ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4695/2006

Asupra recursului de față;

Din contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului București la data de 1 aprilie 2004, numitele D.D., M.C.,

M.O. și P.O. au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P. SA anularea

deciziei nr. 7 emisă de aceasta la data de 15 decembrie 2003, prin care a fost

respinsă cererea de restituire a imobilului, construcție situat în comuna

Tărtășeștii de Jos, sat Slăvești, județul Teleorman.

Contestatoarele au solicitat

desființarea deciziei și pe fond obligarea pârâtei la restituirea în natură a

imobilului solicitat.

În motivarea contestației s-a arătat

că decizia administrativă a considerat că nu există dovezi suficiente cu

privire la titlul de proprietate al autoarei lor C.E. O astfel de soluție este

însă nelegală, actele depuse ca anexă la notificare atestând în mod cert că

autoarea contestatoarelor și soțul acesteia au dobândit 1000 mp teren prin act

autentic, edificând ulterior o construcție care le-a servit drept locuință și

sediu al unei farmacii.

În privința construcției s-a

susținut că dreptul de proprietate al autoarei contestatoarelor are la bază

accesiunea imobiliară.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că nu s-a dovedit dreptul de

proprietate al autoarei contestatoarelor pentru construcția în litigiu.

Examinând probatoriile administrate,

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 583 din 17 iunie

2004, a respins contestația ca neîntemeiată.

Instanța a reținut, în esență, așa

cum s-a motivat și în decizia administrativă atacată, că nu s-a făcut dovada de

către contestatoare că autoarea lor ar fi fost titularul dreptului de

proprietate asupra construcției edificate pe teren.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1307

din 8 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Instanța de apel a reținut, în

esență, suplimentând probatoriile cu martori și expertiză topometrică, că deși

s-a dovedit existența construcției deținute în prezent de pârâtă, acest

edificiu nu se situează pe terenul proprietatea contestatoarelor astfel cum li

s-a constituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, ci pe o altă

parcelă, având numărul topografic 477.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatoarele, criticând-o în sensul prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând că au fost interpretate și aplicate greșit

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat că toate înscrisurile

și anume titlul de proprietate asupra terenului, adresa nr. 2625 din 27 iunie

2003 eliberată de Primăria comunei Tărtășeștii de Jos, procesele-verb ale din

1952 și 1953 privind naționalizarea imobilului, se coroborează cu declarațiile

martorilor și expertiza topometrică și conduc la concluzia că autoarea

contestatoarelor și soțul ei au edificat clădirea în anul 1946, fără

autorizație, iar în temeiul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate este

de necontestat.

S-au depus în recurs conform

prevederilor art. 305 C. proc. civ., adresele nr. 828 și 829 din 13 martie 2006

eliberate de Primăria comunei Tărtășeștii de Jos.

Recursul este întemeiat în sensul

considerațiilor ce succed.

Cu înscrisurile depuse inclusiv în

recurs, contestatoarele au făcut dovada deplină a susținerilor lor cu privire

la singurul aspect rămas controversat și pe care instanța de apel și-a motivat

soluția și anume dacă edificarea, de către autoarea lor, a construcției

(locuință și farmacie) s-a făcut pe terenul ce în mod necontestat îi aparținea

sau nu. În acest sens, ambele instanțe au dat o interpretare greșită

prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu privire la proba dreptului de

proprietate.

În mod necontestat soții C. au

dobândit prin acte autentice succesive, două parcele de teren de câte 1000 mp,

iar pe una dintre ele au edificat în anul 1946 o clădire ce le-a servit ca

locuință și sediu de farmacie.

Constatările raportului de expertiză

topometrică se coroborează sub acest aspect cu proba testimonială și cu

adresele emise de primăria locală, atestând edificarea clădirii în anul 1946;

urmare a naționalizării, construcția s-a aflat succesiv în deținerea unor

instituții din domeniul farmaceutic iar prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.

18/1991 contestatoarelor li s-au atribuit în compensare alte parcele de teren,

aflate în apropiere.

Aceasta constituie explicația,

dovedită cu înscrisuri necontestate, a împrejurării, pe care Curtea de Apel nu

a lămurit-o, că în prezent clădirea farmaciei se află în afara parcelelor

atribuite conform Legii nr. 18/1991 (adresa nr. 829 din 13 martie 2006 a

Primăriei comunei Tătărăștii de Jos).

O astfel de situație nu poate însă

constitui un argument pentru respingerea solicitării de restituire în natură a

imobilului, dreptul de proprietate asupra construcției, dobândit prin accesiune

imobiliară, fiind în afară de orice dubiu.

Cum și celelalte condiții prevăzute

de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a bunului sunt în mod

cumulativ întrunite, Înalta Curte urmează ca în baza dispozițiilor art. 304

pct. 9, art. 312 și art. 314 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze

ambele hotărâri și, rejudecând pe fond, să admită contestația astfel cum a fost

formulată.

Va fi anulată decizia administrativă

și se va dispune obligarea intimatei-pârâte să restituie în natură imobilul ce

a făcut obiect al notificării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții D.D., M.C., M.O. și P.O. împotriva deciziei civile nr. 1307 din 8

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 583 din 17 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a

V-a civilă. și pe fond:

Admite contestația formulată de

reclamanți.

Anulează decizia nr. 7 din 15

decembrie 2003 emisă de SC P. SA și obligă pe pârâta SC P. SA să restituie în

natură reclamantelor imobilul construcție situat în comuna Tărtășeștii de Jos,

sat Slăvești, județul Teleorman identificată prin parcela 477 conform

expertizei efectuate de expertul N.A. (fila 46 dosar apel).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2006.