ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6392/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 263 din 4 iulie 2005, Tribunalul Giurgiu a dispus, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) C. pen., inculpatul M.I. a fost condamna, la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și după cercetarea judecătorească instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt: Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că lână gardul barului lăsase un topor pe care îl purta cu el pentru a se apăra, iar la plecare l-a luat și a plecat spre casă, iar când a ajuns în dreptul locuinței victimei, a sărit peste gard, a spart geamul de la stradă cu toporul, a încercat să intre în casă pe geam, dar a renunțat, după care s-a deplasat spre ușa din spatele locuinței, unde a spart becul cu toporul, a forțat ușa și a pătruns în locuință, apoi a ajuns în dormitorul victimei, care nu dormea (stătea în șezut) și a lovit-o cu piciorul în zona facială, moment în care victima s-a ridicat și a fugit în curte țipând.

Inculpatul a ieșit pe un geam, pentru a-i tăia calea victimei și în curte a lovit-o cu toporul în cap. În timp ce victima era căzută la pământ, a dezbrăcat-o și i-a mai aplicat o lovitură cu toporul în zona abdominală. Inculpatul a susținut că nu a intenționat să aibă raport sexual cu victima și nici nu a avut. Chiar dacă în timpul cercetării judecătorești inculpatul M.I. a încercat să revină asupra declarațiilor din timpul urmăririi penale declarând că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat această „revenire” este nejustificată. Astfel, în cursul urmăririi penale inculpatul a descris cu amănunte și în detaliu modul în care a săvârșit fapta, iar în ziua de 1 octombrie 2004, a condus echipa de cercetare pe un teren viran, situat între locuința victimei și locuința sa, unde a indicat locul în care a abandonat toporul folosit la uciderea victimei și un pantof adidas cu urme de sânge legate cu o bucată de material textil.

De asemenea, inculpatul a mai afirmat că tricoul cu care a fost îmbrăcat când a agresat-o pe victimă, se găsește la SC C. SA București, unde este salariat și împreună cu echipa de cercetare s-a deplasat la sediul societății, unde a predat tricoul, care prezintă pete de culoare brun roșiatică ce par a fi de sânge. Aceste declarații ale inculpatului, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren, procesul verbal de predare a tricoului, raportul medico-legal de autopsie a victimei, raportul medico-legal de expertiză psihiatrică a inculpatului și declarațiile martorilor dovedesc fără dubiu vinovăția inculpatului M.I. De asemenea, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., motivată de faptul că, din raportul medico-legal deși rezultă că moartea victimei a fost violentă datorate unei plăgi secționate cerebrale frontală stg.

consecutivă unor fracturi de boltă și bază craniană produs prin lovire cu un corp dur tăietor despicător (topor) cât și prin comprimare cu degetele, suferințele victimei au fost inevitabile și subsecvente acțiunii de ucidere și nu provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite, chinuitoare și prelungire în timp. Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, părțile civile T.M. și S.P. și inculpatul. Prin apelurile formulate atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu cât și părțile civile au criticat soluția pronunțată pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cât și pentru netemeinicie vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Inculpatul prin apelul formulat a solicitat redozarea pedepsei aplicate arătând că în raport de circumstanțele sale personale și reale se putea aplica o pedeapsă mai mică. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 654/ A din 23 august 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și părțile civile T.M. și S.P. împotriva sentinței penale nr. 263 din 4 iulie 2005 a Tribunalului Giurgiu, pe care a desființat-o și rejudecând în fond: În baza art. 174 – art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 20 ani închisoare. Aplică art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe timp de 5 ani și art. 67 alin. (1) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., compută prevenția de la 2 octombrie 2004 la zi și menține arestarea preventivă. Constată că părțile vătămate nu s-au constituit părțile civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat un topor cu coadă aflat la C.C.D. a Tribunalului Giurgiu. Respinge apelul inculpatului ca nefondat. Inculpatul, nemulțumit fiind de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței penale. Recursul este nefondat. Examinându-se hotărârea atacată, în raport de critica adusă precum și din oficiu, se constată că probatoriul a fost evaluat corect de către instanța de apel, situația de fapt reținută fiind în concordanță cu activitatea infracțională desfășurată de inculpat iar încadrarea juridică dată, este cea legală.

Așa fiind, și pedeapsa în cuantum de 20 ani închisoare, se apreciază ca fiind stabilită cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen. Cum ecoul produs în conștiința oamenilor nu a fost decât, oroarea, inculpatul acționând cu o ferocitate ieșită din comun, actele sale de omorârea victimei inspirând și groază, cuantumul de 20 ani închisoare, nu apare excesiv și deci nu se impune a fi redus. În acest mod, vor fi asigurate pe lângă prevenția generală și reinserția socială a făptuitorului, cerințe prevăzute de art. 52 C. pen., și care constituie de fapt și dublul scop al sancțiunii penale. Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 654/ A din 23 august 2005 a Curții de Apel București, secția a I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 2 octombrie 2004 la 11 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2005.