ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2728/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 193 din 4 aprilie 2005, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul P.P., la un an închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din același cod. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, la suma de 1.710.000 lei părții civile C.A.S.

Dolj, iar părții civile Ț.P.I., cu același titlu, suma de 25.000.000 lei și suma de 55.000.000 lei daune morale. În baza art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. b) din același cod, s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a armei de vânătoare model IJ 58 M – seria P-23462 și a două cutii cu alice de vânătoare depuse la Biroul A.E.S.T. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Dolj. S-a mai dispus restituirea, către inculpat, a permisului de port-armă, a carnetului de membru A.G.V.P.S. și a permisului de vânătoare. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a reținut că, în ziua de 17 ianuarie 2004, dimineața, mai mulți rromi din comuna P.V., județul Dolj, îmbarcați în căruțe, s-au împrăștiat în pădurea Straja – Poiana Mare, pentru a aduna buturugi.

Ț.P.I., însoțit de concubina sa D.L. și vecinii D.M.I. și R.S., după ce au încărcat căruțele cu buturugi, în timp ce acestea se puseseră în mișcare, a observat îndreptându-se spre ei, o persoană care avea pe umăr, „ceva”. Știind că locuitorii zonei nu agreau ceea ce făceau rromii, Ț.P.I. i-a zărit pe cei cu care venise, dar, pentru că atelajul lui era ultimul din convoi, de la distanța de aproximativ 30 m, a auzit zgomotul produs de o împușcătură, a văzut când calul său a început să se agite și să nu se mai țină drept pe picioare o a doua împușcătură atingându-l pe el. După oprirea căruțelor, însoțitorii lui Ț.P.I. s-au reîntors la acesta, l-au văzut sângerând și l-au transportat la spital. La internare, Foaia de observație clinică a înscris că Ț.P.I.

a prezentat „plăgi împușcate (alice) membre inferioare”. S-a mai reținut că în acea zi, la orele incidentului, în pădure, era organizată o vânătoare pentru exemplare de vânat de păsări, autorizarea fiind dată pentru G.F., printre participanți, numărându-se și inculpatul, vânător. Sesizând cele ce se petreceau, P.P. a tras asupra grupului de rromi, la reîntoarcerea la domiciliu, el aruncând într-o ladă specială cartușele folosite, motiv pentru care nu s-a putut stabili din ce tuburi s-a tras. Actul medico-legal a reținut că Ț.P.I. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 17 ianuarie 2004, prin împușcare cu alice, au necesitat 35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și ele nu au pus în primejdie viața.

Completarea raportului medico-legal a înscris că „la nivelul coapsei și gambei unde au fost produse leziunile de alice, există artere și vene mari, care nu au prezentat leziuni și care, dacă erau lezate, hemoragia ar fi putut pune în pericol viața victimei”. Raportul de expertiză balistică a înscris că, trăgându-se de la distanța de 20 m, diametrul de împrăștiere al alicelor, pe verticală, a fost de 76 cm, iar pe orizontală, de 43 cm. Cercetarea judecătorească, în esență, a reținut aceeași situație de fapt, dar, în ce privește vinovăția inculpatului, s-a apreciat că probele administrate au relevat că inculpatul, trăgând la picioarele părții vătămate, a cauzat o vătămare a integrității corporale și sănătății acesteia, rezultat pe care, nu l-a urmărit, dar l-a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii lui.

S-a mai apreciat că dacă inculpatul ar fi intenționat să suprime viața victimei, ar fi descărcat arma către o zonă vitală a corpului, astfel încadrarea juridică a faptei fiind infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul. Apelul procurorului a fost motivat pe nelegalitatea hotărârii în sensul greșitei încadrări juridice a faptei, solicitându-se condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din același cod. Inculpatul, în apel, a criticat sentința pentru nelegală încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen., precum și pentru netemeinicie în ce privește modalitatea de executare a pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 31 din 2 februarie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desființat sentința sub aspectul laturii penale și în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 din același cod, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 18, pct. 17 și pct. 17 1 C. proc.

pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, în cauză existând un caz care înlătură caracterul special al faptei, legitima apărare, faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și latura civilă a fost greșit soluționată, partea vătămată nefiind în drept să beneficieze de daune morale întrucât inculpatul, prin fapta sa, a încercat să zădărnicească actele de furt de lemne. Recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce se vor detalia. În ce privește existența, în cauză, a legitimei apărări, potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este necesar ca atacul săvârșit de victimă, să fie material, direct, imediat și injust și el să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

În cauză, nu a existat vreun act care să fi fost comis de partea vătămată în contra inculpatului. Numai aprecierea de ordin subiectiv, a inculpatului, că victima, la acea dată neindividualizată odată ce mai multe căruțe fuseseră încărcate cu buturugi de lemn, iar proprietarii lor le mânau spre părăsirea pădurii, săvârșea furt de lemne, dispozițiile art. 44 nu se aplică, inculpatul nefiind abilitat să apere patrimoniul silvic. Este însă fondat motivul de recurs care vizează încadrarea juridică a faptei. Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta și consecințele cauzate.

Timpul de spitalizare sau numărul zilelor de concediu medical sunt mai puțin semnificative. În cauză, trăgând focuri de armă cu alice în zona picioarelor părții vătămate, fără a viza deci o regiune vitală, leziunile reținute nepunând în pericol viața, inculpatul a urmărit vătămarea acesteia pentru a o îndepărta de la fapta de sustragere de lemne, el, deci nu a urmărit uciderea. Dar, în altă ordine de idei, materialul probator administrat nu a făcut dovada că inculpatul, descărcând arma, nu ar fi realizat că era posibil să rănească un om, și, în consecință, să nu procedeze imprudent și precipitat, situație ce exclude încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen.

Privind motivul de recurs ce vizează greșita acordare de daune morale, acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și 999 C. civ., și văzând că în faza cercetării judecătorești inculpatul, în declarația dată instanței, a fost de acord să achite despăgubirile solicitate de Ț.P.I., operând deci principiul disponibilității, acestuia i-au fost acordate daune morale într-un cuantum considerat a-i satisface suferințele pricinuite de fapta inculpatului. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat va fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., procedându-se conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 31 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 193 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, hotărâre pe care o menține. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 ianuarie 2004, la 22 ianuarie 2004. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2006.