ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții L.I., L.C., R.O.,

S.A., S.E., D.S.E. și P.P. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să se dispună anularea deciziei nr. 67 din 7 februarie 2005 emisă de A.V.A.S.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că, prin ordonanța de adjudecare nr. 409 din 11 martie 1944, părinții

lor au devenit proprietarii morii S.A.R. F.C. Roșiorii de Vede, (teren în

suprafață de 11125 și construcții aferente) și că, ulterior dobândirii, prin

contractul de asociere în nume colectiv autentificat sub nr. 8482 din 11 martie

1944, au constituit societatea M.S.

După o funcționare scurtă de doi

ani, au susținut reclamanții, moara a luat foc (1946), iar până în anul 1952 terenul

a fost folosit de bună credință și în deplină proprietate de către asociați.

Au mai menționat reclamanții în

cuprinsul acțiunii introductive că în anul 1952, F.U. Roșiorii de Vede s-a

extins abuziv pe terenul în suprafață de 15820 mp al fostei M.S., folosindu-se

de acest teren și de clădirile fostei mori în diferite scopuri (garaj, club de

festivități, teren de sport, magazii și alte activități). La data de 11 iunie

1948 F.U. Roșiorii de Vede (situată față în față cu terenul morii, pe strada

Republicii, nr. 45, 47, 49 a fost naționalizată, iar din anul 1952 acesta s-ar

fi extins pe terenul din litigiu aparținând M.S. și ulterior din acest teren

s-ar fi cedat autorităților diverse suprafețe.

De asemenea, reclamanții au susținut

că prin decizia nr. 67 din 7 februarie 2005 a A.V.A.S., a fost respinsă în mod

neîntemeiat notificarea formulată de reclamanți, având în vedere că, prin

actele doveditoare ale dreptului de proprietate s-a dovedit calitatea de

persoane îndreptățite a notificatorilor, cu privire la imobilul situat în

Roșiorii de Vede, județul Teleorman, în suprafață de 15820 mp, care a aparținut

societății în nume colectiv M.S.

Reclamanții au arătat că solicită

anularea deciziei nr. 67 din 7 februarie 2005 a A.V.A.S., precum și obligarea

A.V.A.S. să retrocedeze în natură terenul în suprafață de 3658 mp, situat în

Roșiorii de Vede, în baza notificării nr. 2684 din 12 decembrie 2001.

Prin sentința civilă nr. 745 din 24

iunie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea

formulată de reclamanții L.I., L.C., R.O., S.A., S.E., D.S.E. și P.P., iar

apelul declarat de aceștia împotriva menționatei sentințe a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 769A din 8

decembrie 2005.

Pentru a se pronunța astfel,

instanțele au reținut, în esență, că, la emiterea deciziei contestate, A.V.A.S.

a avut în vedere actele depuse de reclamanți, respectiv cele anexate

notificării și din conținutul cărora nu a rezultat calitatea de asociați, la

momentul naționalizării, a autorilor reclamanților în conformitate cu

dispozițiile art. 22 coroborat cu art. 32 din lege.

De asemenea, au mai reținut

instanțele, reclamanții nu au făcut dovedirea preluării abuzive a imobilului în

litigiu și având în vedere că imobilul este evidențiat în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate (SC E. SA și SC R. SA), în conformitate cu

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanții nu pot primi decât

despăgubiri, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului, așa cum s-a

solicitat prin notificare și prin contestația formulată.

Totodată, au mai stabilit

instanțele, pentru recalcularea valorii acțiunilor de către instituția publică

implicată în privatizare era necesară depunerea ultimului bilanț dinaintea

naționalizării, precum și extrasul de pe registrul prevăzut de art. 142 pct. 1

C. com., conform art. 32 pct. 4 din H.G. nr. 498/2003, obligații pe care

reclamanții nu le-au îndeplinit în cauză.

Împotriva

deciziei nr. 769A din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă, au formulat recurs reclamanții la data de 30 ianuarie 2006,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și susținând, în esență, că aceștia

au făcut dovada preluării abuzive a terenului (prin următoarele înscrisuri:

adresa Arhivelor Statului nr. 931154/1996, foaia matricolă nr. 2, adresa

Arhivelor Statului nr. 93418/2005, dispoziția nr. 229/2004 a primarului

municipiului Roșiorii de Vede) și că, în mod nelegal instanța de fond și

instanța de apel au considerat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.

27 și art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.

