ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28/F din 20 februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Bistrița-Năsăud în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

rap.la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a hotărât încetarea procesului penal,

pornit împotriva inculpatului O.D., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă comisă în dauna părții vătămate L.R.,

ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile.

A fost condamnat inculpatul O.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20

C. pen., rap.la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art.

74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) și art. 64 lit.

a) și h) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev, de art. 64 lit. a) și b) C. pen.( parte vătămată H.S.);

portul, fără drept, al cuțitului, prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1

din Legea nr. 61/1991 (în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în

baza Legii nr. 153/2010), cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e)

C. pen. ( 2 fapte), la două pedepse de câte o lună închisoare; ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C.

pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. ( 2 fapte),

la două pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării

condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1595 din 30 decembrie 2010

pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 7098/190/2010.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă în elementele ei

componente și le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire prev. de

art. 180 alin. (2) C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare

corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză

sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit.

a) C. pen., cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 1595/2010 a Judecătoriei Bistrița.

În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit

cele 5 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și

respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1595/2010

în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 112 lit. a) C. pen. rap. la disp. art 113

C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament

medical.

Conform disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Potrivit disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea specială de la inculpat a cuțitului corp - delict, folosit de

acesta la săvârșirea infracțiunilor.

În baza disp. art. 14 C. proc. pen. rap.la art. 1357 C. civ.

S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.004

lei, cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile S.J.U. Bistrița

Năsăud, pentru internarea părții vătămate H.S.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate H.S. și

L.R. au fost reparate integral.

A fost obligată partea vătămată L.R. la plata sumei de 30

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 900 lei în

cursul urmăririi penale și 200 lei în faza cercetărilor judecătorești.

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 21/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului O.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)

și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; port ilegal de cuțit, prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (2 fapte); lovire prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice,

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (2 fapte).

în fapt, în sarcina irculpatului s-a reținut că, la data de 5

noiembrie 2011, mtâlnindu-se cu numiții H.S. și G.I., le-a cerut bani, deși nu

îi cunoștea, iar la refuzul acestora a încercat să îl lovească cu un cuțit, pe

bărbat, însă a intervenit însoțitoarea acestuia care s-a interpus între cei doi

astfel că a lovit-o pe aceasta în zona articulației sterno-claviculare,

cauzându-i 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Pe de altă parte, s-a reținut că, în seara zilei de 29

decembrie 2010, în timp ce se deplasa pe B-dul Republicii partea vătămată L.R.

și U.M. au fost acostați de inculpat, care le-a cerut o țigară, iar la refuzul

părții vătămate, inculpatul a amenințat-o pe aceasta, după care a lovit-o cu un

cuțit la încheietura mâinii stângi, cauzându-i leziuni vindecabile în 8-9 zile

de îngrijiri medicale.

Astfel, inculpatul O.D., este locuitor al municipiului

Bistrița și prezintă afecțiuni de ordin psihiatric, fiind diagnosticat cu

tulburare psihotică acută polimorfă cu simptome de schizofrenie și tulburare

mixtă de personalitate.

La data de 29 decembrie 2010, în jurul orelor 20 :00,

partea vătămată L.R. și prietena sa, martora U.M.R., se deplasau în mun.

Bistrița. La un moment dat, cei doi au fost acostați de inculpatul O.D., pe

care nu-l cunoșteau, și care le-a cerut o țigară. întrucât partea vătămată nu

avea țigări l-a refuzat pe inculpat fapt care l-a iritat pe acesta, motiv

pentru care a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată, după care a scos un

cuțit ce îl avea asupra sa cu care a dat înspre partea vătămată, lovind-o la

încheietura mâinii stângi.

Partea vătămată s-a deplasat la S.J.U. Bistrița, unde i s-au

acordat îngrijiri medicale dar a refuzat internarea.

