ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6392/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 263 din 4

iulie 2005, Tribunalul Giurgiu a dispus, schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen.,

inculpatul M.I. a fost condamna, la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului și după cercetarea judecătorească instanța fondului a reținut

următoarea situație de fapt:

Fiind audiat în cursul urmăririi

penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că lână gardul

barului lăsase un topor pe care îl purta cu el pentru a se apăra, iar la

plecare l-a luat și a plecat spre casă, iar când a ajuns în dreptul locuinței

victimei, a sărit peste gard, a spart geamul de la stradă cu toporul, a

încercat să intre în casă pe geam, dar a renunțat, după care s-a deplasat spre

ușa din spatele locuinței, unde a spart becul cu toporul, a forțat ușa și a

pătruns în locuință, apoi a ajuns în dormitorul victimei, care nu dormea

(stătea în șezut) și a lovit-o cu piciorul în zona facială, moment în care victima

s-a ridicat și a fugit în curte țipând. Inculpatul a ieșit pe un geam, pentru

a-i tăia calea victimei și în curte a lovit-o cu toporul în cap.

În timp ce victima era căzută la

pământ, a dezbrăcat-o și i-a mai aplicat o lovitură cu toporul în zona abdominală.

Inculpatul a susținut că nu a intenționat să aibă raport sexual cu victima și

nici nu a avut.

Chiar dacă în timpul cercetării

judecătorești inculpatul M.I. a încercat să revină asupra declarațiilor din

timpul urmăririi penale declarând că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat

această „revenire” este nejustificată.

Astfel, în cursul urmăririi penale

inculpatul a descris cu amănunte și în detaliu modul în care a săvârșit fapta,

iar în ziua de 1 octombrie 2004, a condus echipa de cercetare pe un teren viran,

situat între locuința victimei și locuința sa, unde a indicat locul în care a

abandonat toporul folosit la uciderea victimei și un pantof adidas cu urme de

sânge legate cu o bucată de material textil.

De asemenea, inculpatul a mai

afirmat că tricoul cu care a fost îmbrăcat când a agresat-o pe victimă, se

găsește la SC C. SA București, unde este salariat și împreună cu echipa de

cercetare s-a deplasat la sediul societății, unde a predat tricoul, care

prezintă pete de culoare brun roșiatică ce par a fi de sânge.

Aceste declarații ale inculpatului,

coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de

conducere în teren, procesul verbal de predare a tricoului, raportul

medico-legal de autopsie a victimei, raportul medico-legal de expertiză

psihiatrică a inculpatului și declarațiile martorilor dovedesc fără dubiu

vinovăția inculpatului M.I.

De asemenea, instanța a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 174 C.

pen., motivată de faptul că, din raportul medico-legal deși rezultă că moartea

victimei a fost violentă datorate unei plăgi secționate cerebrale frontală stg.

consecutivă unor fracturi de boltă și bază craniană produs prin lovire cu un

corp dur tăietor despicător (topor) cât și prin comprimare cu degetele,

suferințele victimei au fost inevitabile și subsecvente acțiunii de ucidere și

nu provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite, chinuitoare și

prelungire în timp.

Împotriva acestei soluții au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, părțile civile T.M. și

S.P. și inculpatul. Prin apelurile formulate atât Parchetul de pe lângă

Tribunalul Giurgiu cât și părțile civile au criticat soluția pronunțată pentru

nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptei

din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cât și pentru netemeinicie vizând

greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Inculpatul prin apelul formulat a

solicitat redozarea pedepsei aplicate arătând că în raport de circumstanțele

sale personale și reale se putea aplica o pedeapsă mai mică.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 654/ A din 23 august 2005, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și părțile civile T.M. și

S.P. împotriva sentinței penale nr. 263 din 4 iulie 2005 a Tribunalului

Giurgiu, pe care a desființat-o și rejudecând în fond:

În baza art. 174 – art. 175 lit. d)

și art. 176 lit. a) C. pen., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., condamnă pe

inculpatul M.I. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

Aplică art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe timp de 5

ani și art. 67 alin. (1) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., compută

prevenția de la 2 octombrie 2004 la zi și menține arestarea preventivă.

Constată că părțile vătămate nu s-au

constituit părțile civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

confiscă de la inculpat un topor cu coadă aflat la C.C.D. a Tribunalului

Giurgiu.

Respinge apelul inculpatului ca

nefondat.

Inculpatul, nemulțumit fiind de

această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând casarea

deciziei și menținerea sentinței penale.

Recursul este nefondat.

Examinându-se hotărârea atacată, în

raport de critica adusă precum și din oficiu, se constată că probatoriul a fost

evaluat corect de către instanța de apel, situația de fapt reținută fiind în

concordanță cu activitatea infracțională desfășurată de inculpat iar încadrarea

juridică dată, este cea legală.

Așa fiind, și pedeapsa în cuantum de

20 ani închisoare, se apreciază ca fiind stabilită cu respectarea tuturor

criteriilor de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen.

Cum ecoul produs în conștiința

oamenilor nu a fost decât, oroarea, inculpatul acționând cu o ferocitate ieșită

din comun, actele sale de omorârea victimei inspirând și groază, cuantumul de

20 ani închisoare, nu apare excesiv și deci nu se impune a fi redus.

În acest mod, vor fi asigurate pe

lângă prevenția generală și reinserția socială a făptuitorului, cerințe

prevăzute de art. 52 C. pen., și care constituie de fapt și dublul scop al

sancțiunii penale.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de inculpat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 654/ A din 23 august

2005 a Curții de Apel  București, secția a I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 2 octombrie 2004 la 11 noiembrie

2005.

Obligă recurentul inculpat să

plătească suma de 160 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

noiembrie 2005.