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

contestatorului condamnat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

judicios, instanța de apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei

instanțe cu privire la respingerea contestației la executare formulată de

condamnat.

Înalta Curte consideră că instanța

de apel a făcut un riguros examen asupra motivelor concret evidențiate de

contestatorul condamnat, respectiv, că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor, că nu au fost audiați martorii propuși de el, că nu s-a aprobat

suplimentul de expertiză medico-legală solicitat, constatând că cererea de

reluare a cercetării judecătorești, în sensul prelungirii probațiunii nu se

încadrează în dispozițiile menționate.

Pe de altă parte, aceleași apărări

formulate în recurs, de către recurentul contestator condamnat nu pot fi avute

în vedere, deoarece aspectele referitoare la încadrarea juridică a faptei și administrarea

probatoriului, vizează judecarea cauzei pe fond, ce a fost soluționată prin

hotărâre definitivă și a dobândit autoritate de lucru judecat, nereprezentând

incidente ce țin de executarea pedepsei, în accepțiunea nici unui caz prevăzut

la art. 461 C. proc. pen.

În raport cu cele arătate, Înalta

Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale în materia contestației la executare, în raport cu motivele invocate de

contestatorul condamnat, pronunțând o hotărâre legală sub toate aspectele,

nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

De asemenea, verificând decizia

instanței de apel nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) din același

cod.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat L.D. împotriva

deciziei penale nr. 274/ A din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul condamnat L.D. împotriva deciziei penale nr. 274/ A

din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON

(1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

martie 2006.