Din raportul deconstatare medico - legală din 11 februarie

2011 întocmit în cauză de S.J.M.L. Bistrița Năsăud, rezultă că partea vătămată

prezintă o leziune corporală traumatică ce s-a putut produce la data de 29

decembrie 2010 prin lovire cu corp tăietor - înțepător, leziunea necesitând un

nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În dimineața zilei de 5 ianuarie 2011 inculpatul O.D. se

deplasa în mun. Bistrița, ocazie cu care a observat cuplul format din partea

vătămată H.S. și G.I. Cu toate că nu îi cunoștea pe cei doi, inculpatul i-a

abordat și le-a cerut bani acestora. La refuzul celor în cauză inculpatul s-a

enervat, a scos un cuțit din pantaloni și a intenționat să-1 lovească cu acesta

pe bărbat. Sesizând intenția inculpatului partea vătămată H.S. s-a interpus

între concubinul său și agresor astfel încât, acesta din urmă a lovit-o cu

cuțitul în zona articulației sterno - claviculare, după care a fugit de la fața

locului.

În urma agresiunii, partea vătămată a fost transportată

la S.J.U. Bistrița unde a fost internată în cadrul Secției chirurgie, în

perioada 5-11 ianuarie 2011.

Prin raportul de constatare medico - legală din 5 ianuarie

2011 întocmit în cauză de S.J.M.L. Bistrița Năsăud, s-a conchis că victima

prezintă o leziune corporală traumatică ce s-a putut produce la data de 05

ianuarie 2011, prin lovire cu corp tăietor -înțepător, leziune ce nu întrunește

caracteristicile medico - legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții

și care necesită un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Faptele comise de inculpat la data de 29 decembrie

2010, de a lovi în loc public, cu cuțitul pe partea vătămată L.R., în zona

brațului stâng, cauzându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri

medicale, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de

lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., port ilegal al cuțitului prev. de

art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 ( în prezent art. 2

pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2000) și ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin.

(1) C. pen.

Pe de altă parte, faptele aceluiași inculpat care, la data de

5 ianuarie 2011, în loc public, a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată H.S. în

partea superioară stângă a pieptului, provocându-i o plagă înjunghiată

nepenetrantă care a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.

de art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen. și infracțiunile de port ilegal al cuțitului și ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, cu încadrările

juridice anterior menționate.

La dezbaterea cauzei pe fond s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei încadrate ca tentativă la infracțiunea de omor

calificat în infracțiunea de vătămare corporală (iar prin concluziile scrise în

lovire), ținând seama de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare

vindecării, de modul de derulare al evenimentelor dar și de faptul că

inculpatul nu a avut intenția de a ucide pe partea vătămată.

S-a apreciat că solicitarea formulată în apărarea

inculpatului este neîntemeiată astfel încât nu a putut fi primită de instanță.

În materia infracțiunilor contra vieții rămase în stadiul de

tentativă, în evidențierea laturii subiective a faptei au fost avute în vedere

(în practica instanțelor naționale statuându-se în consecință în acest sens)

elementele concrete de natură a contura intenția agresorului.In sensul celor

relevate anterior, s-au apreciat ca esențiale în decelarea intenției

făptuitorului, aspectele referitoare la obiectul vulnerant folosit, zona

anatomică vizată de acțiunea agresivă dar și intensitatea loviturilor aplicate.

În speță, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată folosind

un obiect apt să producă moartea (cuțitul) iar lovitura sa a vizat o zonă

anatomică ( partea superioară a toracelui) ce adăpostește un organ vital

(inima).

Chiar dacă leziunea provocată în această modalitate (plagă

înjunghiată nepenetrantă) nu pare a fi de intensitate deosebită, necesitând

doar 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, este de observat faptul

că aceasta s-a datorat împrejurării că victima s-a aflat în mișcare în momentul

lovirii sale, aceasta interpunându-se între agresor și concubinul său, cel care

era vizat de lovitura de cuțit.

În raport de toatei aceste elemente, tribunalul a

apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă în sensul că acesta a

prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat

posibilitatea producerii lui.

