ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6832/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6832/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Examinând lucrările dosarului constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 195 din 2 mai
2006 pronunțată de Tribunalul
Gorj
a fost condamnat inculpatul M.I.,
la pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii
de omor
calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88
C. pen., s-a menținut starea
de
arest a inculpatului deducându-se reținerea și arestul preventiv de la 1
octombrie 2005 la zi.
în cauză s-a făcut aplicarea art. 71, 64 C.
pen.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a
confiscat de la inculpat o armă de
vânătoare calibrul 12
Cugir, seria K 25019.
A fost obligat inculpatul la plata sumei
de 10.000 RON despăgubiri civile către partea civilă P.A., la 2.800 RON rentă
globală pentru minorii M.O. și S.Ș. calculată pe perioada 30 septembrie
2005 - 2 mai 2006 și în continuare la o rentă lunară de câte 200 RON
pentru fiecare minor până la împlinirea vârstei
de 25 ani a acestora, la plata
sumei
de 50.000 RON daune morale către aceeași parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond
a reținut că, în după amiaza
zilei
de 30 septembrie 2005, în jurul orei 17,00, inculpatul s-a deplasat într-o
livadă de pomi, având asupra sa o armă cu alice pentru care poseda
permis, cu intenția să împuște un uliu, terenul
fiind delimitat de o suprafață
ce aparținea victimei P.Ș. de pârâul
Câlnic.
La un moment dat, inculpatul a observat victima la numai 15 m
distanță, care se întorcea acasă, având asupra sa
un topor și un sac cu
lucerna.
Relațiile dintre părți fiind degradate urmare a unor neînțelegeri,
victima, potrivit spuselor inculpatului i-a
adresat injurii și l-a amenințat cu
toporul,
circumstanțe în care inculpatul a împușcat mortal victima.
Potrivit raportului medico-legal, moartea victimei P.Ș. a fost violentă
și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința
rupturilor organelor interne, urmare a unei plăgi
produse prin împușcare cu
o armă cu alice.
În vederea stabilirii armei cu care s-a tras precum și a distanței
existente între victimă și inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii, în
cauză s-a efectuat o expertiză balistică care a
concluzionat că distanța de
la care
s-a tras cu arma a fost de circa 3,5 - 4,5 m, poziția trăgătorului fiind
probabil
cu arma la brâu.
în cursul cercetării
judecătorești a fost efectuată o expertiză tehnică
judiciară pentru a stabili topografia locului unde
a fost găsită victima, raport
care a
concluzionat că între proprietatea inculpatului și acest loc sunt
amplasate mai multe parcele de teren aflate în
posesia altor consăteni, precum și varianta potrivit căreia inculpatul avea în
posesie și parcela de
teren aflată în albia majoră a pârâului Câlnic,
locul unde a fost găsită victima, situație desprinsă din declarațiile
martorilor l.L. și G.I.
Interpretând materialul probator
administrat în cauză, declarațiile
inculpatului, declarațiile martorilor G.C., C.N., B.
V. și C.M., conținutul expertizelor
tehnice, instanța de fond a
reținut
că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat în forma prevăzută de art.
174 – art. 175 lit. e) C. pen., în afara oricărei stări de provocare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul,
criticând-o ca nelegală și netemeinică,
impunându-se schimbarea încadrării
juridice în infracțiunea de omor prevăzută
de art. 174 C. pen., infracțiune
pentru
care a solicitat achitarea întrucât a fost depășită legitima apărare.
Într-o altă teză s-a apreciat că
infracțiunea a fost comisă în condițiile
scuzei
provocării, justificată de atitudinea agresivă a victimei care a
amenințat inculpatul cu toporul, împrejurare în
care acesta din urmă a tras
cu arma avută asupra sa.
Prin decizia penală nr. 240 din 5
septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a admis apelul
declarat de inculpatul M.I.
împotriva
sentinței penale nr. 195 din 2 mai 2006 a Tribunalului Gorj și s-a desființat
sentința, în sensul că în baza art. 334 C. proc. pen., a
schimbat încadrarea juridică a faptei din
infracțiunea prevăzută de art. 174, 175
lit. e) C.
pen., cu art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174
C. pen., text în baza căruia a condamnat
inculpatul la 10 ani închisoare
și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) și b) C.
pen. și art. 71 C. pen., s-a
menținut
starea de arest și s-a dedus arestul preventiv executat de la 1
octombrie 2005 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata unei prestații periodice lunare în
sumă de câte 200 RON pentru minorii P.M.O.
