ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 935/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 935/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17
iulie 2003 sub nr. 2147 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, reclamanta V.E.
a chemat în judecată pe pârâții D.S. și G.M. solicitând instanței ca prin
hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezilierea contractului de
întreținere autentificat sub nr. 2042 din 25 iunie 2002 la Biroul Notarului
Public. Solicită de asemenea și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că
a înstrăinat împreună cu pârâta G.M. imobilul situat în comuna Vedea județ
Teleorman compus din teren și construcții cu obligația pentru pârâtul D.S. să-i
acorde reclamantei întreținere și îngrijiri în timpul vieții, iar la deces să-i
facă înmormântarea conform datinilor locului.
S-a specificat că „întreținerea va consta
în alimente, medicamente, asistență medicală și încălzire”.
Pârâta G.M., la primul termen de judecată
a declarat că este de acord cu rezilierea contractului de întreținere.
Pârâtul D.S. a depus la dosar o
întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, specificând că
reclamanta a mai formulat o acțiune prin rezilierea contractului care a fost
respinsă.
Judecătoria Roșiorii de Vede, prin
sentința civilă nr. 2386 din 28 octombrie 2003, a admis acțiunea, a dispus
rezilierea contractului de întreținere și repunerea părților în situația
anterioară în sensul că V.E. și G.M. redevin proprietarele terenului de 1008
mp, iar V.E. redevine proprietara construcțiilor.
Pentru a pronunța această sentință
instanța de fond a reținut că pârâtul D.S. nu și-a îndeplinit obligația de
întreținere pe care și-a asumat-o prin contract.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâtul D.S. criticând-o pe motiv de netemeinicie și
nelegalitate.
Curtea de Apel București, secția a
III-a, prin decizia civilă nr. 628A din 31 martie 2004 a admis apelul și a
schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța de apel a reținut în esență că reclamanta a mai promovat o acțiune
având același obiect și împotriva celorlalte părți, care a fost soluționată
prin respingerea ei definitivă prin decizia civilă nr. 253 din 18 iunie 2003 a
Tribunalului Teleorman.
Ca urmare, instanța de apel a
analizat modul de îndeplinire a obligației de întreținere asumate de către pârât
după data de 18 iunie 2003.
În urma acestei analize a probelor
cu martori, interogatoriu și acte administrate în cauză, a reținut că instanța
de fond a făcut o apreciere eronată a probelor și că în realitate pârâtul și-a
îndeplinit obligațiile cu privire la întreținerea reclamantei, asumate prin
contract.
A mai reținut de asemenea că
reclamanta, la un moment dat a împiedicat pe pârât, să mai vină în locuința sa,
iar pârâtul în această situație a procedat la trimiterea unor sume de bani prin
mandat poștal.
Împotriva acestei hotărâri
reclamanta a declarat recurs susținând că instanța de apel a apreciat, că
situația stabilită printr-o altă hotărâre judecătorească este valabilă și
pentru întreaga perioadă ce trebuia analizată în prezenta cauză.
A mai susținut că probatoriul
administrat în cauză a dovedit clar că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile
asumate prin contract.
O ultimă critică se referă la faptul
că pârâtul a timbrat insuficient apelul și în consecință acesta trebuia anulat.
În final recurenta invocă ca temei
de drept al recursului să prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel este de reținut că
susținerile făcute în motivarea recursului nu se încadrează în motivele de
drept invocate respectiv pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Pct. 8 al articolului mai înainte
menționat prevede ipotezele „când instanța interpretând greșit actul juridic dedus
judecății, a schimbat natura, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al
acestuia”, iar pct. 9 se referă la situația „când hotărârea este lipsită de
temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” ori
recurenta, în susținerile sale se referă la o interpretare eronată a probelor
dosarului care ar fi dus la o soluție greșită, acest motiv s-ar fi putut
încadra în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care a fost abrogat prin O.U.G.
nr. 138/2000, deci nu mai poate fi analizat.
Referitor la susținerea că pârâtul
și-ar fi timbrat insuficient apelul și pentru acesta apelul său ar trebui să
fie anulat ca insuficient timbrat, urmează a reține că este nefondate.
Astfel acesta a fost citat în fața
instanței de apel cu mențiunea timbrării cu taxa de timbru de 34.000 lei și
1.500 lei timbru judiciar, dispoziție care a fost consemnată și în încheierea
de ședință de la data de 18 februarie 2004, iar pârâtul s-a conformat acestei
dispoziții și a timbrat cu aceste sume.
Astfel fiind, față de considerentele
mai înainte menționate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 628/A
din 31 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie
2005.