ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul
L.Gh. împotriva deciziei penale nr.161/A din 11 iunie 2002 a Curții de Apel
Cluj.
S-a
prezentat recurentul, în stare de arest, asistat de avocatul G.D., apărător
desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
inculpatului a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei, susținând
că este cazul a se face o mai largă aplicare a dispozițiilor art.74,76 din
Codul penal.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, susținând că nu sunt
temeiuri pentru o reducere mai mare a pedepsei sub minimul special.
Inculpatul
a susținut că nu se consideră vinovat de infracțiunea de omor calificat, el a
voit doar să reanime victima. A mai susținut că, oricum, pedeapsa aplicată este
prea mare.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.82 din 26 februarie 2002 Tribunalul Cluj a condamnat pe
inculpatul L.Gh. la 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e din Codul penal pentru comiterea infracțiunii
prevăzută de art.174, 175 lit.c din Codul penal.
S-a
făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.
S-a
computat din pedeapsă detenția preventivă.
Inculpatul
a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul și victima L.M. au fost
căsătoriți din anul 1974.
De
multă vreme inculpatul și victima obișnuiau să consume în exces băuturi
alcoolice, victima devenind în ultima vreme dependentă de consumul de alcool
pentru care cheltuia sume de bani însemnate.
Din acest motiv inculpatul obișnuia să ascundă banii. Uneori
victima a fost găsită dormind pe stradă în stare de ebrietate. Aceste
împrejurări au creat neînțelegeri grave între soți, inculpatul obișnuind să se
poarte violent cu victima pe care a bătut-o de mai multe ori, în acest sens
fiind certificatele medico-legale de la filele 99-106.
Mai
mult, martora V.F. a declarat că inculpatul obișnuia s-o lovească pe victimă în
cap să o izbească cu capul de mobilă și a văzut-o de mai multe ori cu echimoze
pe față și cu părul smuls din cap.
În
dimineața zilei de 5 februarie 1998 martorul L.Gh. a văzut-o pe victimă – mama
lui – în locuință în stare de ebrietate.
În
aceiași zi la ora 14,00 a găsit-o dormind în garaj pe ciment cu spatele
dezvelit, fiind în evidentă și avansată stare de ebrietate. Martorul a
transportat-o pe mama lui în locuință lăsând-o pe pardoseala unei camere
acoperită cu o pătură.
Mai
târziu, martorul împreună cu inculpatul aflat și el în stare de ebrietate au
așezat victima în pat.
În
jurul orei 20,00 inculpatul s-a așezat în pat lângă victimă, iar după un timp a
început s-o lovească cu pumnii peste față și cap. Inculpatul i-a aplicat
victimei și o lovitură cu coada măturii peste cap.
La
ora 4,00 dimineața inculpatul a constatat că victima decedase.
Prin
decizia penală nr.161 din 11 iunie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis apelul
inculpatului, a casat hotărârea instanței de fond și prin aplicarea
circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal a redus pedeapsa
pentru infracțiunea reținută de instanța de fond la 12 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e din Codul penal.
Împotriva
deciziei a declarat recurs inculpatul pe care o critică pentru pedeapsa pe care
o consideră excesivă, motiv de casare prevăzut de art.385
9
pct.14
din Codul de procedură penală.
Recursul
nu este fondat.
Instanțele
de fond și apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare realității în baza
probelor administrate în cauză.
Decizia
instanței de apel a făcut o analiză deosebit de minuțioasă și rațională a
probelor administrate în cauză din care rezultă fără dubiu cauza decesului victimei
– multiplele lovituri aplicate acesteia – și autorul acțiunilor violente care
au produs moartea – inculpatul L.Gh..
Au
fost amplu examinare și discutate declarațiile inculpatului și martorilor
audiați în cauză și actele medico-legale efectuate în cauză care au format
instanțelor convingerea vinovăției inculpatului.
Încadrarea
juridică de omor calificat dată faptelor inculpatului este legală.
În
ce privește pedeapsa aplicată la instanța de apel, aceasta este just
individualizată potrivit art.72 din Codul penal.
În
mod corect instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului ca circumstanță
atenuantă faptul real că victima obișnuia să consume excesiv băuturi alcoolice
punându-l în calitate de soț în situații stânjenitoare. S-a apreciat just că
inculpatul era întreținătorul familiei, a muncit în calitate de maistru până la
comiterea faptei iar furtul repetat al banilor de către victimă cu scopul de
a-și alimenta viciul i-a produs o tulburare profundă aptă de a fi luată în
considerare ca o circumstanță judiciară.
Prin
urmare, reducerea pedepsei în apel la 12 ani închisoare este justificată.
O
reducere și mai substanțială a pedepsei nu ar corespunde însă criteriilor de
individualizare prevăzute la art.72 din Codul penal, având în vedere că fapta
comisă de inculpat – uciderea soției – prezintă un grad de pericol ridicat.
Scopul
pedepsei așa cum este definit la art.52 din Codul penal poate fi atins prin
pedeapsa stabilită în apel, iar o mai accentuată reducere a acesteia ar
determina căderea în deriziune a pedepsei.
Așa fiind, Curtea, în temeiul
art.385
5
pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge
recursul inculpatului, va computa detenția preventivă și-l va obliga pe
recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.Gh. împotriva deciziei penale
nr.161/A din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Deduce
din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 11 aprilie
2001, la 26 februarie 2003.
Obligă
pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată
în ședință publică, azi 26 februarie 2003.