și P.S.Ș., începând
cu 2 mai 2006 până la majoratul acestora sau la intervenirea unei cauze
de
modificare ori stingere a obligației.
S-au menținut celelalte dispoziții ale
sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că
potrivit conținutului expertizei tehnice judiciare
efectuate în cauză cu privire
la
zona litigiului, fapta nu s-a săvârșit în public în sensul prevăzut de art.
152
C. pen.
Cu privire la încadrarea juridică a
faptei a reținut că infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit.
e) C. pen., este o formă agravantă
care există atunci când
inculpatul a ales ca modalitate de săvârșire a
omorului, un mijloc a cărui folosire este de natură să pună în pericol
viața
mai multor persoane.
Sub aspectul laturi subiective, inculpatul acționează cu intenția
directă față de persoana vizată ca victimă și cu
intenție indirectă în raport
de
persoanele a căror vieți pot fi puse în pericol de focul de armă tras.
Față de cele menționate, s-a reținut că împrejurarea agravantă
descrisă nu își găsește suport în speță, câtă
vreme s-a demonstrat, fără dubiu, că în afara inculpatului și a victimei în
zona unde s-a consumat
infracțiunea
nu se mai aflau alte persoane ale căror vieți ar fi putut fi puse
în
pericol de focul de armă tras.
S-a reținut că activitatea materială infracțională desfășurată de
inculpat întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de omor prevăzută de
art.
174 C. pen., iar în ce privește circumstanța atenuantă a scuzei
provocării sau depășirea legitimei apărări, nu-și
găsesc suport probator
datorită
distanței existente între părți la momentul săvârșirii faptei și a stării
de
conflict existente între inculpat și victimă.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere circumstanțele personale
ale inculpatului, cu o bună conduită anterioară și lipsa
antecedentelor penale, dar și consecințele faptei,
decesul victimei, un tânăr
cu copii
minori în întreținere, toate acestea pe fondul unor relații degradate
între
părți, demonstrate de litigiile dintre acestea.
Împotriva deciziei instanței de apel au
formulat apel Parchetul de pe
lângă
Curtea de apel Craiova, partea civilă P.A. și inculpatul M.I
.
Parchetul a criticat hotărârea instanței
de apel cu privire la omisiunea
deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului a reținerii preventive de
24 ore
cu începere de la 30
septembrie 2005, măsură luată de procuror prin
ordonanța
de la fila 17, precum și cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care
o consideră neîndestulătoare față de gravitatea deosebită a faptei comise și a
consecințelor acesteia.
Parchetul a invocat în susținerea
recursului, prevederile art. 385
9
pct. 14 și 18
C. proc. pen.
În recursul formulat, partea civilă P.A. a
criticat hotărârea
instanței de apel cu privire la
pedeapsa aplicată pe care o consideră
nejustificat
de mică față de gravitatea faptei și de consecințele acesteia,
solicitând
majorarea pedepsei.
Recurentul inculpat M.I. a criticat atât hotărârea instanței de
fond cât și hotărârea instanței de apel prin aceea
că în mod nejustificat s-
au înlăturat
circumstanțele legitimei apărări sau ale scuzei provocării.
S-a susținut că față de circumstanțele
reale în care s-a comis fapta s-
a făcut dovada că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare,
caz
prevăzut de art. 44 alin.
(2) C. pen. și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sau cel puțin
într-o stare de puternică tulburare, ceea ce a condus
la reacția necontrolată de declanșare a focului
de armă.
A mai criticat hotărârile pronunțate în
cauză cu privire la greșita
soluționare a laturei civile
în sensul că despăgubirile civile în sumă de
10.000
RON acordate părții civile au fost supraevaluate nefiind în întregime
dovedite și în mod greșit a fost obligat
inculpatul la prestația periodică de
câte
200 RON pentru fiecare copil al victimei după împlinirea vârstei de 18
ani.
Examinând decizia în raport de criticile
formulate, Curtea constată
următoarele:
I.
În ce privește recursul inculpatului, față de probele administrate în
cauză, se constată că instanța de apel a
stabilit corect atât situația de fapt
cât și încadrarea juridică dată faptei, aceea de omor prevăzută de art. 174
C. pen
.