Ca atare, instanța a reținut încadrarea juridică dată faptei

prin rechizitoriu, apreciind că aceasta este corectă.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în

cursul urmăririi penale, dând mai multe declarații în acest sens și participând

la reconstituirea organizată în cauză, ocazie cu care a relatat, din nou,

modalitatea în care a comis faptele.

Prezent în instanță la termenul din 6 februarie 2013,

inculpatul și-a nuanțat poziția, recunoscând faptul că o lovise cu cuțitul pe

partea vătămată H.S., fără intenția de a o ucide, ocazie cu care a negat însă

faptele comise la data de 29 decembrie 2010, menționând că, la data respectivă

nu s-a întâlnit cu partea vătămată L.R. și, în consecință, nu a agresat-o pe

aceasta.

Aceste susțineri sunt în flagrantă contradicție cu

declarațiile inițiale ale inculpatului dar și cu întreaga probațiune

administrată în cauză pentru dovedirea acestei fapte (procesul - verbal de

conducere în teren-fila 46), declarațiile martorilor Ț.D.C., S.D.C. și U.M.R.

(filele 62-64, 77-78); declarațiile părții vătămate L.R. (filele 68-72); raport

de constatare medico - legală privind pe partea vătămată (fila 76); proces -

verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșa fotografică (filele 79 -

84); referatul de evaluare (fiolele 57-59 dos. instanță).

În consecință, sub acest aspect, declarația dată în instanță

de inculpat a fost înlăturată întrucât nu corespunde realității.

Cu toate acestea, încă de la debutul cercetărilor

judecătorești, partea vătămată L.R. și-a manifestat intenția de a se împăca cu

inculpatul, ca urmare a demersurilor efectuate în acest sens de tatăl celui din

urmă (încheierea de ședința din data de 28 septembrie 2011 - fila 33).

Ulterior, la termenul din 23 noiembrie 2011 partea

vătămată, a relevat instanței că a discutat cu inculpatul și că urmează să se

împace cu acesta în condițiile în care va fi despăgubit cu suma de 230 lei (fila

48).

La același termen de judecată partea vătămată H.S.,s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, cu titlu de daune

morale.

Pentru termenul din data de 28 martie 2012 s-a depus la dosarul

cauzei declarația notarială, autentificată cu încheierea din 28 noiembrie 2011,

a părții vătămate L.R. prin care acesta a relevat faptul că a primit de la

inculpatul O.D. suma de 230 lei reprezentând despăgubiri pentru vătămarea

suferită, că nu emite alte pretenții civile și că a dat declarația pentru a

servi la încetarea procesului penal (fila 60).

Cu toate că în cuprinsul declarației autentificate se

face mențiunea „declar că sunt mulțumit cu suma de 230 lei și mă împac cu O.D.

pentru această sumă", depoziția în cauză nu are semnificația unei împăcări

în sensul disp. art. 10 lit. h) C. proc. pen."

Împăcarea părților, reglementată de dispozițiile textului

legal indicat ca fiind un caz de împiedicare a punerii în mișcare sau a

exercitării acțiunii penale, presupune existența unui acord al părților, prin

care acestea convin asupra laturii penale în scopul sistării oricărui alt

demers de natură penală.

S-a constatat că în cauză, nu doar că nu a intervenit o

împăcare a părților - chiar dacă partea vătămată și-a manifestat

disponibilitatea în acest sens purtând discuții cu tatăl inculpatului -

împrejurare relevată de inculpat prin atitudinea sa, dar acesta nici nu a

recunoscut săvârșirea faptei.

Cu toate acestea, declarația părții vătămate nu poate fi

golită de conținut și nici minimalizată ca fiind doar o înțelegere în latura

civilă a cauzei, cunoscut fiind că, orice demers de natură civilă vizează în

mod direct latura penală a cauzei.

De altfel, chiar dacă exprimarea utilizată în cuprinsul

declarației notariale nu este cea mai fericită, intenția părții vătămate

declarante este lipsită de echivoc, în finalul depoziției făcându-se mențiunea și

dau prezenta declarație spre a servi la încetarea procesului penal și în fața

autorităților de urmărire și anchetă penală".

