ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 525 din 20 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Teleorman a

fost admisă

în parte cererea formulată de reclamantul

C.D.M. împotriva pârâtei Agenția

Domeniilor

Statului pe care a obligat-o să emită o decizie cu privire la notificarea

formulată la data

de 1 noiembrie 2001.

A fost

respinsă cererea reclamantului împotriva pârâților Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și

Dezvoltării Rurale pentru lipsa calității

procesuale pasive și SC I. SA București ca nefondată.

A fost respinsă cererea reclamantului pentru neplata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de

drept:

Reclamantul C.D.M. a chemat în judecată

Ministerul Agriculturii și Alimentației și Agenția Domeniilor Statului și a

solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să oblige Ministerul

Agriculturii și Alimentației să emită decizie / dispoziție prin care să se

pronunțe asupra notificării pe care autoarea T.P.

a adresat-o în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin care a solicitat

restituirea imobilului, compus din 5 ha teren și construcțiile aflate pe

acesta,

situat în comuna Troianu, județul

Teleorman și care a fost deținut de SC A. Roșiorii

de Vede.

A mai

precizat reclamantul că, societatea a fost privatizată și conform art. 27 din

Legea nr.

10/2001,

dispoziția de restituire se emite de autoritatea statului implicată în

privatizare și să i se

acorde cheltuielile de judecată

avansate în cauză.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în anul 1949, Statul Român a preluat în mod abuziv de la autoarea sa

T.P. imobilul situat în comuna Troianu, județul Teleorman,

conform certificatului nr. 93-741 din 1 noiembrie

2001, eliberat de Arhivele Naționale, compus din

45 ha teren arabil, 5

ha curți și un conac. Pentru suprafața de 45 ha teren, mamei reclamantului

M.E.M.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în conformitate cu Legea

nr. 18/1991, în calitate de moștenitoare a numitei T.P., iar pentru diferența

de 5 ha

teren, reprezentând curți și un conac

a solicitat restituirea în condițiile Legii nr. 10/2001, în calitate

de

unic moștenitor al autoarei sale, conform certificatului de moștenitor nr. 38

din 18 martie 1999.

Notificarea

a fost adresată inițial SC A. SA și ulterior Ministerului Agriculturii

și Alimentației, autoritatea statului implicată în privatizare, care,

potrivit art. 27 din Legea nr.

10/2001 era

obligată să emită decizie/dispoziție prin care să se pronunțe asupra

notificării.

Reclamantul a depus acte pentru

dovedirea calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate, iar

prin întâmpinare pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale

pasive, cu precizarea că proprietar

asupra

imobilului este SC A. SA Roșiorii de Vede, singura în măsură să emită decizie

potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

A mai

precizat că, prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților

comerciale ce

dețin în administrare terenuri proprietate

publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției

Domeniilor Statului s-a reglementat statutul juridic al celei din urmă și

administrarea societăților comerciale.

Conform art. 4

alin. (1) s-a înființat Agenția Domeniilor Statului, instituție cu

personalitate

juridică, în subordinea Ministerului

Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale, având printre atribuții și

privatizarea societăților comerciale.

Privatizarea

în cauza de față, s-a arătat că este de competența Agenției Domeniilor Stratului

conform dispozițiilor Legii nr. 268/2001, motiv pentru

care reclamantul a cerut introducerea în cauză și a Agenției Domeniilor

Statului.

La rândul

său, Agenția Domeniilor Statului, prin întâmpinare a solicitat în principal

respingerea acțiunii ca prematur formulată și în subsidiar ca

neîntemeiată.

Notificarea a fost transmisă de

Primăria comunei Troianu, județul Teleorman către SC A. SA Roșiorii de Vede,

societate privatizată de către Ministerul Agriculturii și

Alimentației în anul 2000, privatizare în urma

căreia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/2000 între

Ministerul Agriculturii și Alimentației și S.C. I. SA, situație în care sunt

incidente

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Instanța de fond a reținut ca întemeiată

acțiunea reclamantului față de pârâta Agenția Domeniilor Statului, deoarece

potrivit O.U.G. nr. 198/1999 și H.G. nr. 1997/2000, Ministerul

Agriculturii și Alimentației a procedat la

privatizarea SC A. SA Roșiorii de Vede, în urma căreia s-a încheiat contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 71 din 15 noiembrie 2000

între

Ministerul Agriculturii și Alimentației ca reprezentant al statului și SC I.

SA.

Prin Legea nr. 268/2001 privind

privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare

terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație

agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului s-a reglementat cadrul

juridic privind privatizarea societăților comerciale și statutul juridic al

Agenției Domeniilor Statului. Potrivit art. 4 alin. (1), această instituție are

personalitate juridică, se află în subordonarea Ministerului Agriculturii și

Alimentației și are ca atribuții, printre altele, gestionarea și exploatarea

eficientă a patrimoniului de stat, precum și privatizarea societăților comerciale.