Examinând împrejurările concrete în care
a avut loc săvârșirea
infracțiunii,
nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele legale
prevăzute de art. 73 lit. a) sau art. 73 lit.
b) C. pen., întrucât pe de o parte
nu s-a făcut dovada că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, iar pe
de altă
parte, din probele
științifice existente la dosar rezultă că victima a fost împușcată de la o
distanță de 3,5 - 4,5 m. Distanța existentă între părți în
momentul comiterii infracțiunii, exclude posibilitatea unui atac
material
direct și injust față de inculpat,
astfel încât să poată fi justificată depășirea
legitimei apărări, iar atitudinea insultătoare și amenințătoare din
partea
victimei, pretinsă de
inculpat nu a fost dovedită și nu justifică circumstanța
atenuantă a
scuzei provocării.
Recursul inculpatului este nefondat și în
ce privește latura civilă a
cauzei
întrucât instanța de apel a apreciat în mod corect atât cuantumul
despăgubirilor civile cât și prestația
periodică pentru cei doi minori.
II. Î
n ce privește
recursurile declarate de parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova și partea civilă P.A., Curtea constată că
acestea
sunt fondate pentru următoarele considerente:
Inculpatul M.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174,
175 lit. e) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că în
după amiaza zilei de 30
septembrie
2005, în urma unor injurii și amenințări adresate de victima
P.Ș. a împușcat-o mortal pe aceasta, cu arma de
vânătoare pe
care o avea asupra sa.
Reținând că inculpatul a comis
infracțiunea în afara oricărei stări de
provocare a condamnat pe acesta la 19 ani închisoare și 5 ani
interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
Dând o altă interpretare probelor de la dosar, instanța de apel a
apreciat că infracțiunea comisă de inculpat întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., împrejurarea agravantă
prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen., nefiind
dovedită în cauză, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică în
infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. și a
condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
La stabilirea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere
circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor
penale și buna conduită anterioară, fără să se rețină
pericolul social deosebit al infracțiunii și consecințele acesteia,
faptul că a
folosit în mod
nejustificat arma împotriva victimei care avea în întreținere
doi copii minori, dar și atitudinea inculpatului
care a încercat să scape de
răspundere
penală susținând că a fost atacat de victimă.
Având în vedere prevederile art. 72 C. pen., raportat la împrejurările
concrete în care s-a comis fapta, la consecințele deosebite
ale acesteia, precum și la limitele pedepsei,
Curtea apreciază că pedeapsa
aplicată inculpatului de numai 10 ani
închisoare nu este de natură să
conducă la
reeducarea acestuia, motiv pentru care recursurile declarate de
parchet și partea civilă P.A. cu privire la
individualizarea pedepsei
principale
vor fi admise, iar pedeapsa inculpatului va fi majorată.
Recursul parchetului este fondat și cu privire la deducerea din
pedeapsa aplicată inculpatului a reținerii preventive de 24 ore, măsură luată
de procuror prin ordonanța de la dosar.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.
385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
, înalta Curte va admite recursurile declarate de
Parchetul
de pe lângă Curtea
de Apel Craiova și partea civilă P.A., va casa în
parte
decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale pe
care o va majora și va computa din pedeapsa aplicată
inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 30
septembrie 2005
la zi, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.
În temeiul art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., va respinge, ca
nefondat, recursul
inculpatului M.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., inculpatul va fi obligat
la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Va mai fi obligat inculpatul la plata
cheltuielilor judiciare reprezentând
onorariul de avocat,
către partea civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel
Craiova
și partea civilă P.A., împotriva deciziei penale nr. 240 din 5
septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova,
secția penală.
Casează în parte decizia numai cu privire la individualizarea pedepsei
principale și rejudecând:
Majorează de la 10 ani la 14 ani
închisoare pedeapsa aplicată pentru
infracțiunea prevăzută
de art. 174 C. pen.
Compută din pedeapsa aplicată durata
reținerii și arestării preventive
de la 30 septembrie 2005
la 22 noiembrie 2006.
Menține restul dispozițiilor deciziei
atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva
aceleiași decizii.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, precum și la 500 lei către partea civilă cu titlu de
cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22
noiembrie 2006.