ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.G.

împotriva sentinței penale nr.245 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

S-a prezentat recurentul inculpat A.G., aflat în stare de arest,

asistat de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata

parte civilă C.N.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate

și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat  apreciind că,

instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de

criteriile prevăzute de dispozițiile art.72 din Codul penal.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a cerut reducerea pedepsei.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.307 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, inculpatul A.G. a

fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.d, e Cod penal, pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav prevăzută de art.176 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b

Cod penal, cu consecințele prevăzute de art.64 și 71 Cod penal.

În

baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului,

iar potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și

arestului preventiv începând cu data de 21 ianuarie 2002 și până la zi.

În

baza art.14, 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte cererea formulată de

partea civilă Cetan Nicolae și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

suma de 20.000.000 lei daune materiale și  100.000.000 lei daune morale.

S-a

respins cererea părții civile C.M.

În

baza art.118 lit.d Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a corpului delict

(un briceag).

În

baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească

statului suma de 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 650.000 lei

reprezentând onorar avocațial.

Pentru

a pronunța sentința de mai sus, instanța de fond a reținut că inculpatul a

trăit în relații de concubinaj cu victima L.C. într-o locuință închiriată

aparținând fermei pomicole din cartierul Someșeni, aceștia au ocupat o încăpere

a imobilului iar cealaltă încăpere era ocupată de părinții victimei L.I..

Relațiile dintre inculpat și victimă au fost în general bune, iar la începutul

lunii octombrie 2001, victima a rămas însărcinată cu inculpatul, comunicându-i

și acestuia acest aspect.

În

data de 3 ianuarie 2002, inculpatul a fost sancționat contravențional cu suma

de 500.000 lei amendă de lucrătorii postului de poliție Apahida. Întrucât

credea că, dacă nu va achita amenda aceasta se va transforma în închisoare,

începând din luna ianuarie 2002 inculpatul a fost convins că în scurt timp va

fi arestat, această temere fiindu-i alimentată și de părinții victimei, aceștia

afirmând chiar că victima ar putea să se căsătorească cu altă persoană.

În

dimineața zilei de 19 ianuarie 2002, victima l-a trezit pe inculpat spunându-i

să aprindă focul iar acesta după ce s-a ridicat din pat, sub imperiul temerii

că va fi părăsit, a luat cuțitul de pe masă și l-a înfipt victimei în gât sub

mandibulă, cauzându-i o leziune de 1,5/1 cm., care a lezat laringele și a

declanșat hemoragia. Victima a sărit din pat și a fugit spre ușa încăperii

mamei sale, însă a decedat în câteva minute datorită asfixiei mecanice prin

aspirat de sânge pe căile respiratorii.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală, moartea victimei L.C. s-a datorat

asfixiei mecanice, prin sânge aspirat în căile respiratorii, ca urmare a unei

plăgi tăiate-înțepate, produsă prin lovire cu un corp tăietor-înțepător.

Tot

din această expertiză rezultă că victima prezenta o sarcină în luna a IV-a,

morfologic în evoluție  relevându-se existența unui făt de sex masculin de 25

cm.lungime.

Împotriva

sentinței penale nr.307 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat desființarea hotărârii instanței de

fond și condamnarea inculpatului la pedeapsa detențiunii de viață. S-a arătat

că circumstanța care atribuie faptei comise de inculpatul A.G. un caracter

deosebit de grav vizează nu doar suprimarea vieții victimei ci și suprimarea

vieții în curs de devenire, distrugerea produsului de concepție a victimei cu

inculpatul, raportat la modul de comitere a faptei, la urmarea socialmente

periculoasă, deosebit de gravă, la statutul de recidivist al inculpatului.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a arătat că pedeapsa închisorii aplicată

inculpatului este neîndestulătoare, fiind în același timp inaptă să

îndeplinească un mijloc de constrângere pe măsura gravității faptei comise.

Inculpatul

A.G. a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond, reținerea de

circumstanțe atenuante personale în favoarea lui și reducerea pedepsei ce i s-a

aplicat.

S-a

arătat că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă astfel că reținerea

de circumstanțe atenuante personale este justificată.

Curtea

de Apel Cluj, prin decizia penală nr.245 din 19 septembrie 2002 a respins ca

nefondate apelurile declarate de Parchet și inculpat.

A

motivat instanța de apel că inculpatul a săvârșit o infracțiunea deosebit de

gravă, în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că cererea de a se reține

în favoarea sa circumstanțe atenuante și de a i se reduce pedeapsa nu poate fi

primită.

Referitor

la apelul Parchetului s-a apreciat că nici acesta nu este fondat, pedeapsa

aplicată inculpatului a fost stabilită în apropierea maximului special prevăzut

de lege, fiind suficientă pentru reeducarea acestuia, nejustificându-se

schimbarea în pedeapsa detențiunii pe viață.

Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la

individualizarea pedepsei și a solicitat reducerea acesteia.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

Instanța

de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost

complet și just apreciate, faptele și împrejurările reținute fiind reale și

corespunzând probelor administrate.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei, suprimarea vieții concubinei sale

care era însărcinată în luna a IV-a, în condițiile reținute, respectiv

aplicarea unei lovituri cu cuțitul la gât, sub mandibulă, producându-i decesul

în câteva minute și reținând că, inculpatul este recidivist, pedeapsa aplicată

de 23 ani închisoare apare ca just individualizată.

Pericolul

social deosebit de grav, evidențiat prin împrejurările în care a fost comisă

fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului, justifică pe deplin

tratamentul sancționator aplicat.

În

conformitate cu art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Se

va deduce din pedeapsă prevenția de la 21 ianuarie 2002 la zi.

Recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G., împotriva deciziei penale

nr.245 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Deduce

din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 ianuarie 2002 la 21

ianuarie 2003.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.