Ca atare, instanța, a apreciat că în această modalitate,

partea vătămată a înțeles să pună capăt procesului penal pornit împotriva

inculpatului pentru fapta comisă în dauna sa și, întrucât împăcarea efectivă nu

s-a realizat, declarația notarială a celui în cauză a fost interpretată ca o

retragere a plângerii penale prealabile.

În baza dispozițiilor art.1 pct. 2. lit. b) .C.

proc.pen. rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus .încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., comisă în dauna părții vătămate

L.R.

Pe de altă parte însă, în favoarea inculpatului s-a reținut

circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., dată fiind

starea de sănătate a inculpatului.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din 25 martie 2011 întocmit de S.J.M.L. Bistrița Năsăud .rezultă că

inculpatul prezintă diagnosticul : „ tulburare psihotică acută polimorfă cu

simptome de schizofrenie, tulburare mixtă de personalitate, având

discernământul diminuat asupra conținutului și consecințelor faptelor sale la

data comiterii faptei" (filele 129 dos. urm. pen.).

În favoarea inculpatului nu au fost reținute și alte

circumstanțe atenuante deoarece acesta este cunoscut cu antecedente penale,

raportat la pedeapsa de 500 lei amendă penală aplicată acestuia prin sentința

penală nr. 758/2007 a Judecătoriei Bistrița, pentru infracțiunea de lovire;

despăgubirea părților civile s-a realizat prin eforturile tatălui inculpatului,

acesta din urmă neavând nicio contribuție la efortul financiar, iar conduita

ulterioară a inculpatului nu poate fi calificată ca fiind una corespunzătoare

în condițiile în care a negat, contrar evidentei, una dintre infracțiuni.

În consecință, în baza textelor legale indicate, dar

făcând și aplic. art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de

individualizare a pedepselor, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b), d) și e) C.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, la două pedepse de câte o lună

închisoare pentru cele două fapte de port, fără drept, al cuțitului și la două

pedepse de câte 6 luni închisoare pentru cele două infracțiuni de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise în

condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu

cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1595/2010

la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, suspendată condiționat.

În

concret, prin hotărârea amintită pronunțată în Dosarul nr. 7098/190/2010 al Judecătoriei

Bistrița s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare

pentru săvârșirea irifracțiunii de lovire, la data de 6/7 mai 2009 și la

pedeapsa d,e 1 ani și 6, luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală,

comisă la data de 12/13 februarie 2010.

S-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa . cea

mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, hotărârea

de condamnare, rămânând definitivă la data de 24 ianuarie 2011, deci anterior

săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.

Ca urmare, în baza disp. art. 85 C. pen. s-a dispus

anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6

luni închisoare aplicată prin sentința citată, descontopindu-se pedeapsa în

elementele ei componente, repuse în individualitatea lor, astfel: 3 luni

închisoare pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

și 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de

art. 181 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta

cauză sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni în cele pentru

care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1595/2010 a

Judecătoriei Bistrița, iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit

cele 5 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și

respectiv 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1595/2010

în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În raport de gravitatea faptei comise în dauna părții

vătămate H.S. instanța a apreciat că interzicerea tuturor drepturilor

electorale este justificată.în cauză s-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a) și

b) C. pen. în baza disp.art. 112 lit. a) C. pen. rap. la art. 113 C. pen. s-a

luat față de inculpat, în concordanță cu aprecierea Comisiei de expertiză

medico - legală psihiatrică, măsura de siguranță a obligării la tratament

medical. Conform disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de

probe biologice de la inculpat.

Pe de altă parte, potrivit disp.art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului corp - delict,

folosit de acesta la săvârșirea infracțiunilor.

Sub aspectul lăturii civile a cauzei s-a reținut că în cursul

urmăririi penale S.J.U. Bistrița s-a constituit parte civilă cu suma de 3.004

lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu

internarea părții vătămate H.S. în cadrul-Secției Chirurgie în perioada 5-11

ianuarie 2011 (fila 36 dos. - urm. pen.).

