ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6832/2006

Asupra recursurilor de față; Examinând lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 2 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost condamnat inculpatul M.I., la pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului deducându-se reținerea și arestul preventiv de la 1 octombrie 2005 la zi. în cauză s-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen. în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o armă de vânătoare calibrul 12 Cugir, seria K 25019. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile către partea civilă P.A., la 2.800 RON rentă globală pentru minorii M.O.

și S.Ș. calculată pe perioada 30 septembrie 2005 - 2 mai 2006 și în continuare la o rentă lunară de câte 200 RON pentru fiecare minor până la împlinirea vârstei de 25 ani a acestora, la plata sumei de 50.000 RON daune morale către aceeași parte civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în după amiaza zilei de 30 septembrie 2005, în jurul orei 17,00, inculpatul s-a deplasat într-o livadă de pomi, având asupra sa o armă cu alice pentru care poseda permis, cu intenția să împuște un uliu, terenul fiind delimitat de o suprafață ce aparținea victimei P.Ș. de pârâul Câlnic. La un moment dat, inculpatul a observat victima la numai 15 m distanță, care se întorcea acasă, având asupra sa un topor și un sac cu lucerna.

Relațiile dintre părți fiind degradate urmare a unor neînțelegeri, victima, potrivit spuselor inculpatului i-a adresat injurii și l-a amenințat cu toporul, circumstanțe în care inculpatul a împușcat mortal victima. Potrivit raportului medico-legal, moartea victimei P.Ș. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința rupturilor organelor interne, urmare a unei plăgi produse prin împușcare cu o armă cu alice. În vederea stabilirii armei cu care s-a tras precum și a distanței existente între victimă și inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii, în cauză s-a efectuat o expertiză balistică care a concluzionat că distanța de la care s-a tras cu arma a fost de circa 3,5 - 4,5 m, poziția trăgătorului fiind probabil cu arma la brâu.

în cursul cercetării judecătorești a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară pentru a stabili topografia locului unde a fost găsită victima, raport care a concluzionat că între proprietatea inculpatului și acest loc sunt amplasate mai multe parcele de teren aflate în posesia altor consăteni, precum și varianta potrivit căreia inculpatul avea în posesie și parcela de teren aflată în albia majoră a pârâului Câlnic, locul unde a fost găsită victima, situație desprinsă din declarațiile martorilor l.L. și G.I. Interpretând materialul probator administrat în cauză, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor G.C., C.N., B. V. și C.M., conținutul expertizelor tehnice, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat în forma prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. e) C. pen., în afara oricărei stări de provocare.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., infracțiune pentru care a solicitat achitarea întrucât a fost depășită legitima apărare. Într-o altă teză s-a apreciat că infracțiunea a fost comisă în condițiile scuzei provocării, justificată de atitudinea agresivă a victimei care a amenințat inculpatul cu toporul, împrejurare în care acesta din urmă a tras cu arma avută asupra sa. Prin decizia penală nr. 240 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 195 din 2 mai 2006 a Tribunalului Gorj și s-a desființat sentința, în sensul că în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen., cu art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., text în baza căruia a condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 71 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus arestul preventiv executat de la 1 octombrie 2005 la zi. A fost obligat inculpatul la plata unei prestații periodice lunare în sumă de câte 200 RON pentru minorii P.M.O. și P.S.Ș., începând cu 2 mai 2006 până la majoratul acestora sau la intervenirea unei cauze de modificare ori stingere a obligației.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că potrivit conținutului expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză cu privire la zona litigiului, fapta nu s-a săvârșit în public în sensul prevăzut de art. 152 C. pen. Cu privire la încadrarea juridică a faptei a reținut că infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen., este o formă agravantă care există atunci când inculpatul a ales ca modalitate de săvârșire a omorului, un mijloc a cărui folosire este de natură să pună în pericol viața mai multor persoane. Sub aspectul laturi subiective, inculpatul acționează cu intenția directă față de persoana vizată ca victimă și cu intenție indirectă în raport de persoanele a căror vieți pot fi puse în pericol de focul de armă tras.

Față de cele menționate, s-a reținut că împrejurarea agravantă descrisă nu își găsește suport în speță, câtă vreme s-a demonstrat, fără dubiu, că în afara inculpatului și a victimei în zona unde s-a consumat infracțiunea nu se mai aflau alte persoane ale căror vieți ar fi putut fi puse în pericol de focul de armă tras. S-a reținut că activitatea materială infracțională desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., iar în ce privește circumstanța atenuantă a scuzei provocării sau depășirea legitimei apărări, nu-și găsesc suport probator datorită distanței existente între părți la momentul săvârșirii faptei și a stării de conflict existente între inculpat și victimă.