Printre societățile comerciale

deținătoare de terenuri cu destinație agricolă s-a evidențiat și

SC A. SA Roșiorii de Vede, în Anexa nr. 2 la Legea nr. 268/2001.

Prin legea precizată și H.G. nr. 626/2001,

Agenția Domeniilor Statului a dobândit atribuții în activitatea post

privatizare, iar între Ministerul Agriculturii și Alimentației și Agenția

Domeniilor Statului s-a încheiat un protocol prin care cea din urmă a preluat

contractele de privatizare pentru

societățile care au fost privatizate,

aspecte față de care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale nu mai are calitate procesuală

pasivă, Agenția Domeniilor Statului, potrivit art.

27 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, fiind singura căreia i se adresează notificările ca

instituție publică implicată în privatizare.

În ceea ce

privește SC A. SA Roșiorii de Vede, s-a reținut că a fost dizolvată și

radiată de la Registrul comerțului prin decizia comercială nr. 55 din 1

aprilie 2005 a Tribunalului

Teleorman,

astfel că obligația să emită decizia cu privire la notificarea reclamantului

s-a reținut a fi

numai în sarcina Agenției Domeniilor Statului.

Față de

pârâta SC I. SA București, invocând dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea

nr.

10/2001, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii.

Prin decizia nr. 154A din 16 mai 2006,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâta Agenția Domeniilor

Statului împotriva sentinței civile nr. 525 din 20 iunie 2005

a

Tribunalului Teleorman și s-a luat act că intimatul C.D.M. nu a solicitat

cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că în raport

de actele existente la dosar, apelul este formal, iar

susținerile contradictorii, deoarece se solicită pe de o parte

respingerea cererii reclamantului ca

prematură, iar pe de altă parte ca

nefondată.

În acest

sens, se arată de către instanță că apelanta recunoaște că, în conformitate cu

legislația

în vigoare la momentul judecării cauzei la

fond, ea era autoritatea ce trebuia să soluționeze notificarea, potrivit art.

27 din Legea nr. 10/2001, cum corect s-a arătat în motivarea de mai sus.

Susținerea

apelantei că notificarea reclamantului și actele de care a înțeles să se

folosească nu

erau deținute de ea, motiv pentru care

cererea ar fi trebuit ca prematur introdusă este pur formală.

Așa cum rezultă din actele dosarului,

notificarea a fost formulată în termen, iar primăria

căreia i-a fost adresată a trimis-o la rândul său societății deținătoare

a terenului. Notificarea se afla de mai mulți ani la SC A. SA Roșiorii de Vede,

context în care, entitatea statului care

a privatizat respectiva

societate nu mai poate susține că nu deținea la momentul privatizării

notificarea prin care s-a solicitat retrocedarea imobilului. De fapt, această

entitate a procedat la vânzarea imobilului, în condițiile în care cu mult timp

în urmă societății privatizate îi era comunicată notificarea.

Instanța

de fond, admițând acțiunea s-a pronunțat implicit asupra excepției, deoarece nu

se

putea reține în contextul descris mai sus că

solicitarea reclamantului ar fi fost prematură.

Mai mult decât atât, față de faptul că

Legea nr. 10/2001 nu stabilește limitativ entitățile

obligate la soluționarea notificărilor, ci definește numai criteriul

stabilirii în fiecare caz, entitatea

care a făcut privatizarea

societății în litigiu, era imperios necesară pronunțarea unei asemenea

hotărâri, avându-se în vedere că de la momentul privatizării și până la

pronunțarea hotărârii, entitatea obligată fusese redefinită.

Aceasta

s-a reținut a fi explicația pentru care apelanta a fost obligată și nu MAPDR,

inițial

chemat în judecată să soluționeze notificarea.

Or, s-a reținut

că, singura posibilitate prin care, atât față de privatizarea societății

deținătoare,

cât și față de modificarea entității

obligate, se putea stabili autoritatea căreia îi revenea obligația soluționării

notificării, numai prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Curtea a avut în

vedere că singurul motiv de apel invocat privea excepția prematurității

acțiunii.

La momentul soluționării apelului, pârâta

apelantă Agenția Domeniilor Statului deținea

notificarea

și actele însoțitoare acesteia, dar a solicitat totuși admiterea căii de atac

exercitată și pe cale de consecință, prin admiterea excepției prematurității

acțiunii și aceasta să fie respinsă ca

atare.

În plus,

apelanta, la instanța de fond a fost legal citată, a formulat întâmpinare,

raportându-se

la acțiunea reclamantului, însoțită de

actele existente la dosar, acte de care a luat cunoștință și recunoscând că

este instituția implicată în privatizare, autoritatea ce trebuia să soluționeze

notificarea, a invocat în continuare

prematuritatea acțiunii, deși avea posibilitatea și chiar obligația

să

dea eficiență dispozițiilor art. 20, art. 27 și urm. din Legea nr. 10/2001 și

să soluționeze notificarea.

În raport de aceste considerente, instanța de apel a

menținut hotărârea apelată.