În față instanței de

judecată, părțile vătămate - L.R.. și

H.S. s-au constituit părții

civile pentru 230 Iei și respectiv 5.000 lei, astfel cum este consemnat în

încheierea de ședință din 23 noiembrie 2011 (fila 48).

Partea vătămată L.R. a fost despăgubită integral, sens

în care s-a depus la dosarul cauzei declarația notarială dată de acesta (fila 60).

La termenul de judecată din data de 25 aprilie 2012, prezentă

în instanță, partea vătămată H.S. a relevat că a fost despăgubită de numitul O.I.,

tatăl inculpatului, asfel încât nu mai emite pretenții civile (fila 75).

Așa fiind, în soluționarea laturii civile, în baza disp. art.

14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la

plata sumei de 3.004 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții

civile S.J.U. Bistrița, pentru internarea părții vătămate H.S.

Totodată, s-a constatat că prejudiciul cauzat părților

vătămate H.S. și L.R., au fost reparate integral.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.D. și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, criticând soluția primei

instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bistrița-Năsăud a învederat faptul că în mod greșit s-a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de

lovire în dauna părții vătămate L.R., întrucât din declarația acestuia dată în

fața notarului nu rezultă în mod expres faptul că și-ar fi retras plângerea ci

doar că s-a împăcat cu inculpatul și nu mai are pretenții civile de la acesta.

S-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate

inculpatului, întrucât fapta comisă de acesta în dauna părții vătămate H.S.

este deosebit de gravă și nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante

în favoarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu a recunoscut

comiterea faptelor și are antecedente penale.

Inculpatul a mai învederat faptul că se impune restituirea

cauzei la procuror având în vedere faptul că s-a încălcat în mod flagrant

dreptul la apărare al acestuia, în condițiile în care nu i-a fost asigurată în

cursul urmăririi penale o apărare efectivă, cu toate că în urma efectuării

expertizei medico-legale psihiatrice s-a constatat faptul că acesta avea

discernământul diminuat iar procurorul era obligat art. 171 alin. (2) C. pen.p.

să-i asigure apărarea, apreciind că, în starea în care acesta se afla nu își

putea face singur apărarea.

A susținut că se impune, raportat la toate împrejurările de

fapt reținute, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la

infracțiunea de omor în infracțiunea de lovire, leziunile produse de inculpat

părții vătămate H.S., necesitând spre vindecare între 12-14 zile de îngrijiri

medicale.

Pe de altă parte, s-a susținut că pedeapsa aplicată

inculpatului este într-un cuantum mult prea ridicat, raportat la circumstanțele

personale ale acestuia, la discernământul diminuat de la data comiterii faptei

dar și la conduita ulterioară a acestuia.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea liniștii publice s-a susținut că, în speță nu sunt îndeplinite

cerințele acestui text de lege, întrucât faptele s-au comis în cursul lunilor

decembrie și respectiv ianuarie, prima la ora 20,00 iar a doua la ora 5,00

dimineața, când nu era nimeni pe stradă, nefiind în măsură să lezeze în vreun

fel sentimentul public de pudoare sau să provoace scandal public.

Prin Decizia penală nr. 186/A din 26 septembrie 2013 Curtea

de Apel Cluj în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul

declarat inculpatul O.D. împotriva sentinței- penale nr. 28/F din 20 februarie

2013 a Tribunalului Bistrița - Năsăud pe care a desființat-o în parte doar sub

aspectul greșitei condamnări a acestuia pentru comiterea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin.

(1) C. pen.

Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului O.D.

de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

S-a menținut condamnarea inculpatului O.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20

C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art.

74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. "a" și

art. 64 lit. a) și b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit. a) și b) C. pen.(parte vătămată H.S.);

portul, fără drept, al cuțitului, prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1

din Legea nr. 61/1991 (în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în

baza Legii nr. 153/2010), cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e)

C. pen. (2 fapte), la două pedepse de câte o lună închisoare.

S-a

menținut anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de

1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1595

din 30 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr.