La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, cu o bună conduită anterioară și lipsa antecedentelor penale, dar și consecințele faptei, decesul victimei, un tânăr cu copii minori în întreținere, toate acestea pe fondul unor relații degradate între părți, demonstrate de litigiile dintre acestea. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de apel Craiova, partea civilă P.A. și inculpatul M.I . Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului a reținerii preventive de 24 ore cu începere de la 30 septembrie 2005, măsură luată de procuror prin ordonanța de la fila 17, precum și cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o consideră neîndestulătoare față de gravitatea deosebită a faptei comise și a consecințelor acesteia.

Parchetul a invocat în susținerea recursului, prevederile art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. În recursul formulat, partea civilă P.A. a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră nejustificat de mică față de gravitatea faptei și de consecințele acesteia, solicitând majorarea pedepsei. Recurentul inculpat M.I. a criticat atât hotărârea instanței de fond cât și hotărârea instanței de apel prin aceea că în mod nejustificat s- au înlăturat circumstanțele legitimei apărări sau ale scuzei provocării. S-a susținut că față de circumstanțele reale în care s-a comis fapta s- a făcut dovada că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare, caz prevăzut de art. 44 alin. (2) C. pen.

și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sau cel puțin într-o stare de puternică tulburare, ceea ce a condus la reacția necontrolată de declanșare a focului de armă. A mai criticat hotărârile pronunțate în cauză cu privire la greșita soluționare a laturei civile în sensul că despăgubirile civile în sumă de 10.000 RON acordate părții civile au fost supraevaluate nefiind în întregime dovedite și în mod greșit a fost obligat inculpatul la prestația periodică de câte 200 RON pentru fiecare copil al victimei după împlinirea vârstei de 18 ani.

Examinând decizia în raport de criticile formulate, Curtea constată următoarele: I. În ce privește recursul inculpatului, față de probele administrate în cauză, se constată că instanța de apel a stabilit corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică dată faptei, aceea de omor prevăzută de art. 174 C. pen . Examinând împrejurările concrete în care a avut loc săvârșirea infracțiunii, nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele legale prevăzute de art. 73 lit. a) sau art. 73 lit. b) C. pen., întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, iar pe de altă parte, din probele științifice existente la dosar rezultă că victima a fost împușcată de la o distanță de 3,5 - 4,5 m. Distanța existentă între părți în momentul comiterii infracțiunii, exclude posibilitatea unui atac material direct și injust față de inculpat, astfel încât să poată fi justificată depășirea legitimei apărări, iar atitudinea insultătoare și amenințătoare din partea victimei, pretinsă de inculpat nu a fost dovedită și nu justifică circumstanța atenuantă a scuzei provocării.

Recursul inculpatului este nefondat și în ce privește latura civilă a cauzei întrucât instanța de apel a apreciat în mod corect atât cuantumul despăgubirilor civile cât și prestația periodică pentru cei doi minori. II. Î n ce privește recursurile declarate de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă P.A., Curtea constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: Inculpatul M.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că în după amiaza zilei de 30 septembrie 2005, în urma unor injurii și amenințări adresate de victima P.Ș. a împușcat-o mortal pe aceasta, cu arma de vânătoare pe care o avea asupra sa.

Reținând că inculpatul a comis infracțiunea în afara oricărei stări de provocare a condamnat pe acesta la 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Dând o altă interpretare probelor de la dosar, instanța de apel a apreciat că infracțiunea comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., împrejurarea agravantă prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen., nefiind dovedită în cauză, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. și a condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale și buna conduită anterioară, fără să se rețină pericolul social deosebit al infracțiunii și consecințele acesteia, faptul că a folosit în mod nejustificat arma împotriva victimei care avea în întreținere doi copii minori, dar și atitudinea inculpatului care a încercat să scape de răspundere penală susținând că a fost atacat de victimă. Având în vedere prevederile art. 72 C. pen., raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta, la consecințele deosebite ale acesteia, precum și la limitele pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de numai 10 ani închisoare nu este de natură să conducă la reeducarea acestuia, motiv pentru care recursurile declarate de parchet și partea civilă P.A.

cu privire la individualizarea pedepsei principale vor fi admise, iar pedeapsa inculpatului va fi majorată. Recursul parchetului este fondat și cu privire la deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a reținerii preventive de 24 ore, măsură luată de procuror prin ordonanța de la dosar. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. , înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă P.A., va casa în parte decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale pe care o va majora și va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2005 la zi, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.

În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului M.I. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Va mai fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul de avocat, către partea civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă P.A., împotriva deciziei penale nr. 240 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează în parte decizia numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și rejudecând: Majorează de la 10 ani la 14 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2005 la 22 noiembrie 2006. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la 500 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 22 noiembrie 2006.