ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3239/2004

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Roșiorii de Vede la 5 august 2003, reclamanta Asociația Proprietarilor de

Apartamente Condominiul V. a chemat în judecată pe pârâta B.V. pentru obligarea

acesteia la plata sumei de 10.057.985 lei reprezentând cheltuieli de întreținere

pe o perioadă de 3 ani.

Judecătoria Roșiorii de Vede prin sentința

civilă nr. 1869 din 28 august 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâta la

plata sumei pretinse, cu titlu de despăgubiri.

S-a reținut în motivarea hotărârii că pârâta

datorează suma de bani pretinsă, cu titlu de contribuție la cotele de

întreținere.

Reclamanta a formulat în termen un recurs

împotriva sentinței civile nr. 1869, criticând soluția pentru împrejurarea că a

fost dată cu încălcarea regulilor privind chemarea pârâtei la proces. În fapt

recurenta a pretins că nu a cunoscut despre existența acestui proces, în

realitate ea neprimind citație, deși la dosar exista dovada îndeplinirii

procedurii cu această parte.

Recurenta a invocat împrejurarea că a fost

privată astfel de posibilitatea de a formula o cerere reconvențională în

apărare și în dovedirea faptului că a suportat costul unor reparații la

acoperișul imobilului, ea locuind la ultimul etaj. Recurenta a mai afirmat că

suma pretinsă de reclamantă a fost acumulată în iarna anului 2002-2003 și este

determinată de numărul mare de elemenți din apartamentul său în raport de cota

mică de subvenție a agentului termic.

Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile

art. 300 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14

octombrie 2003, recursul a fost admis în principiu potrivit dispozițiilor art.

302

1

C. proc. civ. modificate prin O.U.G. nr. 58/2003.

Recursul este nefondat urmând a se respinge

pentru considerentele ce urmează.

În primul rând este de remarcat că recursul nu a

fost structurat potrivit cerințelor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. cu

indicarea motivelor arătate de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. în limitele

cărora este permisă atacarea unor hotărâri cu recurs.

Analizând primul motiv în fapt invocat se poate

aprecia că acesta se poate încadra în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând actele procedurale întocmite în

dosarul de fond se constată că pentru termenul din 28 august 2003 când s-a

judecat dosarul pârâta B.V. a fost legal citată, dovada în acest sens existând

în dosarul 2304/2003. Procedura a fost îndeplinită prin afișare. Recurenta nu a

putut invoca un motiv legal din care să rezulte neprimirea citației. De altfel

în același mod, prin afișare i s-a comunicat și hotărârea pronunțată în cauză.

Nici celelalte critici aduse soluției, că i s-ar

fi încălcat dreptul la apărare, nu pot fi primite, în lipsa unor dovezi care să

confirme o asemenea împiedicare.

Susținerea că și reclamanta ar avea un debit

față de pârâtă nu este de natură să infirme soluția dată câtă vreme nu s-au

prezentat dovezi că acest debit este lichid și exigibil (el fiind chiar

litigios), pentru ca eventual să se aprecieze dacă în cauză operează sau nu o

compensație.

Ca urmare, constatând că instanța a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor legale prin obligarea pârâtei la plata

debitelor restante către reclamantă cu titlu de cote de întreținere

(necontestate de pârâtă), se va respinge ca neîntemeiat recursul împotriva

sentinței nr. 1869/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de către

pârâta B.V. împotriva sentinței civile nr. 1869 din 28 august 2003 a

Judecătoriei Roșiorii de Vede ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.