7098/190/2010, descontopirea pedepsei rezultante în elementele ei componente și

repunerea în individualitatea lor, respectiv 3 luni închisoare pentru

infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și 1 an și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.

(1) C. pen.

S-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză

sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit.

a) C. pen., cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 1595/2010 a Judecătoriei Bistrița.

În baza disp. art. 34 lit. „b)" C. pen. s-au contopit

cele 3 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și

respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1595/2010

în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. „a)"

și „b)" C. pen.

S-au menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 339 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins

ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

S-a reținut în ceea ce privește primul motiv de apel invocat

de Parchet, că acesta nu a mai fost susținut în cursul dezbaterii orale, fată

de prezența părții vătămate L.R. în fața instanței de apel din data de 5

septembrie 2013, ocazie cu care, acesta a declarat că-și retrage plângerea

formulată împotriva inculpatului și nu mai are nicio pretenție civilă față de

acesta.

S-a apreciat în contextul amintit, că soluția instanței de

fond de încetare a procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. rap.la art. 10 lit. h) C. proc. pen. este legală și corectă.

Referitor la excepția nulității absolute invocată de apărare

și solicitarea de restituire a cauzei la procuror, s-a apreciat raportat la

dispozițiile legale în materie și la actele și lucrările dosarului că această

cerere nu este fondată.

S-au avut în vedere în primul rând dispozițiile art.

171 alin. (2) C. pen. pen. care lasă la aprecierea procurorului sau a organului

de urmărire penală necesitatea numirii unui apărător din oficiu în cazul în

care inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, ceea ce înseamnă că nulitatea

invocată este una relativă și poate fi invocată conform art. 197 alin. (4) C.

pen. pen. Procurorul de caz i-a adus inculpatului la cunoștință prevederile

art. 70 C. pen. pen., drepturile sale procesuale, a dispus efectuarea

expertizei medico-legale psihiatrice în cauză, concluziile acesteia fiind avute

în vedere în cursul urmăririi penale și cu ocazia întocmirii rechizitoriului.

Mai mult, inculpatul a fost expertizat și cu privire la un posibil consum de

droguri, raportul de constatare medico-legal infirmând prezența unor astfel de

substanțe în probele biologice recoltate de la inculpat.

S-a apreciat, raportat la toate aceste împrejurări, că în

cauză inculpatului nu i-au fost încălcate în mod absolut drepturile procesuale

și mai ales dreptul la apărare, acesta a fost audiat în faza de urmărire

penală, a recunoscut în mare comiterea infracțiunii, a predat cuțitul poliției

și a indicat locul agresiunii, cu ocazia conducerii în teren a organelor de

urmărire penală, astfel că procurorul a apreciat că inculpatul își poate face

singur apărarea. Mai mult inculpatului i-a fost prezentat întreg materialul de

urmărire penală atât înainte cât și după schimbarea încadrării juridice prin

ordonanța procurorului din data de 20 mai 2011, ocazie cu care a precizat că-și

menține declarațiile date anterior, nu dorește să mai dea altă declarație,

regretă faptele comise pe care le consideră ca fiind niște incidente

întâmplătoare.

În plus, apreciind că este vorba de o nulitate relativă

(inculpatul având discernământ, chiar dacă diminuat) invocarea acesteia în

calea de atac a apelului este tardivă, aceasta trebuind a fi fost invocată la

primul termen de judecată cu procedura completă, în cadrul soluționării

excepțiilor prealabile citirii actului de sesizare, lucru care nu s-a întâmplat

în pofida faptului că pe tot parcursul soluționării cauzei în fond inculpatul a

avut un apărător ales.

S-a apreciat că și în cazul în care inculpatului i s-ar

fi produs vreo vătămare prin lipsa desemnării unui apărător din oficiu în faza

de urmărire penală, acesta a fost remediată în cursul cercetării judecătorești,

când a beneficiat de o apărare efectivă, s-au readministrat nemijlocit probele

testimoniale și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în favoarea

inculpatului.

