ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3239/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede la 5 august 2003, reclamanta Asociația Proprietarilor de Apartamente Condominiul V. a chemat în judecată pe pârâta B.V. pentru obligarea acesteia la plata sumei de 10.057.985 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe o perioadă de 3 ani. Judecătoria Roșiorii de Vede prin sentința civilă nr. 1869 din 28 august 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei pretinse, cu titlu de despăgubiri. S-a reținut în motivarea hotărârii că pârâta datorează suma de bani pretinsă, cu titlu de contribuție la cotele de întreținere. Reclamanta a formulat în termen un recurs împotriva sentinței civile nr. 1869, criticând soluția pentru împrejurarea că a fost dată cu încălcarea regulilor privind chemarea pârâtei la proces.

În fapt recurenta a pretins că nu a cunoscut despre existența acestui proces, în realitate ea neprimind citație, deși la dosar exista dovada îndeplinirii procedurii cu această parte. Recurenta a invocat împrejurarea că a fost privată astfel de posibilitatea de a formula o cerere reconvențională în apărare și în dovedirea faptului că a suportat costul unor reparații la acoperișul imobilului, ea locuind la ultimul etaj. Recurenta a mai afirmat că suma pretinsă de reclamantă a fost acumulată în iarna anului 2002-2003 și este determinată de numărul mare de elemenți din apartamentul său în raport de cota mică de subvenție a agentului termic. Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 300 C. proc.

civ. Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 octombrie 2003, recursul a fost admis în principiu potrivit dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ. modificate prin O.U.G. nr. 58/2003. Recursul este nefondat urmând a se respinge pentru considerentele ce urmează. În primul rând este de remarcat că recursul nu a fost structurat potrivit cerințelor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. cu indicarea motivelor arătate de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. în limitele cărora este permisă atacarea unor hotărâri cu recurs. Analizând primul motiv în fapt invocat se poate aprecia că acesta se poate încadra în art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Analizând actele procedurale întocmite în dosarul de fond se constată că pentru termenul din 28 august 2003 când s-a judecat dosarul pârâta B.V.

a fost legal citată, dovada în acest sens existând în dosarul 2304/2003. Procedura a fost îndeplinită prin afișare. Recurenta nu a putut invoca un motiv legal din care să rezulte neprimirea citației. De altfel în același mod, prin afișare i s-a comunicat și hotărârea pronunțată în cauză. Nici celelalte critici aduse soluției, că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, nu pot fi primite, în lipsa unor dovezi care să confirme o asemenea împiedicare. Susținerea că și reclamanta ar avea un debit față de pârâtă nu este de natură să infirme soluția dată câtă vreme nu s-au prezentat dovezi că acest debit este lichid și exigibil (el fiind chiar litigios), pentru ca eventual să se aprecieze dacă în cauză operează sau nu o compensație.

Ca urmare, constatând că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale prin obligarea pârâtei la plata debitelor restante către reclamantă cu titlu de cote de întreținere (necontestate de pârâtă), se va respinge ca neîntemeiat recursul împotriva sentinței nr. 1869/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul formulat de către pârâta B.V. împotriva sentinței civile nr. 1869 din 28 august 2003 a Judecătoriei Roșiorii de Vede ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.