ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 280/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169/ F din

8 septembrie 2003, Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și

art. 284

1

C. proc. pen.:

A încetat procesul penal pornit

împotriva inculpatului L.I., la plângerea penală prealabilă a părții vătămate L.D.,

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C.

pen., prin retragerea plângerii prealabile, ca urmare a lipsei nejustificate a

părții vătămate, la două termene consecutive, în fața primei instanțe.

În temeiul dispozițiilor art. 174 C.

pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 53 pct. 2 lit. a) și art. 64 C. pen., a condamnat pe inculpatul

L.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la

pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii de port ilegal al cuțitului într-un loc public și în împrejurări

în care s-a primejduit viața unei persoane, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A constatat că faptele au fost

comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit.

a) C. pen., iar în temeiul dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20

ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului cu o

perioadă de 30 de zile, începând cu data de 8 septembrie 2003 și până la 7

octombrie 2003.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu

data de 15 decembrie 2002, la zi.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Conform dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul L.I. a cuțitului,

corp-delict, care a servit la săvârșirea infracțiunilor.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpatului L.I.

la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.L., astfel: 15.000.000 lei

cu titlu de daune materiale și 35.000.000 lei cu titlu de daune morale.

A dispus obligarea inculpatului L.I.

la plata unei rente globale în favoarea minorului P.A.M., pe perioada decembrie

2002 – septembrie 2003 inclusiv, în sumă de 15.000.000 lei și a unei rente

lunare în cuantum de 1.500.000 lei, începând cu luna octombrie 2003 și până la

majoratul minorului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond, a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 14 decembrie 2002,

după ce anterior mai consumase băuturi alcoolice, în timp ce se deplasau

cântând prin mijlocul localității, urmat de fratele său L.A.E. și soția sa,

pentru a-și mai lua de băut, inculpatul L.I. s-a întâlnit cu victima P.M. și cu

partea vătămată L.D., paznici de noapte, iar la solicitarea primului de a

înceta să tulbure liniștea publică, inculpatul a lovit cu pumnul pe partea

vătămată, după care a lovit cu pumnii pe victima P.M. și întrucât aceasta a

ripostat, inculpatul a lovit-o cu cuțitul, iar după ce victima a căzut a

lovit-o cu picioarele în zona capului și a toracelui.

S-a mai reținut de asemenea că,

între timp, la fața locului a sosit și inculpatul L.A.E., care fără să fi

sesizat lovitura de cuțit aplicată victimei de fratele său, a continuat să

lovească victima în față, torace și abdomen cu picioarele.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului L.I. au fost stabilite pa baza materialului probator administrat

în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa

fotografică întocmită cu acel prilej, procesul-verbal de depistare a

inculpaților, raportul de autopsie medico-legală întocmit în cauză,

procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesul-verbal de conducere în

teren și planșa fotografică întocmită cu acea ocazie, plângerea penală

prealabilă a părții vătămate L.D. și declarațiile acesteia, declarațiile părții

civile P.L., certificatul de naștere al minorului P.A.M., declarațiile

martorilor L.C., C.T.M., L.S., L.M., referatul de evaluare privind pe

inculpatul L.I., întocmit de Serviciul de reintegrare socială și supraveghere

de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, procesul-verbal de reconstituire și

planșa fotografică întocmită cu acel prilej, toate coroborate cu depozițiile

martorilor audiați în faza cercetărilor judecătorești, dar și cu declarațiile

de recunoaștere date de inculpați.

Apelul declarat de inculpatul L.I.

împotriva sentinței penale nr. 169/2003 a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Cluj, care prin decizia penală nr. 256 din 30 octombrie 2003 a reținut că

instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, situația de

fapt și vinovăția inculpatului și, pe cale de consecință a individualizat corespunzător

pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul L.I., solicitând în temeiul art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., redozarea pedepsei aplicate, considerând pedeapsa de 20 de ani mult

prea mare, față de împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta comisă, care

s-a petrecut pe fondul unui consum exagerat de alcool.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârile pronunțate, în

raport de probele dosarului, Înalta Curte constată că la aplicarea pedepsei,

instanța de fond a luat în considerare și a apreciat, în mod judicios,

criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C.

pen., prin prisma modului și a mijloacelor de săvârșire a faptei, de

împrejurările în care a fost comisă, de gradul de pericol social, de persoana

și conduita inculpatului, precum și de pedeapsa prevăzută de textul de lege

incriminator.

Împrejurarea că inculpatul a

recunoscut și a regretat săvârșirea faptei nu este suficientă, pentru a reține

în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen.

Totodată, este de menționat faptul

că inculpatul este recidivist, fiind cunoscut ca o fire violentă, cu înclinații

pentru scandal pe fondul consumului de alcool și ținând seama de modul de

săvârșire a faptei, respectiv atrocitatea cu care a acționat inculpatul în

vederea suprimării vieții victimei, se justifică pe deplin pedeapsa aplicată.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce detenția preventivă de

la 15 decembrie 2002, la 16 ianuarie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.I., împotriva deciziei penale nr. 256 din 30 octombrie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 decembrie 2002, la 16

ianuarie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2004.