ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5740/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 20 mai 2004, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul B.M. la: 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 pct. 1 din Legea nr. 2/2000, combinat cu art. 11 din Legea nr. 61/1991; un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de loviri, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și la 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, arestul preventiv de la 31 martie 2003, la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.P. suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile, 50.000.000 lei daune morale și 500.000 lei rentă lunară, începând cu 1 martie 2003, până la însănătoșire; părții civile T.I., suma de 10.000.000 lei despăgubiri civile și 15.000.000 lei daune morale; C.A.S. Maramureș, suma de 3.376.176 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții civile T.P. la Spitalul județean Baia Mare și 712.195 lei cu internarea la spitalul Municipal Sighetu Marmației și 2.133.420 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate T.I.

la Spitalul Municipal Sighetu Marmației. În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a mai fost obligat să plătească părților civile T.P. și T.I., suma de 13.320.000 lei și respectiv 8.000.000 lei cheltuieli judiciare, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 5.500.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 27 noiembrie 2002, în timp ce se afla la barul administrat de părțile vătămate T.P. și T.I., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a provocat scandal, răsturnând o masă și încercând să-l lovească pe T.P. cu un scaun. La intervenția părții vătămate T.I., inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un cuțit în coapsa stângă, provocându-i vătămări corporale care au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În continuare, inculpatul l-a lovit și pe T.P. cu același cuțit. Fiind abordat de părțile vătămate și rudele acestora, inculpatul a reușit să se înarmeze cu un topor cu care l-a lovit pe T.P. în cap, provocându-i leziuni care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, punând în primejdie viața victimei. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 228/ A din 10 august 2004, a respins, ca nefondate, apelurile prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș cerea majorarea pedepsei, iar inculpatul, reducerea acesteia, cât și a cuantumului daunelor materiale și morale prin aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Împotriva menționatelor hotărâri au declarat recurs, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cât și inculpatul B.M.

Prin apelul parchetului se critică soluțiile pronunțate cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o consideră neîndestulătoare pentru atingerea scopului său educativ. La rândul său, inculpatul, invocând același motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicită reducerea pedepsei și a despăgubirilor civile, susținând că a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate de părțile vătămate care au exercitat asupra sa acte de violență. Inculpatul mai arată că la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere starea sa precară de sănătate. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în cele două recursuri, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesul verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, declarațiile constante ale părților vătămate, raportul de expertiză criminalistică, raportul de expertiză medico-legală privitor pe T.P., raportul de constatare medico-legală privind pe T.I., declarațiile martorilor oculari M.G., T.M., T.V., T.I., T.S., T.S., V.G., M.S.V. și T.A., care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, fără dubiu, că la 27 noiembrie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a provocat scandal la barul administrat de T.I. și T.P., degradând obiecte de inventar și încercând să-i lovească pe aceștia.

În cadrul conflictului inițiat de inculpat, acesta din urmă a lovit mai întâi pe T.I., cu un cuțit la nivelul coapsei stângi, provocându-i leziuni care au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar ulterior și pe T.P., cu un cuțit și apoi cu un topor, în regiunea capului, provocându-i leziuni care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viața victimei, care a rămas cu infirmitate fizică permanentă, fiind pusă în primejdie. Susținerile inculpatului, în sensul că părțile vătămate l-ar fi agresat în scop de jaf, nu se confirmă, leziunile suferite de acesta putând fi produse în contextul dezarmării acestuia de către persoanele care au intervenit pentru aplanarea conflictului, cât și ulterior, în condițiile în care agresorul, aflat în stare de ebrietate, a fugit de la locul faptei, noaptea prin grădinile din apropiere.

Referitor la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al faptei, condițiile concrete în care a fost comisă, cât și persoana infractorului, care anterior a mai comis o astfel de infracțiune, astfel încât nu se impune majorarea și nici reducerea ei. Soluționarea laturii civile, este, de asemenea, corectă, cuantumul daunelor materiale și morale fiind stabilit în raport de probele administrate în cauză. Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. ultim C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul B.M., să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive, de la 31 martie 2003 la zi. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 228/A/2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj la 10 august 2004. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 31 martie 2004 până la 4 noiembrie 2004. Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.