La data de 23 octombrie 2006,

recurenții au depus o completare a motivelor de recurs, susținând că, în mod

greșit au considerat instanța de fond și cea de apel că prezentul litigiu ar

avea încadrare juridică în dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, deoarece

autorii reclamanților nu au fost asociați ai persoanei juridice care a deținut

în proprietate terenul preluat în mod abuziv de către stat.

Au mai susținut recurenții-

reclamanți în completarea motivelor de recurs că, în opinia lor, în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece la momentul

apariției Legii nr. 10/2001, terenul era evidențiat în patrimoniul SC R. SA –

F.U. Roșiorii de Vede, astfel că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii în echivalent.

Recursul este nefondat în sensul

considerentelor ce succed.

Se constată că, atât instanța de

fond, cât și cea de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 27 și

ale art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.

Prin contestația formulată,

reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 67 din 27 februarie 2005

emisă de A.V.A.S. și ca urmare a anulării, instanța să dispună restituirea în

natură a terenului în suprafață de 3658 mp situat în municipiul Roșiorii de

Vede, deși prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, solicitaseră

doar restituirea în natură a terenului situat în Roșiorii de Vede, în suprafață

de 15820 mp.

Prin decizia nr. 67 din 27 februarie

2005 emisă de A.V.A.S., a fost respinsă notificarea nr.2684/12 decembrie 2001

înregistrată la A.V.A.S. de L.I., D.S.E. și P.P. prin care au solicitat

restituirea în natură a imobilului situat în Roșiorii de Vede, județul

Teleorman, în suprafață totală de 15820 mp ce a aparținut societății în nume

colectiv M.S., pe considerentul că, din actele depuse nu rezultă calitatea de

asociați la momentul naționalizării a autorilor reclamanților în conformitate

cu dispozițiile art. 22 coroborat cu art. 32 din lege.

La emiterea acestei dispoziții,

intimata A.V.A.S. a avut în vedere actele depuse de reclamanți, respectiv cele

anexate notificării, din care nu a rezultat calitatea de asociați la momentul

naționalizării a autorilor reclamanților, imobilul fiind evidențiat în

patrimoniul SC E. SA și SC R. SA.

Reclamanții au făcut dovada că

antecesorii lor au achiziționat moara în litigiu, aspect atestat de ordonanța

de adjudecare nr. 409 din 11 martie 1944 (ulterior, aceasta a constituit aport

social la societatea nou înființată de aceștia, M.S., astfel cum rezultă din

conținutul contractului de asociere în nume colectiv nr. 8482 din 11 martie

1944), dar, pe lângă documentele depuse în dovedirea dreptului de proprietate

asupra imobilului, reclamanții erau obligați să depună, în baza art. 22 și art.

32 pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, acte care

să ateste că acest imobil a fost naționalizat, să facă dovada structurii

acționariatului la data naționalizării, precum și a ultimului bilanț contabil

depus la Registrul Comerțului anterior naționalizării, aspecte nedovedite în

cauză.

Totodată, corect au reținut

instanțele că, față de conținutul incomplet al înscrisurilor privind situația

juridică a imobilului în litigiu, reclamanții erau obligați, conform art. 22.1

lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, să facă

dovada preluării abuzive a imobilului.

Având în vedere că, din înscrisurile

aflate la dosarul cauzei a rezultat că imobilul este evidențiat în patrimoniul

unor societăți comerciale privatizate, conform dispozițiilor art. 27 din Legea

nr. 10/2001, în mod legal au stabilit instanțele că nu este posibilă

restituirea în natură a imobilului.

Pentru recalcularea valorii

acțiunilor de către instituția publică implicată în privatizare era necesară

depunerea ultimului bilanț dinaintea naționalizării, obligație neîndeplinită în

cauză.

Față de împrejurarea că, în speță,

reclamanții nu au depus ultimul bilanț contabil prevăzut de art. 32 pct. 4 din

Legea nr. 10/2001 și nici extrasul de pe registrul asociaților prevăzut de art.

142 alin. (1) C. com., așa cum prevăd dispozițiile art. 32 pct. 4 din H.G. nr.

498/2003, nefăcând practic dovada calității de asociați la momentul

naționalizării a autorilor acestora, se constată că hotărârile celor două

instanțe sunt la adăpost de orice critică.

Referitor la motivele de recurs

depuse la 23 octombrie 2006, acestea nu vor fi supuse analizei, fiind formulate

peste termenul prevăzut de lege.

Față de considerentele ce preced,

Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de reclamanții

L.I., L.C., R.O., S.A., S.E., D.S.E. și P.P. împotriva deciziei nr. 769A din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie

2007.