Nici aspectele privind încălcarea prevederilor art. 268 și

art. 217 alin. (4) C. pen. pen. nu sunt fondate, atâta vreme cât inculpatul,

părțile vătămate și martorii G.I., U.M.R. au fost audiați de către procuror,

care, de altfel, a și dispus prin ordonanța amintită mai sus, schimbarea

încadrării juridice a faptei comise de inculpat.

Cu privire la fapta comisă de inculpat în dauna părții

vătămate H.S., s-a apreciat, în consens cu instanța de fond, că acesta

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor,

comisă, sub aspectul laturii subiective, cu intenție indirectă.

S-a reținut faptul că inculpatul a agresat-o pe victimă

cu un cuțit cu lungimea totală de 29,6 cm, având lama cu lungimea de 17 cm,

baza de 3 cm și vârf ascuțit (conform procesului verbal de predare-primire fila

108), lovitura sa vizând o zonă vitală (partea superioară a toracelui) ce

adăpostește un organ vital, inima.

Împrejurarea invocată în apărare de către inculpat și anume

că plaga nu a fost profundă, necesitând spre vindecare doar 12-14 zile de

îngrijiri medicale, nu operează în favoarea inculpatului, întrucât aceasta s-a

datorat faptului că partea vătămată era în mișcare, intervenind între martorul G.I.

și inculpat.

Din descrierea modului în care s-au desfășurat evenimentele,

rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a

urmărit, a acceptat producerea lui, fiind de asemenea evident că a urmărit

agresarea martorului, dar împrejurarea că a lovit o altă persoană nu este de

natură a înlătura răspunderea penală, aflându-ne astfel în prezența

infracțiunii deviate - „aberratio ictus".

Handicapurile fizice și psihice ale martorului G. și ale

părții civile, indicate în motivele de apel a inculpatului, nu prezintă

relevanță în cauză sub aspectul existenței vinovăției penale a inculpatului, cu

atât mai mult cu cât instanța de fond a avut posibilitatea ca prin propriile

simțuri să ia contact cu aceste persoane și să aprecieze credibilitatea

depozițiilor lor.

În ceea ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice, s-a apreciat în consens cu apărarea,

că acestea nu au fost dovedite. Astfel, din probele de la dosar rezultă că atât

fapta din data de 29 decembrie 2010, cât și cea din data de 5 ianuarie 2011 au

fost săvârșite pe stradă dar în jurul orelor 20,00 (deci cu mult după lăsarea

întunericului) și respectiv 5,00 a.m., când nu erau persoane în zonă; simpla

conduită necuviincioasă și antisocială a inculpatului nu intră în conceptul sau

în latura obiectivă a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri așa cum

acesta a fost definit de art. 321 alin. (1) C. pen., nefiind de natură să

lezeze ut singuli sentimentul public de pudoare sau să provoace scandal public

în speța de față, astfel că se impune achitarea inculpatului pentru aceste două

fapte, lipsind latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, precum și urmarea

socialmente periculoasă.

S-a reținut că la individualizarea judiciară a pedepsei,

instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., de gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmările

produse, dar și de persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare

cu legea penală dar care avea discernământul diminuat la data comiterii faptei.

Cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond

pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor și port ilegal de cuțit

sunt în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea acestuia, nefiind

necesară o majorare sau reducere a acestora.

De altfel, instanța de fond, a dat dovadă de clementă

orientând pedepsele spre minimul prevăzut de textele incriminatoare, tocmai în

considerentul situației speciale a inculpatului și stării sănătății sale.