Împotriva deciziei nr. 154A din 16 05

2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a civilă, în termen legal, a declarat recurs pârâta Agenția

Domeniilor Statului, care, invocând

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arată,

în esență, că s-au încălcat dispozițiile art. 137 alin. (l) C. proc. civ. ce

conțin o regulă fundamentală, în sensul că, instanța se va pronunța mai întâi

asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de

prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Analizând

recursul în limitele criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în

dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Reclamantul

a declanșat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001

și a întreprins demersul prevăzut de art. 21 alin. (1), notificând pe

pârâtă să-i restituie imobilul, locuință, compus din 5 ha teren și

construcțiile de pe el, situat pe teritoriul comunei Troianu, jud. Teleorman,

bun ce a fost deținut de SC A. SA Roșiorii de Vede și care a fost privatizată

printr-un contract încheiat cu pârâta.

Deși termenul legal pentru soluționarea

notificării s-a împlinit cu mult timp în urmă, pârâta nu a răspuns la

notificare, cu toate că avea această obligație, prin emiterea unei decizii sau

dispoziții motivate. Potrivit dispozițiilor

legale, entitatea notificată este obligată ca după împlinirea

termenului

de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, să se pronunțe prin

decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în

natură.

Indiferent

dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă

restituirea

prin echivalent sau chiar i se refuză un atare

drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe

cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată. în

speță, pârâta nu a emis o astfel de decizie sau dispoziție.

Prin

Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comercială ce dețin în

administrarea

terenuri proprietate publică și privată a

statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului s-a

reglementat cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale și

statutul juridic al acestei agenții, care este instituție cu personalitate

juridică, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Alimentației, având

ca atribuții, printre altele, gestionarea și exploatarea eficientă a

patrimoniului de stat, precum și privatizarea societăților comerciale. Agenția

Domeniilor Statului a preluat contractele de privatizare pentru societățile

care au fost privatizate, printre care și pe cel privind SC A. SA Roșiorii de

Vede, care deținea imobilul în litigiu, fiind instituția publică implicată în

privatizare.

Din actele dosarului rezultă că, notificarea reclamantului

s-a formulat în termen și așa cum corect a reținut instanța de apel, primăria

căreia i-a fost adresată a înainta-o societății ce deținea terenul, SC A.

Roșiorii de Vede, care a fost privatizată, context în care, entitatea statului

care a privatizat-o, la momentul privatizării a intrat în posesia notificării

prin care se solicita retrocedarea imobilului, însoțită de actele doveditoare.

Cu toate acestea, s-a procedat la

vânzarea

terenului, fără a se avea în vedere notificarea și actele însoțitoare. Legea

nr. 10/2001 nu

stabilește limitativ entitățile obligate la soluționarea

notificării, ci definește criteriul stabilirii în fiecare caz. Este fără niciun

dubiu, că entitatea implicată în privatizare, în conformitate cu

dispozițiile art. 20, art. 27 și urm. din Legea

nr. 10/2001 era obligată să soluționeze notificarea prin admiterea sau

respingerea ei, în funcție de actele ce o însoțeau, emițând o decizie sau o

dispoziție

motivată.

Recurenta

nu a negat nici un moment că este autoritatea implicată în privatizare ce

trebuia să

soluționeze notificarea conform art. 27 din

Legea nr. 10/2001.

Faptul că

a ignorat dispozițiile legale în acest sens, nu înseamnă că intimatul reclamant

era

împiedicat să sesizeze instanța pentru a pronunța o

hotărâre prin care să o oblige să emită o dispoziție privind cererea formulată

prin notificare.

Având în vedere că de la data formulării

notificării, însoțită de actele doveditoare în sensul

art. 22 din Legea nr. 10/2001, (aspecte cunoscute de către recurentă),

termenul prevăzut de lege s-a

depășit cu mult timp, este cert, că atitudinea

recurentei este de a tergiversa soluționarea cererii, cu consecința negativă

asupra termenului rezonabil ce trebuia avut în vedere, așa cum prevede

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La fel de adevărat este că, potrivit

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța este obligată să se

pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de

procedură, precum și asupra celor de fond care fac de

prisos, în totul

sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În speță, corect a reținut instanța de

apel că recurenta a fost citată legal și a formulat întâmpinare, raportându-se

la acțiunea reclamantului, care era însoțită de actele pretinse

doveditoare a celor susținute prin notificare. Ca

instituție implicată în privatizare, recurenta avea obligația să soluționeze

această notificare prin admiterea sau respingerea ei, în raport de dovezile

anexate,

astfel că, la data soluționării cauzei nu se mai putea discuta de

prematuritatea cererii adresate instanței, excepție care a fost soluționată

implicit prin hotărârea dată.

În consecință, față de dispozițiile art. 20,

art. 27 și urm. din Legea nr. 10/2001, critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la

art. 137 C. proc. civ. este nefondată și

urmează ca recursul să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva deciziei nr.

154

A din 16 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII a civilă.

Irevocabil.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2007.