ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4475/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

18 februarie 2005, reclamanții B.C. și T.C.I. au chemat în judecată pe pârâta

A.V.A.S.

, solicitând anularea

deciziei nr. 33 din 17 ianuarie 2005 emisă de pârâtă, să se constate că moara

țărănească „Unirea” din localitatea Roșiorii de Vede a fost preluată în mod

abuziv de către stat și să se dispună restituirea în natură a bunului.

În motivarea cererii reclamanții au

susținut că sunt nepoții defunctului T.D. în al cărui patrimoniu s-a aflat

bunul solicitat și care a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza

Legii nr. 119/1948.

Au arătat că, în mod greșit prin

dispoziția atacată le-a fost respinsă notificarea, deși au anexat toată

documentația necesară privind atât dreptul de proprietate asupra imobilului

revendicat, cât și calitatea de moștenitori ai proprietarului bunului.

În măsura în care pârâta ar fi

constatat ca fiind insuficientă această documentație, avea obligația legală

să-i încunoștințeze și să le pună în vedere să completeze dovezile necesare

fundamentării deciziei, conduită ce nu a fost adoptată în cauză.

Prin sentința civilă nr. 1149 din 10

octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă

contestația reclamanților și anulată decizia nr. 33 din 17 ianuarie 2005 emisă

de pârâtă, care a fost obligată să soluționeze notificarea nr. 232/N/2001

privind imobilul situat în localitatea Roșiorii de Vede, județul Teleorman.

Prima instanță a reținut, în esență

că reclamanții au respectat cerințele impuse de art. 22 din Legea nr. 10/2001,

anexând actele cu care făceau dovada atât a dreptului de proprietate invocat,

cât și a calității cerute de legea specială, așa încât în mod greșit le-a fost

respinsă notificarea, motiv pentru care se impune soluționarea acesteia pe

fondul pretențiilor solicitate.

Dispozițiile acestei hotărâri, au

fost menținute prin decizia civilă nr. 512 A din 28 septembrie 2006 a Curții de

Apel București, urmare a respingerii apelurilor părților.

Instanța de apel a reținut că Legea

nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, trebuie avută în vedere

ca un act normativ venit să asigure reparația civilă, în formele prevăzute în

conținutul lui, pentru toate imobilele preluate în mod abuziv de stat, iar

interpretarea dispozițiilor acestuia trebuie făcută în sensul de a produce

efectele juridice preconizate.

Sub aspectul probațiunii, toate

actele normative care s-au succedat în completarea și modificarea Legii nr.

10/2001 au vizat aspectele clare și precise de simplificare și ușurare a

probațiunii, motiv pentru care nu pot fi primite dispozițiile unei decizii

evident formală și care nu a urmărit ca scop aplicarea literei și spiritului

legii de reparație civilă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta

A.V.A.S.

,

criticând-o pentru nelegalitate, motivele căii de atac fiind încadrate în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului s-a

susținut că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori după

defunctul proprietar și nu au depus înscrisurile ce justifică atributul

proprietății în ceea ce-l privește pe antecesorul lor.

Dovada depusă în instanță în

legătură cu calitatea de moștenitori invocată, este tardivă, termenul limită

stabilit de legea specială fiind 1 iulie 2003.

A mai învederat că nu are competența

să restituie în natură bunuri imobile în materialitatea lor, ci doar

despăgubiri reprezentând contra/valoarea părților sociale, acțiunilor deținute

de stat la societățile comerciale din portofoliul acestuia.

În cursul judecării prezentei căi de

atac, a fost depusă decizia nr. 124 din 3 martie 2005 emisă de pârâtă, prin

care, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a notificării

reclamanților către SC V. SA Roșiorii de Vede, întrucât imobilul solicitat se

evidențiază în patrimoniul acesteia, așa încât în conformitate cu prevederile

art. 21 din lege, această societate este competentă să soluționeze notificarea.

Referitor la calea de atac dedusă

judecății, se constată că aceasta nu este fondată potrivit considerentelor ce

succed.

Este adevărat că art. 23 din Legea

nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate (...)

pot fi depuse până la data soluționării notificării, însă aceasta nu înseamnă

că în faza de judecată, ulterioară procedurii administrative, persoana care se

consideră îndreptățită la măsuri reparatorii nu poate administra probele pe

care le consideră relevante în dovedirea pretențiilor.

A admite că dispoziția entității

învestite cu soluționarea notificării poate fi atacată în instanță pe calea

contestației, dar fără ca partea să poată completa probatoriul administrat în

procedura administrativă, ar însemna să se recunoască doar un acces formal la

justiție, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 21 din Constituție și art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înscrisurile constituie o probă

admisibilă în toate fazele procedurii judiciare, așa încât ele nu vor fi avute

în vedere și la pronunțarea hotărârii judecătorești, ca act final al procedurii

reglementate de legea specială.

Constatând că, în mod greșit cu

încălcarea prevederilor art. 21, art. 23 și art. 25 din Legea nr. 10/2001

pârâta a procedat la soluționarea notificării reclamanților în sensul

respingerii pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de art. 23 din lege, deși

nu avea calitatea de unitate deținătoare potrivit art. 21 din aceeași lege,

conduită corijată în recurs prin emiterea deciziei nr. 124/2005, urmează ca, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. prezenta cale de atac să fie respinsă ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei 512 A din 28 septembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2007.