S-a apreciat însă că raportat la antecedentele penale ale

acestuia (acesta suferind două condamnări anterioare, ambele pentru infracțiuni

de violență - fila 116, dosar fond) și la gravitatea și perseverența

infracțională de care a dat dovadă, scopul pedepsei nu poate fi atins decât

prin executarea efectivă în regim de detenție a acesteia.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul O.D. a declarat recurs, în

termen legal, a invocat

cazul de casare prev. de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior și a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de lovire, întrucât nu a fost pusă în primejdie viața părții

vătămate, solicitând totodată să se aibă în vedere obiectul folosit, zona

vizată, circumstanțele personale și afecțiunile psihice, iar în subsidiar, a

solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și aplicarea legii mai favorabile cu

reținerea circumstanțelor atenuante.

În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la 26 septembrie 2013, deci

ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat

de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

16 octombrie 2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita

motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

(1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate

acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii

controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la

chestiuni de drept ( de legalitate);

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru

modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții

procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a

legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Cu privire la cererea inculpatului de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 și

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea de lovire prev de

art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, Înalta Curte are în vedere că înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, greșita încadrare juridică a faptei

săvârșite constituia cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen., în prezent abrogat.

Așa fiind, încadrarea juridică a faptei săvârșite, astfel cum

a fost reținută de instanțele care s-au pronunțat în etapele de judecată

anterioare - fond și apel, nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme

cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.

Recursul inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce

privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în

vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen. și

conform art. 5 se impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport

cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite.

Inculpatul O.D. a fost trimis în judecată și condamnat la

pedeapsa de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev de art. 20 rap la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

anterior și la două pedepse de câte o lună închisoare pentru portul, fără

drept, al cuțitului prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr.

61/1991, devenit art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr.

153/2010.

Prin art. 39 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, privind C. pen., a fost abrogat art.

2 din Legea nr. 61/1991, iar în noul C. pen. în conținutul constitutiv al

infracțiunii prevăzute de art. 372 - portul sau folosirea fără drept de obiecte

periculoase - legiuitorul a înțeles să nu mai incrimineze portul cuțitului în

loc public, în speță pe stradă.

În ceea ce privește infracțiunea prev de art. 20 rap la art.

174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, Înalta Curte are

în vedere că în favoarea inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă

judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, astfel că legea

penală favorabilă inculpatului este legea veche, legea sub imperiul căreia

inculpatului i-au fost acordate circumstanțe atenuante judiciare care au avut

drept consecință juridică reducerea pedepsei, circumstanțe care nu se mai

regăsesc în noua lege, a cărei aplicare nu ar fi posibilă fiindcă, astfel, s-ar

încălca principiul „ neagrăvării situației în propria cale de atac", ceea

ce nu este permis.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite

recursul declarat de inculpatul O.D. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 26

septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală

nr. 28 F din 20 februarie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud numai în ceea ce

privește disp.art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite va descontopi pedeapsa

rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap.la art. 17 alin.

(2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va achita

inculpatul pentru două infracțiuni prev.de art. 1

1

alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991.

Va menține pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev.de art. 20 C.

pen. anterior rap.la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

anterior, cu aplic, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Va menține anularea suspendării condiționate a

executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1595 din 30 decembrie 2010 a Judecătoriei

Bistrița și descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele ei componente.

În baza disp.art. 33 - 36 C.

pen. anterior, va contopi toate pedepsele, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării

drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă

complementară.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate

care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen. cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE,

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.D. împotriva Deciziei

penale nr. 186/A din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj. secția penală și

de minori.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală

nr. 28 F din 20 februarie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud numai în ceea ce

privește disp.art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe

care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap.la art. 17 alin.

(2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe

inculpat pentru două infracțiuni prev.de art. 1

1

alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991.

Menține pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev.de art. 20 C.

pen. anterior rap.la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

anterior, cu aplic, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Menține anularea suspendării condiționate a executării

pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 1595 din 30 decembrie 2010 a Judecătoriei Bistrița și

descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele ei componente.

În baza disp.art. 33 - 36 C.

pen. anterior, contopește toate pedepsele, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării

drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă

complementară.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu

sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 50 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință, publică, azi, 8 aprilie 2014.