ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1307/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 324 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Maramureș a dispus condamnarea inculpatului F.A. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., cu consecințele prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu 28 decembrie 2003 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.D.

despăgubiri civile astfel: - 41.200.000 lei despăgubiri materiale și 120.000.000 lei despăgubiri morale. A fost respinsă cererea părții civile B.D. de obligare a inculpatului la plata unei rente unare viagere. În baza art. 14 C. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a mai fost obligat să plătească părților civile B.S. și N. suma de câte 70.000.000 lei despăgubiri morale. S-a dispus obligarea inculpatului în favoarea părții civile C.A.S. Maramureș la plata sumei de 2.763.777 lei despăgubiri civile cu dobânda legală aferentă. În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească fiecărei părți civile suma de câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 16.400.000 lei cheltuieli judiciare.

A reținut instanța că, în după-amiaza zilei de 25 decembrie 2003, inculpatul F.A. se afla în stare de ebrietate și pe șoseaua principală din localitatea Libotin, s-a întâlnit cu numitul B.G., în apropierea unui bar. Între cei doi a intervenit un conflict spontan, împrejurare în care inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele peste cap și abdomen. Urmare loviturilor primite în zona abdominală, B.G. a decedat la 27 decembrie 2003 în Spitalul Județean Baia Mare. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1596/302 din 19 ianuarie 2004 întocmit de Serviciul medico-legal județean Baia Mare moartea numitului B.G. a fost violentă și s-a datorat unei rupturi traumatice de ileon cu peritonită și stare toxico-septică.

Leziunea tanato-generatoare s-a putut produce prin lovire cu corp dur posibil pumn, picior și strivirea intestinului subțire între acesta și coloana vertebrală. Între agresiunea din data de 25 decembrie 2003 (leziunile constatate la autopsie) și deces există o legătură directă de cauzalitate. Tratamentul medical aplicat a fost corect. Raportat la această stare de fapt s-a apreciat că în speță fapta inculpatului F.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Cu privire la modul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale, și-a recunoscut doar parțial fapta, precum și gradul de pericol social concret al faptei, primul element fiind reținut ca și circumstanță atenuantă fiind în consecință incidente prevederile art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a formulat apel, prin care a solicitat desființarea sentinței și a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată, deoarece prin pronunțarea ei, nu a fost rezolvat fondul cauzei. Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, deși există îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză medico-legală. În susținerea motivelor de apel, inculpatul a arătat că în raportul medico-legal criticat nu au fost consemnate existența unor leziuni externe (echimoze) la nivelul abdomenului și nici nu există consemnată vreo mențiune în acest sens.

Avându-se în vedere concluzia finală a raportului, respectiv a leziunii ce a produs moartea victimei, trebuie să se arate dacă aceasta este consecința unui mecanism direct (lovire) sau indirect (prin cădere sau compresiune) asupra abdomenului și dacă se putea produce printr-o simplă cădere pe un plan dur. Se impune să se precizeze modalitatea în care s-a produs efectiv ruptura de ileon, dată fiind ruptura în lungime de 15 cm, posibilul corp contondent care ar fi produs leziunea, poziția victimă-agresor la momentul aplicării loviturii și dacă leziunile medico-legale interne și externe pe care ar fi trebuit să le prezinte victima, în raport de cele constatate.

Raportul medico-legal trebuia să se precizeze dacă ruptura de intestin putea interveni pe fondul unei boli preexistente TBC, boală renală și care să fi contribuit la accelerarea procesului de lichefiere a țesutului de la nivelul peretelui intestinal al abdomenului victimei, raportat la aspectul membranelor găsite intraoperator. Se impune precizarea existenței raportului direct de cauzalitate între agresiunea din 25 decembrie 2003 și decesul victimei sau leziunea tanato-generatoare și care poate data anterior acestei date. În raportul medico-legal nu s-a indicat simptomologia aferentă unei peritonite vechi de 3 zile și intervalul de timp la care trebuia să apară simptomele, în raport de momentul agresiunii și dacă victima mai putea servi masa sau băuturi alcoolice ori putea face un efort cu deplasarea pe jos, pe o distanță de 2-7 km.

Și în final, dacă tehnica operatorie descrisă în foaia de observație, a fost adecvată în raport de intervenția chirurgicală efectuată asupra victimei. Pe fondul existenței acestor neclarități în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, care într-adevăr a lovit victima, dar numai în zona capului. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 330 din 30 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. A motivat instanța de apel că loviturile cu pumnii și picioarele aplicate victimei sunt recunoscute de către inculpat, în declarația dată la urmărirea penală la data de 28 decembrie 2003, în prezența apărătorului.

Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că în urma agresiunii inculpatului asupra victimei, aceasta a suferit o ruptură traumatică de ileon, cu peritonită și stare toxio-septică, moartea violentă a acesteia survenind la 27 decembrie 2003. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că leziunea tanato-generatoare s-a putut produce prin lovire cu un corp dur, posibil pumn, picior și strivirea intestinului subțire, între acesta și coloana vertebrală, iar între agresiunea din 25 decembrie 2003 respectiv leziunile constatate la autopsie și deces, există o legătură directă de cauzalitate. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina apelantului, săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Susținerea inculpatului că nu se face vinovat de decesul victimei deoarece i-a aplicat numai lovituri în zona capului și că inexistența unor leziuni externe (echimoze) întărește această apărare, se apreciază ca neîntemeiată. În conținutul raportului de expertiză medico-legală, la examinarea internă a aspectului abdomenului (pct. 4), coroborat cu planșele foto color, s-a remarcat că pereții abdominali care sunt infiltrați cu sânge, anterior-paramedian, între fascie și mușchiul abdominal drept, precum și între mușchi și seroasa parietală, ceea ce denotă o urmă a unei intervenții violente.

Modul activ în care a acționat inculpatul, prin aplicarea unor lovituri cu piciorul încălțat cu gheată victimei, așa cum a recunoscut, dar care s-au aplicat din poziția verticală în care se găsea apelantul, și față în față cu victima, rezultatul agresiunii nu se putea prezenta sub forma unei compresiuni, apăsare, proiectare sau călcare, ce pot antrena doar ivirea unor leziuni primare la nivelul dermei. S-a motivat la pct. 4 al raportului de expertiză că sufuziunea de sânge ce s-a format prin infiltrarea cu sânge a țesutului subcutanat celulo-adipos apare ca un element de legătură între acțiunea mecanică a loviturii cu piciorul încălțat și ruptura organului intern. Acest efect s-a instalat ca urmare a cedării peretelui intestinului, în locul în care presiunea cu care s-a acționat a întrecut rezistența peretelui intestinului, având o contraforță, cea a sistemului osos al coloanei vertebrale.

De altfel, chiar și ruperea hainelor pe care le-a purtat victima s-a evidențiat în zona abdomenului și coincid zonei în care s-au găsit urmele loviturii conform raportului medico-legal. Prin urmare, prin mecanismul în care a acționat inculpatul așa cum a fost conturat, în urma propriei recunoașteri, coroborată cu concluziile expertizei medico-legale, prima instanța corect a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte. În lipsa unor informații de ordin medical, privind eventualele boli preexistente ce ar fi contribuit la accelerarea procesului de lichefiere a țesutului a nivelul peretelui intestinal al abdomenului, nu se poate reține o posibilă cauză ce ar fi precedat nașterea efectului ce a dus la deces, dacă nu s-ar fi interpus acțiunea inculpatului, așa cum a fost conturată din probele administrate.

În aceste condiții nu se impune completarea raportului de expertiză medico-legală și nici efectuarea unei noi lucrări. În prezenta cauză, inculpatul nu a putut dovedi o eventuală altă agresiune asupra victimei, care s-a găsit într-o stare medicală corespunzătoare. La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, dar și elementele ce caracterizează persoana apelantului, recunoscându-i-se circumstanțele personale de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 74 C. pen., cu efectul prevăzută de art. 76 C. pen. Și latura civilă a cauzei a fost rezolvată corespunzător, inculpatul arătând că este de acord cu plata lor, până la nivelul la care vor fi probate și în prezența stabilirii vinovăției sale, împrejurare ce s-a conturat în prezentul dosar.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, întrucât greșit s-a reținut vinovăția sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., fără efectuarea unei noi expertize care să stabilească legătura de cauzalitate între loviturile aplicate de inculpat și decesul victimei. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, situația de fapt fiind corect reținută, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din actele dosarului. În cauză nu se contestă că, în ziua de 25 decembrie 2003, inculpatul a aplicat lovituri victimei cu pumnii și picioarele, situație confirmată și de acesta în declarația dată la procuror în prezența apărătorului.

După efectuarea expertizei medico-legale care a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei rupturi traumatice de ileon cu peritonită și stare toxico-septică, iar leziunea tanato-generatoare s-a putut produce prin lovirea cu un corp dur (posibil pumn, picior) și strivirea intestinului subțire, inculpatul în cursul cercetării judecătorești pentru a fi exonerat de răspunderea penală pentru decesul victimei, a revenit parțial asupra declarației dată la urmărirea penală, în sensul că a aplicat victimei lovituri numai în zona capului. Corect instanțele au înlăturat apărarea formulată de inculpat, în condițiile în care s-a stabilit că, în ziua de 25 decembrie 2003, victima a avut conflict numai cu inculpatul, iar membrii familiei victimei, audiați ca martori, au relatat că victima acuza dureri de abdomen, în urma loviturilor aplicate de inculpat.

Pe de altă parte, loviturile aplicate victimei în zona abdomenului, sunt probate și cu planșele fotografice din care rezultă că leziunile constatate în această zonă și planșele fotografice ale hainei victimei, care prezintă rupturi în zona abdomenului. Solicitarea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală corect a fost respinsă de către instanțe, ca nefiind utilă cauzei. Întrucât motivele de recurs invocate de inculpat nu sunt întemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cauze de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 28 decembrie 2003 la zi. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.A., împotriva deciziei penale nr. 330 din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 28 decembrie 2003 la 22 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2005.